La Ionică

Noua adresă!

2010-01-30T14:40:00.003+02:00

Ne-am mutat pe http://www.laionica.net . Ne puteţi vizita acolo de acum înainte. Încă în construcţie, sperăm să fie gata până mâine cel târziu.

La multi ani!

2010-01-08T15:31:00.003+02:00

La mulţi ani nouă, ieri a fost Sf. Ion şi, deci, ziua mea şi a lui Dragoş-Ioan, şi desigur a blogului nostru "La Ionică".

Deocamdată facem o pauză pe blog, căci ne pregătim de mutarea pe domeniu nou, cu host, cel târziu luna viitoare.

Omagiu adus artei pe gheaţă

2009-12-15T12:25:00.002+02:00

Un omagiu adus unei arte mai mult decât unui sport..unor artişti excepţionali care vor rămâne , cu siguranţă nermuritori prin dragostea cu care patinau, prin mişcările unice, prin frumuseţea şi armonia dansului care i-a făcut celebri-dansul pe gheaţă.

Friends with God

2009-12-14T22:14:00.000+02:00

Trăieşti să dăruieşti sau dăruieşti ca să trăieşti?

2009-12-06T13:52:00.006+02:00

Şi a trecut şi Sfântul Andrei,şi ziua în care ne-am sărbătorit originile daco-romane, şi a început oficial luna cadourilor.Din fericire sau nefericire, "după buget", cum ar spoune un personaj al lui Caragiale.
E minunat să vezi zâmbete, bucurie, şi să simţi căldura sărbătorilor alături de cei dragi.Doar că, în ultimii ani, am cam pierdut sensul lor.E luna cadourilor, total de acord, doar că de cele mai multe ori ne place să primim cât mai multe şi uităm să dăruim.Să nu uităm că e mult mai frumos să faci un cadou.Apoi noţiunea de cadou , în zilele noastre se reduce la câteva lucruri banale, strict materiale(cu tristeţe, pe un site care avea drept titlu "n idei de cadouri", îţi oferea una singură(un set de parfumuri şi creme), diferenţa era doar numele firmei.
Oare chiar atât de lipsiţi de imaginaţie am devenit?Ne limităm la cadouri strict materiale, fără un strop de originalitate, şi mai ales, dragoste.
Pentru că nu pot accepta ideea că ,dăruind primul parfum găsit pe raftul unui magazin , ai pus în el o părticică din sufletul tău.
Poate că acestă binecunoscută criză financiară va avea şi o parte pozitivă, ne va incita la creativitate şi la daruri mai pline de căldură spirituală.
Personal, abia aştept Crăciunul, şi ador această parte a anului, deja am câteva idei de cadouri pentru cei dragi.De asemenea, o ultimă sugestie, să nu uităm că sărbătorim Naşterea Domnului şi un an nou , aşa că ceva cât de mic care să amintească de acest lucru ar fi mai mult decât potrivit într-un dar cu ocazia sărbătorilor.Şi nu uitaţi de urări!(cuvintele sunt importante şi pot avea un farmec aparte, spuse din suflet).
(Cu speranţa că, fiecare dintre noi, va face măcar un dar în aceste zile minunate!)
La final, o melodie care îmi place mult şi care îndeamnă tocmai la dragoste, pentru că viaţa este extrem de scurtă.

Holograf - Doar o viata nu-mi ajunge sa iubesc
Asculta mai multe audio Muzica

Ocean's eleven

2009-12-06T03:14:00.002+02:00

Ocean's eleven este un thriller interesant, chiar amuzant.Povestea este una captivantă încă de la început.Filmul este oarecum un stereotip acţiunea lui constând într-un jaf, dar nu orice jaf sau unul de bancă ca în multe alte filme.Aici este vorba de un casino, de fapt 3 casinouri.Motivul principal îl constituie banii, dar nu numai.Proprietarul casinoului este cel care i-a furat soţia celui care organizează jaful-domnul Ocean, proaspăt eliberat condiţionat.Echipa este formată din oameni foarte diferiţi, în număr de 11.Unul este acrobat, altul informatician, altul trecut de mult de vârsta tinereţii şi alţii simplii infractori dar nu lipsiţi de ingeniozitate.Planul pe care doresc să îl alcătuiască trebuie să fie extrem de bine pus la punct având în vedere sistemul de securitate al casinoului.Existau o mulţime de gardieni înarmaţi, un lift în care se intra pe bază de amprentă, camere, detectoare de mişcare, de căldură şi extrem de multe încuietori, unele cronometrate, altele cu cifru, altele la fel ca liftul, pe bază de amprentă.Iar la final pe cei 11 îi aştepta un seif cu cea mai complexă încuietoare concepută vreodată supravegheat şi el printr-un sistem proiectat aproape perfect.Deşi pare aproape imposibil, ciudata echipa se decide să încerce şi să câştige banii, soţia şi să-l umilească pe îngâmfatul proprietar.Vizionare plăcută!

Muzica!

2009-12-02T19:04:00.001+02:00

Te iubeeeeeeeesc!
Dacă m-ai iubi şi tu...

Zero hour

2009-11-30T01:16:00.000+02:00

Un an nou cu mai putine schimbari

2009-11-29T17:18:00.001+02:00

Mergi la vot!

2009-11-27T15:45:00.004+02:00

Citându-l pe "Cetăţeanul Turmentat" al lui Caragiale:

"Eu cu cine votez ?"

LE: Si ăsta pentru că oricum nu le pasă! :

Iubeşte-mă

2009-11-27T13:49:00.003+02:00

Ghid de bune practici

2009-11-26T23:03:00.002+02:00

http://antidrog.blogspot.com

Revenind..

2009-11-26T21:24:00.006+02:00

Multă vreme a trecut..de când gândurile într-un articol nu le-am mai aşternut...
Din fericire,cu folos, cred eu.În primul rând, prin intermediul acestui acest articol aş dori să mulţumesc tuturor celor care au votat lucrarea mea din cadrul concursului antidrog"E viaţa mea, eu decid!"Datorită vouă , articolul meu a ajuns să fie corectat de o comisie de specialitate şi apoi selectat în marea finală.Astfel, am ajuns să trăiesc una dintre cele mai frumoase experienţe pâna la ora actuală.
Timp de 2 zile am fost la Bucureşti , am cunoscut o mulţime de tineri din toată ţara, mi-am făcut prieteni noi am aflat multe lucruri despre consumul de droguri(în cadrul conferinţei de sâmbătă, 22 noiembrie), am întâlnit oameni doritori să ajute şi tineri plini de vise şi de dăruire.Şi,poate, cel mai important am învăţat că, atunci când îţi doreşti un lucru cu adevărat, prin efort susţint , îl poţi obţine.Nu contează că e doar o idee, un vis, cât timp tu crezi în el şi eşti dispus să faci tot ce se poate pentru a-l îndeplini.

Dinu Olarasu - N-ai nevoie de foarte multe
Asculta mai multe audio Muzica
Mulţumesc încă o dată ;deşi a trecut aproape o săptămână, dacă nu aş vedea diploma(am luat şi premiul 3 la secţiunea mea)încă nu aş putea să cred că totul a fost o realitate minunată şi nu un vis frumos.
În concluzie, aş vrea să închei cu mesajul sub care s-a derulat întregul proiect al aepado(Asociaţia Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului)şi care , din punctul meu, poate fi aplicat în diverse domenii , nu doar în ceea ce priveşte consumul de droguri:"E viaţa ta! TU decizi!" şi cu promisiunea că nu voi merge mai departe şi voi încerca să mă implic şi mai profund în acest proiect precum şi în altele de acest fel.
Până data viitoare, vă las în compania unei melodii ce îmi aminteşte întotdeauna de lucrurile cu adevărat importante ale vieţii si de faptul că nu ne trebuie atât de multe lucruri pentru a putea fi fericiţi.

Muzică!

2009-11-24T15:27:00.001+02:00

Încă o melodie care mie îmi place foarte mult!

Maniere

2009-11-24T01:57:00.004+02:00

Ceva ce multora le lipseşte sunt manierele.Lipsa lor o observăm în fiecare zi în activităţile cotidiene- în trafic, în magazin, pe stradă, în instituţii etc.Înjurăturile, solicitările pe tonuri şi cu cuvinte nepotrivite, certurile şi îmbulzeala fără sens de la ghişee au devenit ceva obişnuit şi ceva la care, din păcate, mulţi dintre noi s-au alăturat.Este adevărat ca societatea este una din ce în ce mai şubredă, dar acest lucru ne oferă şi un avantaj.Este foarte uşor să ne dovedim şi să fim superiori.Bineînţeles, unul dintre cele mai importante lucruri la un om este felul în care se comportă şi în care vorbeşte.Dacă vrem să fim nişte oameni în adevăratul sens al cuvântului este important şi respectul pe care trebuie să îl arătăm celorlalţi, dar mai ales nouă.Este normal să te respecţi şi deşi poate nu pare, poţi face acest lucru respectându-i şi pe ceilalţi, cel puţin formal.Manierele reprezintă una dintre cele mai fine forme prin care le putem arăta respect altora dar şi prin care ne putem respecta pe noi înşine.Dacă dovedim că le avem cu siguranţă toţi cei din jur ne vor privi altfel.Este practic şi un mod prin care putem cere/impune respect.De exemplu, unei vânzătoare sau funcţionare mai respingătoare îi va fi mai greu să refuze sau să bruscheze un om care i s-a adresat frumos decât unul care a venit cu gând de ceartă.Chiar dacă nu veţi fi trataţi altfel atunci când ţineţi cont de maniere veţi avea măcar satisfacţia că vă acordaţi respect.O persoană respectabilă ţine la felul în care se comportă şi vorbeşte, deci nu se va adresa niciodată urât şi se va comporta frumos cu orice străin sau cunoscut.Contrariul nu ar dovedi decât proasta educaţie, caracterul urât şi mai ales lipsa inteligenţei.Manierele nu sunt doar o formă de a impune şi de a acorda respect, ci pur şi simplu sunt ceva firesc, ceva ce ar trebui să aibă în gând toţi oamenii în orice împrejurare.Ele sunt o formă de a ne arăta prietenia, admiraţia şi sunt absolut necesare atunci când dorim să purtăm o conversaţie plăcută cu o persoană pe care nu o cunoaştem sau cu care avem o anumită relaţie.Desigur, ele trebuie să fie prezente şi între prieteni sau în viaţa de cuplu.Nu vei vorbi formal cu prietenii, te vei simţi în largul tău, dar asta nu înseamnă că într-un restaurant sau cafenea vei începe să vorbeşti cât se poate de tare şi să gesticulezi vehement doar pentru că te afli între prieteni.Ele pot fi privite şi ca o etichetă, o etichetă pe care noi singuri decidem dacă ne-o punem sau nu.Dacă decidem să nu o purtăm atunci pretenţiile noastre de a fi ascultaţi şi respectaţi ar trebui să dispară pentru că nu am mai fi demni de ele.Dacă decidem să o purtăm atunci ne vom afla cu siguranţă cu o treaptă mai sus în faţa celorlalţi, mai mult ca sigur vom fi şi respectaţi, priviţi şi trataţi aşa cum ne dorim şi vom fi nişte persoane plăcute pentru cei cu care interacţionăm.Aşadar, într-o lume în care deşi merge pe direcţia proastă devine mai uşor să fii superior, să nu alegem să fim inferiori.

Pc tuning

2009-11-19T23:59:00.002+02:00

Scene celebre

2009-11-17T01:43:00.000+02:00

Strangers

2009-11-16T01:33:00.000+02:00

Pot cumpăra banii fericirea?

2009-11-11T01:44:00.003+02:00

O întrebare pe care mulţi şi-o pun, pot oare cumpăra banii fericirea?Păi, fericirea este cu siguranţă ceva spiritual, este scopul vieţii noastre şi este probabil unul din cele mai profunde sentimente.Cum ea poate fi diferită de la o persoană la alta, este şi greu s-o definim.Ea nu poate fi explicată concret, dar poate fi simţită şi sunt sigur că fiecare dintre noi a simţit-o la un moment dat.Este ceva care vine din tot sufletul, din adâncul nostru şi care are la bază, de cele mai multe ori, un motiv.Mulţi oameni caută această fericire în tot felul de moduri, de multe ori fiind chiar dezamăgiţi că aceasta nu li se arată, dar la o observare mai atentă ne putem da seama că ea este în noi, este în noi şi asteaptă ca noi să ne dăm voie să fim fericiţi.De cele mai multe ori acesta este motivul lipsei ei, faptul că nu ne putem permite să fim fericiţi ori asociem neaparat acest sentiment cu prezenţa unui motiv.Fericirea nu este dependentă de nimic, nici măcar de acel motiv în lipsa căruia puţin oameni zâmbesc.Deci, fericirea e ceva spiritual, ceva ce vine din interior.Cele spirituale sunt mult diferite de cele materiale, lucrurile materiale situându-se într-o cu totul altă sferă decât cele spirituale.Deci, nu putem spune că banii pot cumpăra fericirea.Ea nu ar putea fi cumpărată şi nici nu ar putea avea vreodată vreun preţ.Banii sunt doar unul din motivele de care noi oamenii ne legăm atât de mult şi fără de care considerăm că nu putem fi fericiţi.De câte ori nu ne propunem să ne cumpărăm sau să facem ceva după care ne promitem că vom fi fericiţi şi nu ne vom mai dori nimic?Cu siguranţă ni s-a întâmplat de nenumărate ori şi totuşi, după ce am obţinut ce vroiam am constat dezamăgiţi că nu am găsit fericirea la care ne aşteptam sau nu ne-a ţinut atât de mult pe cât vroiam.Deci, ne dorim altceva, dorim să urcăm pe altă treaptă după care ne spunem că vom reuşi în sfârşit să fim fericiţi, dar nu vom fi.Un alt lucru care ne împiedică de multe ori să fim fericiţi sunt probleme de zi cu zi.Nu poţi fi fericit când te gândeşti că ai ceva de rezolvat, spunem noi.Ne gândim că dacă am avea bani, aceste probleme ar dispărea şi prin urmare mult râvnitul sentiment ar fi mult mai uşor de obţinut.Dar cheia spre acel echilibru pe care-l căutăm şi implicit cheia spre fericire nu stă în posesie, în a avea cât mai multe.Probleme vom avea întotdeauna, indiferent de cont şi indiferent cine am fi, aşa este viaţa şi aceste probleme, chinuitoare de multe ori, sunt "condimentele" ei prin care trebuie să trecem cu capul sus, cu curaj şi încredere pentru că trăitul este până la urmă şi o luptă.Se spune că fără puţină ploaie nu am mai putea preţui soarele, aşa este şi cu probleme care ne chinuie în viaţa de zi cu zi.După cum spuneam, ne gândim că având mai mulţi bani, problemele nu vor mai exista, dar nu este deloc aşa.Ni se pare ceva normal să avem şi să ne folosim de lucrurile din jurul nostru.Venim acasă, avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca şi multe altele.Le vedem în fiecare zi ca pe nişte lucruri fireşti şi nu ni se pare nimic deosebit, ba chiar suntem nemulţumiţi,vrem mai mult.Un om care nu are casă, ce mânca şi nici pe departe condiţiile în care oamenii de rând trăiesc se gândeşte probabil că daca ar fi în locul unuia ca noi ar fi fericit pentru totdeauna şi toate problemele lui ar dispărea.Ce şi-ar mai putea dori?Ar avea mâncare, haine, adăpost.Dar nu este aşa, ajuns în postura la care visează va fi încântat şi lipsit de probleme un timp după care i se va părea ceva normal, care i se cuvine şi va constata şocat că şi acum probleme se ivesc ca şi înainte.Prezenţa banilor nu înseamnă lipsa problemelor.Ele vor continua să apară oricum.Pentru oamenii bogaţi, există unele chiar mai apăsătoare decât cele pe care le avem noi.Frică că ar putea pierde ceea ce au şi ajunge mai jos decât sunt poate fi un stres insuportabil pentru un om bogat şi nu prea poate fi alungată.Odată cu această problemă vine automat şi dorinţa de mai mult.Aşa cum noi ne dorim să avem mai multe, aşa şi cei bogaţi vor mai mult decât au, iar dacă nu reuşesc să obţină teama ca "izvorul" lor de "fericire" să sece devine din ce în ce mai mare şi chinuitoare.Pe lângă asta, chinul de a menţine acea avere crează şi el destule probleme care îi fac chiar şi pe bogaţi nefericiţi şi lipsiţi de timp pentru a se bucura de ceea ce au.Banii pot simula fericirea, o fac chiar foarte bine.Sunt asemenea unui drog, te duce în altă lume dar sentimentul pe care ţi-l dă când te trezeşti din starea euforică nu este deloc unul plăcut.Banii îţi pot oferi anumite lucruri, dar îţi şi pot limita libertatea.Aceştia te pot face foarte uşor să devii sclavul lor, te pot face chiar să uiţi de fericire, să nu-ţi mai doreşti decât să ai mai mult şi să nu pierzi ce ai.Deci practic banii te leagă de o mulţime de lucruri de care nu ar trebui să depinzi.Da, sigur, te pot ajuta să te distrezi, dar distracţia nu e tot una cu fericirea.Te pot ajuta să ai, dar a avea nu e tot una cu a fi fericit.Fericirea este totuşi ceva atât de frumos, ceva ce ar trebui să vină din noi şi pe care să ne-o oferim reciproc, este păcat că noi oamenii o limităm la un lucru atât de banal, atât de monoton şi lipsit de farmec cum sunt banii.Trebuie să ne ferim să ne limităm întreaga existenţă la bani.Fericirea e scopul vieţii noastre, reprezintă practic lucrul pentru care noi luptăm, pe care încercăm să-l atingem.Valoare unui om stă într-un fel şi în acest scop al lui.Când nu poţi estima valoarea scopului tău, a fericirii pe care ţi-o doreşti eşti cu siguranţă mai sus decât cineva a cărui scop şi motivul pentru care el trăieşte îl constituie un preţ, oricât de multe zerouri ar avea el.Fericirea nu poate fi calculată în bani, ea nu este un simplu produs, este ceva pentru care trebuie să luptăm, ceva care vine din noi şi din oamenii importanţi pentru noi.Fericirea adevărată este cea pe care nu ţi-o poate lua nimeni, ceva ce ai şi ştii sigur că va rămâne al tău pentru totdeauna.Aceasta ar putea fi o parte a fericirii şi cu siguranţă o vilă sau o maşină nu s-ar încadra aici.Fericirea stă în oameni, în reuşite personale, în linişte, în frumos.Dacă staţi să vă gândiţi la ce ţineţi cel mai mult de pe lumea asta, veţi constata că acel ceva sau cineva nu costă nimic.Desigur, există numeroase căi de a te apropia de fericire, dar e puţin probabil ca banii să fie una eficientă.Te vor duce probabil destul de aproape, dar nu ţi-o vor putea oferi niciodată pe deplin.Mulţi dintre cei bogaţi nu sunt împăcaţi cu ei înşişi, acesta este iarăşi un lucru foarte important.Dacă eşti împăcat şi mulţumit de tine însuţi poţi fi sigur că deţii ceva ce mulţi şi-ar dori.Fericirea nu este deci ceva material, gândul că ea ar putea fi cumpărată asemenea unui obiect rămâne doar un vis, unul urât.Banii nu îţi pot oferi decât o iluzie a ei sau în cel mai bun caz îţi pot oferi o fericire "bolnavă", una falsă.Ea stă şi poate fi oferită şi de oameni, oamenii de care avem nevoie, prietenii şi familia.Pe aceştia nu îi vom putea cumpăra niciodată cu bani sau am putea cumpăra doar nişte falsuri, nişte oameni de proastă calitate, care nu ne-ar face viaţa mai frumoasă, ba dimpotrivă.Există într-adevăr o avere care ne poate face fericiţi, cea spirituală, cea care nu rugineşte şi nu poate fi furată, pe aceea trebuie să ne bazăm.Spuneam şi în alte articole despre acea "avere personală" pe care o reprezintă amintirile proprii.La fel, şi aceea ar trebui să însemne ceva valoros pentru noi, ceva care cu cât va fi mai plină de oameni şi de lucruri frumoase, cu atât ne va face mai fericiţi.Fericirea poate veni deci dintr-o mulţime de lucruri şi locuri, banii nu se prea numără printre ele, poate doar ne place nouă să ne minţim aşa.Fericirea costă probabil răbdare şi puţin mai multă înţelepciune.Mai jos este un documentar despre fericire şi bani şi una din piesele mele preferate, the simple things.Vă doresc să fiţi cât mai fericiţi.

Scrisoare către liceeni

2009-11-10T02:29:00.000+02:00

Muzică !

2009-11-09T20:59:00.000+02:00

Flight simulator 2004

2009-11-09T01:10:00.002+02:00

După cum îi spune şi numele, flight simulator 2004 nu este un joc video ci un program soft, un simulator, care are ca scop sa-i înveţe pe cei care îl folosesc numele şi modul de utilizare al aparatelor de la bordul diferitelor modele de avioane, tehnici de zbor şi să le ofere o experienţă virtuală cât mai realistă a unei călătorii printre nori.Desigur, simulatorul mai conţine multe alte lucruri interesante şi despre aeroporturi, trafic aerian etc.Un lucru interesant este că acesta poate fi accesat şi din opţiunea multyplayer ceea ce înseamnă că odată deprinse cunoştinţele de zbor veţi putea pilota alături de alte persone, intra în legătură cu ei prin radio, parcurge diferite rute sau puteţi intra în postura unui coordonator de trafic aerian şi să urmăriţi zborul altor avioane.Cum era şi normal, avioanele sunt complexe, la fel este şi simulatorul.După primele zile veţi fi tentaţi să renunţaţi la el deoarece este mult prea greu de înţeles fără anumite cunoştinţe şi cu greu veţi ajunge să savuraţi din plin plăcerea pe care v-o poate oferi.La acest simulator pentru a te putea bucura de reuşita care într-un joc video să zicem ţi-ar fi fost oferită într-o oră trebuie să te străduieşti mult mai mult, învăţând în acest timp cât mai multe despre uriaşele "păsări".Nu se prea poate sări direct la pilotarea unui 747 pe o anumită rută, deoarece atunci când turnul vă va cere de exemplu să introduceţi frecvenţa nav a pistei pe care v-o comunică sau să schimbaţi altitudinea, direcţia, canalul de zbor şi viteza în acelaşi timp nu veţi şti cum să procedaţi.Dar odată ce începi să înveţi câte ceva, simulatorul prinde farmec.Conţine aproape toate aeroporturile din lume, deci puteţi exersa/învăţa pe aeroportul din oraşul sau localitatea în care locuiţi.Desigur, are şi anumite dezavantaje.Deoarece conţine atât de multe informaţii şi mărimea lui este destul de mare.Programul are 10 giga, urmând ca mărimea să crească la 15 după ce este instalat.După instalare puteţi downloada şi introduce avioane sau alte opţiuni noi cum ar fi firme de zbor- tarom,blue air etc, aeroporturi s.a.Cu cât veţi introduce mai multe cu atât mărimea lui va creşte.Este un program care spun eu că merită încercat pentru că te învaţă cu adevărat ceva.

Fifty people,one question

2009-11-07T03:21:00.000+02:00

Campania

2009-11-02T01:00:00.004+02:00

Iată că a început acea perioadă importantă pentru orice ţară şi anume perioada alegerilor, a campaniilor electorale şi a referendumurilor.Ca de fiecare dată, candidaţii, fie ei independenţi sau susţinuţi de alte grupări politice îşi prezintă ideile, propunerile pe care le au pentru viitor şi încearcă să ne convingă că ei doresc o reală schimbare în bine.Vedem totuşi cum de câţiva ani cetăţenii, cei cărora candidaţii se străduiesc să le câştige încrederea, nu se mai prezintă la vot.Motivele pot fi variate- indiferenţă, rareori lipsă de timp, faptul că oamenii sunt sătui până peste cap de promisiuni nerespectate şi de lipsa de respect faţă de oamenii de rând, de nenumăratele drepturi pe care ar trebui să le aibă dar de care nu se pot bucura, de traiul din ce în ce mai greu de întreţinut etc.Totuşi, atât cetăţenii cât şi politicienii cunosc semnificaţia acestui gest colectiv.Acesta reprezintă un protest, un mod prin care oamenii încearcă să arate cât de nemulţumiţi, dezamăgiţi sau chiar scârbiţi sunt de modul în care acei politicieni îi conduc.De câţiva ani, România nu a mai făcut progrese serioase datorită acestui dezechilibru politic.Nimeni nu mai conduce ţara, toţi sunt ocupaţi cu aceste lupte pentru funcţii, de numiri, de demisii, de alegeri, de realegeri, toţi vorbesc de camere, parlamente, guverne dar nimeni nu se ocupă de conducerea ţării în mod concret.Noi ne aflăm într-o continuă organizare, într-o continuă perioadă de probă, e ca şi cum ne-am certa în faţa unei case care arde încercând să stabilim cine să stingă focul.Oamenii politici nu mai reuşesc să câştige încrederea oamenilor şi comportamentul lor, modul lor de a se expune public şi felul în care discută şi se confruntă cu alţi adversari politici îi fac pe cetăţeni din ce în ce mai lipsiţi de speranţă şi de gânduri de mai bine.Evident, politicienii şi-au dat seama că acest gest reprezintă un protest, dar în nici un caz nu sunt impresionaţi şi nu ne putem aştepta ca din ruşine sau cu părere de rău să încerce să înceapă să facă ceva pentru a se revanşa şi a redobândi încrederea populaţiei.Ba dimpotrivă, lipsa de interes de care dăm cu toţii dovadă îi încurajează pe politicieni să-şi continue circul şi le întăreşte convingerea că nu suntem decât nişte mascote cu care se pot juca cum vor ei şi care pot fi uşor manipulate.Din moment ce majoritatea ţării nu are nimic de spus despre conducătorii ei, ei practic primesc undă verde la a continua ca şi până acum.Acest drept de care beneficiem trebuie exercitat, nu neaparat cu convingerea că va fi mai bine, dar pentru a arăta că nu suntem doar o simplă masă de oameni nepăsătoare, care nu se poate ridica în picioare când are ceva de spus, ci că suntem un popor unit şi că noi suntem de fapt cei în slujba cărora se află cei din funcţiile înalte.Se spune că dacă tu nu ştii exact ce vrei şi ce îţi place şi dacă nu ai anumite preferinţe, nici celorlalţi nu le va păsa niciodată de ce preferi sau îţi doreşti tu şi prin urmare nici nu îţi vor oferi.Cam aşa este şi cu oamenii politici.Trebuie să cerem mai mult, să ştim ce vrem, să spunem asta uniţi şi cu siguranţă vom primi mai mult.Chiar dacă nu avem un candidat care să fie pe gustul nostru sau nu îl considerăm pe niciunul demn de funcţia de preşedinte, trebuie să încercăm să stabilim totuşi care e cel mai bun dintre ei şi să ne exercităm dreptul de cetăţeni arătând că totuşi, şi noi avem ceva de spus.

Totul se rezumă la dragoste

2009-11-01T21:55:00.002+02:00

Un filmuleţ care m- a impresionat, pe cât de scurt , pe atât de profund.

Exista Dumnezeu? (Does God exist?)
Vezi mai multe video din Incredibil

Parinţii ce invată să umble la computer

2009-10-31T07:37:00.005+02:00

Muzică

2009-10-31T02:14:00.000+02:00

Efectul Mozart este o teorie conform căreia muzica clasică a lui Wolfgang Amadeus Mozart poate îmbunătăţi iq-ul pentru o perioadă scurtă de timp la fel ca şi capacitatea de învăţare, atenţia şi memoria.Tot această teorie susţine că ascultată de copii sub 3 ani aceasta le poate influenţa viitoarea evoluţie şcolară şi modul de a gândi.Deşi a fost afirmată, nici după numeroase experimente cauza acestui efect nu a fost găsită.Mai jos aveţi câteva piese ale marelui compozitor numai bune pentru învăţat sau meditat şi una dintre cele mai plăcute versiune ale piesei Ave Maria.

Jesper Kyd - Ave Maria (Hitman Version)
Asculta mai multe audio Muzica

The boondock saints

2009-10-28T02:48:00.000+02:00

The boondock saints, un film cu un subiect total neobişnuit şi a cărui acţiune este una foarte interesantă.Acţiunea se desfăşoară în America, într-o perioadă în care mafia rusească câştiga sume mari din vânzarea drogurilor şi armelor pe aceste teritorii.Filmul începe prin a prezenta doi fraţi, nişte băieti foarte inteligenţi, cu idealuri înalte, credincioşi şi cu dorinţa eternă ca în lume să se facă dreptate.Aceştia vorbesc despre oameni decenţi, cinstiţi, care muncesc pentru familiile lor şi care vin acasă, deschid televizorul şi văd numai ştiri despre violatori, criminali, mafioţi şi mulţi alţii care scapă nepedepsiţi şi în cazul cărora nu se face dreptate.Lumea devine din ce în ce mai nesigură şi mai nedreaptă, iar răul domneşte, în special cel mai mare şi anume indiferenţa.Cei doi sunt scârbiţi de oamenii care "poluează" această lume şi se hotărăsc să ia problema în propriile lor mâini.Cu crucile la gât, cu măştile pe faţă, spunând o rugăciune moştenită de la tatăl lor aceştia încep să ucidă zeci de membrii ai clanurilor mafiote şi mulţi alţi oameni care au scăpat nepedepsiţi de justiţie.Numărul mare de crime este anchetat de numeroşi detectivi, iar liderul acestora vede în cele din urmă că lista lor cu traficanţi şi alţi oameni periculoşi a fost aproape curăţată şi că aproape toate personajele pe care le anchetau de ani de zile fuseseră lichidate.Una din cele mai interesante scene ale filmului se desfăşoară într-o sală de judecată unde un magnat tocmai să pregătea să fie "iertat" de judecător pentru crimele pe care le făcuse.În sală erau şi familiile oamenilor ucişi de acel membru al mafiei.Când judecătorul se pregătea să pronunţe nevinovat, "sfinţii", care acum erau 3 îşi fac intrarea şi spun oamenilor că a trecut prea mult timp fără să existe dreptate şi că ei vor face tot posibilul ca nimeni să nu scape nepedpsit pentru faptele sale şi vor muri făcând acest lucru.După ce îl aruncă pe judecător de pe scaunul său, cei trei îl pun în genunchi pe acuzat, îşi spun rugăciunea şi îl împuşcă fără nici un fel de remuşcare în faţa familiilor mulţumite dar totuşi speriate de atitudinea lor.Un film destul de bun care merită văzut.Vizionare plăcută!

Signs

2009-10-27T02:02:00.000+02:00

Soţia la telefon

2009-10-27T01:41:00.000+02:00

Paradoxurile lumii de astăzi

2009-10-25T14:44:00.000+02:00

Children see.Children do

2009-10-23T02:17:00.000+03:00

Sfârşit de drum

2009-10-23T02:01:00.001+03:00

Arssura feat Jazza-Sfarsit de drum
Asculta mai multe audio Muzica

Cinematografie

2009-10-23T00:55:00.004+03:00

Cinematografia, una dintre cele mai profunde, pline de mesaj şi sentiment arte din câte există.Este cu siguranţă o artă care transmite mult, o artă care te poate atinge indiferent de ce personalitate ai şi la care s-a muncit foarte mult pe parcursul anilor.Cinematografia este una dintre cele mai vechi forme de divertisment, filmul fiind pentru oameni un mod de relaxare, de informare, de cultivare şi de a socializa cu ceilalţi.Întotdeauna am văzut filmele ca pe nişte realizări extraordinare ale oamenilor şi ale diferitelor ţări care le-au produs.Dacă am fi reuşit să renunţăm pe parcursul istoriei să ne batem cu arme şi să începem să concurăm în astfel de arte ar fi fost excelent.Filmul este practic o combinaţie între carte şi teatru cu ceva în plus.Reprezintă practic imaginaţia eliberată a omului.Fireşte, filmul nu poate înlocui cartea sau teatrul, dar asta nu înseamnă că nu poate transmite la fel de multe sau nu se poate ridica la nivelul acestora.Relatarea evenimentelor, a diverselor întâmplări sau a unor momente istorice prin film a avut întotdeauna un impact uriaş asupra oamenilor.Lucrurile pe care ţi le poate oferi un film bun pot fi la fel de plăcute şi folositoare ca şi cele pe care ţi le poate oferi un tablou, o carte sau o piesă de teatru.Practic, aceste arte oferă omului o ieşire din cotidian, îi oferă posibilitatea de a vedea şi a compara viaţa sa cu cea a altor persoane sau timpul în care trăieşte cu cele mai vechi, îi trezeşte anumite sentimente, îl educă, îl relaxează sau îl amuză.Indiferent de scopul pentru care ne înfructăm din aceste arte ele merită preţuite deoarece scopul lor este exclusiv dedicat nouă, cei care le "folosim".Munca depusă pentru a face o astfel de peliculă este deloc neglijabilă.Actori, operatori, regizori, scenarişti şi mulţi alţii lucrează pentru produsul finit, ceva care să-i încânte pe privitori, care să le ofere un sentiment plăcut.Mereu am crezut că actorii sunt unele din puţinele vedete care chiar îşi merită banii, iar aici mă refer la adevăratele genii cinematografice care şi-au pus puternic amprenta asupra cinematografiei şi au jucat un rol important în istoria ei.Nu cred că există vreun top 10 cinematografic care să nu conţină cel puţin un film în care a jucat Al Pacino, iar ca el sunt mulţi.Marlon Brando, Andy Garcia, Robert De Niro, Robert Duvall, John Cazale, Diane Keaton şi mulţi alţii, mai tineri sau mai bătrâni, cu mai multă sau mai puţină experienţă, dar adevăraţi profesionişti.Când ţi se transimte ceva, când rămâi cu ceva, sau când ai fost ajutat să-ţi formezi o impresie despre ceva anume atunci înseamnă că acel film chiar şi-a atins scopul.Chiar şi scurt metrajele au de multe ori un mesaj atât de puternic sau o acţiune atât de concentrată încât îţi poate transmite o multitudine de sentimente în doar câteva minute.Ar fi bine ca oamenii să înceteze să se mai preocupe de lucruri deloc necesare şi inutile şi să investească cât mai mult timp în aceste lucruri minunate cum sunt filmul, cărţile, teatrul şi muzica.Aceşti oameni, artiştii, fie ei actori, scriitori sau muzicieni sunt de multe ori cei care ne readuc zâmbetul pe buze, cei adevăraţi merită cu adevărat respectul nostru.Filmul, fiind o artă care combină 3-muzica, teatrul şi cartea putem spune că a prins şi a rămas mai mult în inimile oamenilor decât celelalte.A trecut şi el ca multe alte lucruri prin mai multe etape odată cu trecerea timpului.Filmele vechi, clasice, au avut mereu ceva al lor, dar vocile erau destul de false şi diferitele stări erau mimate de actori într-un mod care nu le făcea să arate deloc natural.Pe parcurs însă actorii au mai învăţat şi au devenit din ce în ce mai buni.Filmele care se încadrează între cele noi şi cele vechi sunt, fără ezitare, cele mai atractive.Putem spune că o mare realizare a cinematografiei a fost apariţia filmelor color.Regizorii şi lumea nu era încă dornică de sf, exagerări şi alte lucruri asemănătoare în filme.Filmele care prezintă viaţa de acum câteva decenii, războaie, sau a căror acţiune se petrece în trecut dar care sunt realizate cu tehnici moderne şi cu actori actuali au un farmec aparte şi majoritatea filmelor premiate se încadrează în această categorie.Pe parcursul timpului lucrurile s-au mai schimbat, iar regizorii ca Francis Ford Coppola au devenit din ce în ce mai puţini.În ultimii 5 ani am fost invandaţi de filme de duzină, de foarte slabă calitate cum ar fi filmele lui Jackie Chan, care din punctul de vedere al multor critici au fost absolut jalnice.Roboţi veniţi să cucerească lumea, păienjeni şi rechini uriaşi care atacă tineri plecaţi în tabără într-o noapte furtunoasă, un tip dur care omoară o armată şi pleacă acasă fericit, mii de stereotipuri de genul acesta şi filme făcute în 2 zile cu buget redus împânzeau micile ecrane.Totuşi, fiecare pădure are uscăciunile ei.Ca şi muzica, şi filmele au partea lor de "umplutură".Putem spune că din 10 filme, maxim 3 ar merita văzute, dar acelea 3 vor fi un adevărat deliciu pentru orice mic cinefilm.Filme ca "Inglorious Bastards" ne readuc speranţa că poate vom reveni la filme excelente ca între anii 80-95.Să sperăm din tot sufletul că această artă ne va încânta şi de acum încolo şi că ne vom putea bucura de ea.

Viaţa românească

2009-10-21T01:01:00.002+03:00

Schimbare

2009-10-21T00:41:00.003+03:00

Deşi de multe ori binevenite schimbările nu sunt chiar aşa de uşor de făcut.La un moment dat, ele devin mult mai greu de realizat deoarece "materia" pe care încerci s-o modelezi este deja bine formată şi nu prea mai poate fi modificată decât cu foarte multă voinţă.Trebuie să recunoaştem că, în anumite momente, simţim nevoia de o schimbare în viaţa noastră dar nici noi nu ştim prea bine în ce am vrea să conste.Ca multe alte lucruri şi aceste schimbări pot avea şi părţi mai puţin bune.O schimbare poate modifica ceva în bine sau în rău.De multe ori ne schimbăm într-un mod negativ aproape involuntar lăsându-ne influenţaţi de multe lucruri din jurul nostru cum ar fi anturajul, anumite influenţe negative ale societăţii etc.Când vine vorba de o schimbare în bine, lucrurile stau cu totul altfel.O astfel de modificare a noastră necesită un oarecare efort dar pe care, dacă avem voinţă, îl vom face fără probleme.Aşa cum mereu putem deveni mai buni într-un anumit domeniu sau într-o anumită activitate, putem deveni mereu şi nişte oameni mai buni.Această evoluţie personală o putem realiza cu ajutorul acestor schimbări, modificându-ne şi renunţând la anumite obiceiuri, concepţii care ne-ar putea influenţa într-un mod negativ şi face mai puţin plăcuţi celor din jur.Schimbându-ne pe noi şi devenind nişte oameni mai buni devenim un exemplu şi pentru ceilalţi.În această perioadă observăm o nevoie şi o dorinţă a oamenilor pentru schimbare şi nu neaparat pentru o schimbare personală, ci pentru una generală, a modului de viaţă, a ţării şi a multor alte aspecte.Oamenii încă visează la o schimbare generală în bine în urma căreia vieţile lor să devină mult mai prospere şi plăcute, lumea mult mai civilizată şi deschisă, iar valorile sociale să fie cu totul altele decât cele de acum.Trebuie să ne dăm seama că această schimbare generală pe care toţi ne-o dorim este oarecum imposibilă fără unele individuale, ale fiecăruia dintre noi, fără o "muncă" pe care s-o depunem împreună şi mai ales, fără voinţă.Nu vom reuşi să schimbăm nimic nici în vieţile noastre şi nici în general dacă ne va fi frică să facem acei câţiva paşi grei, dar care ne vor duce spre mai bine şi care apoi ar putea fi cu uşurinţă urmaţi de alţii.Deci, pe viitor, să sperăm că vom avea parte de cât mai multe schimbări în bine pe toate planurile.

Muzica ne uneşte pe toţi

2009-10-18T23:42:00.002+03:00

Stand By Me | Playing For Change | Song Around The World from Concord Music Group on Vimeo.

Omagiu adus muzicii de suflet

2009-10-17T21:57:00.006+03:00

Duminica trecută am avut ocazia să ajung la un festival de muzică.Dar nu orice fel de muzică ci un gen care mi-a pătruns în fiecare fibră şi mi-a bucurat inima aşa cum nu mai simţisem de mult.
Probabil fiecare dintre noi are un gen preferat, pe care îl ascultă indiferent de vremea de afară sau de cea din suflet.
Sunt fericită că am reuşit să intru în minunata atomosferă pe care ţi-o creează muzica folk.Nu pot spune că sunt un fan înfocat, deşi o ascultam frecvent şi înainte dar ,de o săptămână parcă nu mi se mai dezlipeşte din atrii.
Este ceva cu totul deosebit, acea combinaţie perfectă între versuri şi melodie care te duce spre tărâmuri de o frumuseţe nebănuită.
Este păcat că ascultăm din ce în ce mai multă muzică comercială doar pentru că e "cool" sau doar ca să fim "în rândul" grupului de prieteni.Ne uităm originea, valorile, ne creăm o falsă identitate.Eu iubesc muzica în general, doar că în ultimul timp observ cu tristeţe că oamenii confundă kitsch-ul cu adevărata artă.
Muzica,ca orice artă în general, nu trebuie să fie doar un mod de relaxare şi atît(pentru asta există dormitul)ci un mod de îmbogăţire spirituală, o cheie spre frumuseţe şi armonie.
În continuare, o să pun câteva melodii ce mi-au plăcut,(toate au fost extraordinare dar ar fi prea multe pentru un singur articol).Vă recomand cu căldură muzica de calitate şi puteţi asculta cu încredere melodiile de mai jos(citându-l pe Vasile Şeicaru:"folk-ul nu a făcut rău nimănui, niciodată).

Ovidiu Scridon-Mi-e dor
Asculta mai multe audio Muzica

Vasile Seicaru - Antiprimavara
Asculta mai m
MIRCEA BANICIU - Esarfa in dar
Asculta mai multe audio Muzicaulte audio Muzica

Felon

2009-10-17T03:37:00.000+03:00

Felon este unul din acele filme poate nu suficient de profund pentru a intra într-un top serios, poate nu demn de primi numeroase premii dar cu o poveste destul de interesantă şi cu nişte roluri bine jucate de către actorii nu foarte cunoscuţi.În rolul principal este Stephen Dorff, care joacă rolul unui afacerist căreia îi merge foarte bine având o firmă de succes şi o familie foarte frumoasă căreia să se dedice.Are un fiu şi o soţie la care ţine foarte mult şi cu care îşi face planuri de viitor.Totul merge foarte bine până când, într-o noapte, aude un zgomot în casă.Acesta îşi duce familia într-o cameră şi coboară să vadă ce se întâmplă.Reuşeşte să îl găsească pe intrus iar acesta o ia la fugă.Wade îl urmează şi având impresia că scoate din buzunar un pistol îl loveşte.Când îşi dă seama că acesta murise după lovitură şi că nu avea o armă ci doar un portofel furat din casă acesta intră în panică.Soţia lui sună la poliţie iar detectivii veniţi la faţa locului îl arestează pe soţul ei pentru crimă deoarece îl lovise pe infractor în afara casei,acolo unde el nu mai era un pericol.De aici începe practic povestea.Wade este condamnat la 3 ani de închisoare dar fiindu-i greu să se adapteze la viaţa de închisoare şi să reziste fără să intre în probleme pedeapsa îi e prelungită la 6 ani.El şi soţia lui trec prin nişte momente foarte dificile, iar pentru un moment el aproape îşi pierde speranţa.În cele din urmă lucrurile iau o turnură interesantă pentru ei şi viaţa amândurora are să se schimbe.Vă las pe voi să descoperiţi finalul acestui film,vizionare plăcută!

Puţină susţinere pentru colega noastră!

2009-10-16T16:09:00.005+03:00

Un vot pentru draga noastră colega Laura (artemis) la următorul link:

http://aepado.ro/sistem_vot.htm

Id lucrare: 365

Mulţumim!

Puteţi da câte un vot în fiecare zi, desigur, dacă se poate!

Edit: Lucrarea pe care o sustinem este de fapt un articol pentru o campanie antidrog. Mai multe detalii gasim aici: http://antidrog.blogspot.com. Lucrarea poate fi accesata aici

Ştiri

2009-10-15T23:30:00.002+03:00

Click şi zoom pentru mărire.

Destin

2009-10-14T01:22:00.004+03:00

Oare ce ne coordonează viaţa şi o face să meargă în direcţiile pe care, de multe ori, noi nu vrem să se ducă?Fiecare dintre noi şi-a pus probabil la un moment dat această întrebare, este oare destinul cel care ne "organizează" viaţa sau totul depinde doar de noi înşine?Destinul reprezintă practic drumul fiecăruia dintre noi care ar fi creat şi planificat dinainte într-o mai mare sau mai mică măsură.Mulţi dintre noi cred în acest "destin", în faptul că nimic nu e întâmplător şi că totul se întâmplă cu un scop anume.Este foarte posibil ca acest lucru să fie adevărat, credinţa în destin ne oferă practic şi o speranţă dar uneori şi o consolare.Putem spune că într-adevăr fiecare om are o cale a lui mai mult sau mai puţin predestinată.Totuşi, dacă alegem să credem în destin, este bine să o facem doar într-o anumită măsură.Putem spune despre multe lucruri din viaţa noastră că nu au fost doar simple coincidenţe şi că au avut un rost, putem discuta despre destinul glorios sau tragic al cuiva, ne putem gândi la al nostru dar asta nu înseamnă că nu putem să alegem ce vrem să facem cu viaţa noastră, ce acţiuni vrem să intreprindem sau cum vrem să fim.Atunci când viaţa noastră merge pe o cale nu tocmai bună sau ne aflăm într-un moment mai greu putem face schimbări şi de multe ori lucrurile depind foarte mult de noi.Putem face schimbări pentru noi şi cei din jur şi probabil că ne putem şi organiza şi crea viaţa aşa cum ne dorim.Cea mai plauzibilă variantă ar fi aceea că fiecare are un destin al său şi că poate nu tot ce ni se întâmplă sunt pure coincidenţe dar cu siguranţă avem şi noi o destul de mare putere asupra vieţii noastre, a felului nostru de a fi şi putem influenţa destul de mult ceea ce ni se întâmplă.Aşadar, să luptăm cât mai mult şi să nu ne culcăm pe o ureche gândindu-ne că nu putem schimba nimic.Cu siguranţă o putem face dacă ne dorim.

Oraşele lui Ionica

2009-10-13T01:48:00.000+03:00

Despre emoticoane şi alte pericole

2009-10-08T01:42:00.001+03:00

Shaorma la români

2009-10-08T01:39:00.000+03:00

Speranţa

2009-10-08T01:28:00.000+03:00

Deşi poate unii nu recunosc, cu toţii sperăm.În adâncul fiecăruia dintre noi, sperăm.Sperăm la o zi de mâine mai plăcută, la anumite realizări, la îndeplinirea anumitor vise sau la o schimbare.Speranţa este ceva de care ne putem agăţa în orice moment al vieţii noastre şi chiar şi atunci când ni se poate părea că aceasta este în zadar, ea nu ne poate face rău, ba din contră.Oricât de rău ar fi, poţi mereu să speri că va fi mai bine.Niciodată nu trebuie să încetezi să speri, dar probabil nici nu ai putea.O fărâmă de speranţă va rămâne întotdeauna în noi, chiar şi atunci când totul pare în zadar şi poate chiar încercăm să o evităm.Speranţa ne şi oferă într-o anumită măsură o parte din lucrul la care sperăm.Simţim, măcar pentru puţin, cum e să avem sau să întâmple lucrul la care am sperat şi asta ne dă putere nu numai pentru a merge mai departe ci şi pentru a face ceva astfel încât să primim sau să realizăm lucrul la care sperăm.Este ceva de care noi oamenii ne putem bucura şi pentru care ar trebui să fim recunoscători, unul din acele lucruri pe care nu ţi le poate lua nimeni şi mai ales un lucru de care nu ar trebui să ne fie frică şi pe care nu ar trebui să îl evităm.Foarte bine este şi că ea moare ultima, deci după cum spuneam nu vei rămâne niciodată în imposibilitatea de a spera.Unii pot considera aceste "medicamente sufleteşti" cum ar fi speranţa sau visele unele care te pot trage înapoi, dar nu este deloc aşa, ci mai degrabă am putea spune că sunt necesare pentru a putea merge înainte.Probabil că fiecare dintre noi le folosim dar nu toţi o recunoaştem şi probabil că nici nu ne-am putea lipsi de ele deoarece sunt de multe ori singurele alternative într-o lume atât de gri.

Titanic

2009-10-07T20:51:00.000+03:00

2 melodii superbe!

Prietenii necuvântători

2009-10-07T19:05:00.004+03:00

În titlul articolului am scris "necuvântători" dar nu sunt sigură că este aşa.Uneori, am avut sentimentul că de fapt, ei mă înţeleg foarte bine.Animalele de companie, prietenii fără cuvinte, indiferent cum i-am numi, trăirile ce ne încearcă sufletul atunci când vedem în preajmă dragălaşul jucăuş preferat probabil sunt aceleaşi.Nu pentru toţi, din nefericire- am avut trista surpriză să constat că există oameni pentru care un animăluţ reprezintă doar o vietate care trebuie hrănită când îi e foame şi eventual dusă la veterinar când are probleme de sănătate.Nu ştiu dacă o pisică, un căţel, un papagal sau un hamster au suflet dar cu siguranţă pot fi mai "umani" decât mulţi dintre semenii noştri.
Cum să crezi că o asemenea fiinţă este inutilă sau şi mai rău...bună de aruncat în stradă?Un animăluţ simte întotdeauna afecţiunea, şi te răsplăteşte în felul său:se joacă cu tine, toarce sau pur şi simplu îţi dă senzaţia că te înţelege.
Pentru mine nu prea există noţiunea de stăpân , ei îmi sunt doar prieteni , atât de neastâmpăraţi, frumoşi şi inteligenţi că nu îmi pot imagina unii mai simpatici.
Ne ascundem după cuvinte crezând că aşa scăpăm şi de vina de a-i abandona sau pur şi simplu de a le refuza acea fărâmă de atenţie şi dragoste pe care ne-o cer cu atâta dor ...Doar că nu este vorba despre un serviciu pe care îl facem acestor pufoşi cu ochii vii ci despre un schimb reciproc, pentru că un animal de companie este, la rândul său, capabil de afecţiune.În plus prin modul de a se juca, dormi sau chiar prin modul în care ne priveşte ne poate ajuta să ne relaxăm şi, mai ales, ne aminteşte acel adevăr pe care îl ştim cu toţii dar pe care de multe ori îl uităm , şi anume că fericirea stă în lucruri aparent mărunte dar care, în realitate , au un rol foarte important.

Atac electronic

2009-10-06T00:23:00.000+03:00

Români inventivi creează volskopelul

2009-10-06T00:09:00.001+03:00

Talent

2009-10-06T00:03:00.001+03:00

Viitor,înspăimântător sau incitant?

2009-10-03T02:41:00.002+03:00

Am evoluat mult în ultimii ani, cel puţin din punct de vedere tehnologic am reuşit să ne dezvoltăm mult.Omul a avut dintotdeauna o gândire foarte dezvoltată, o dorinţă deosebită de a descoperi, de a-şi uşura viaţa şi de a inventa lucruri noi pe care mai apoi să le dezvolte şi să le facă din ce în ce mai bune.Viitorul a reprezentat pentru noi mereu o poartă spre ceva uimitor, spre noi lucruri fabuloase, spre o dezvoltare extremă.Niciodată omenirea nu a văzut viitorul ca fiind doar o continuare a prezentului în care se vor face mici progrese şi în care viaţa va continua ca şi până acum.Anii ce au trecut peste lume şi-au pus puternic amprenta şi multe lucruri s-au schimbat radical.Oamenii dezvoltă anumite idei şi concepte foarte repede.O maşină care astăzi este nouă peste 10 ani va fi o ruşine, la fel şi un calculator sau altă invenţie tehnologică.Oamenii se dezvoltă extrem de rapid şi această sete de nou şi de inovator îi face foarte inventivi.Există oameni longevivi care numai pe parcursul vieţii lor au fost martorii unei evoluţii atât de rapide şi de drastice încât nu mai pot face comparaţie între vremurile în care s-au născut şi cele de acum.Dacă lumea are o caracteristică de bază pe care o avea întotdeauna atunci aceea este schimbarea.Acest factor ne va fi mereu caracteristic.Posibilităţile de evoluţie sunt probabil nelimitate.Se spune că tot ceea ce omul îşi poate închipui poate fi şi realizat şi e destul de posibil ca noi chiar să avem puterea să ne dezvoltăm mult mai mult decât suntem astăzi din anumite puncte de vedere.An de an apar lucruri noi sau se dezvoltă cele vechi ducându-ne într-o direcţie spre care păşim cu viteză dar fără să fim însă foarte siguri unde ne va duce.Oare unde ne va duce viitorul, este oare bine să evoluăm cu aşa o mare viteză şi cel mai important, vom mai avea un viitor dacă vom continua în acest ritm?Îngrijorător este faptul că mediul în care trăim şi această planetă pe care o avem este posibil să nu reziste la toate ideile şi planurile noastre de viitor.Este puţin probabil că va reuşi să mai suporte prea multe milenii sau secole de dezvoltare rapidă, dezvoltare pe care noi o avem în plan şi la care se lucrează în fiecare zi, deşi poate noi, oamenii obişnuiţi, nu ştim nimic.Viitorul într-adevăr este "strălucitor", extravagant şi plin de lucruri noi şi care la prima vedere ne-ar încânta dar este posibil să nu avem posibilitatea să ne bucurăm de ele sau să ne anuleze din vieţile noastre lucruri mult mai simple, dar care poate erau mult mai plăcute şi ne îmbogăţeau spiritual mult mai mult.Omul este întradevăr o fiinţă inteligentă, dar din păcate nu poate evolua la fel pe toate planurile.O comparaţie poate puţin nepotrivită ar fi cu a unui "tocilar" care deşi cunoaşte multă carte şi are o mulţime de cunoştinţe nu are şcoala vieţii şi nu ştie să se descurce şi în alte domenii.Cam aşa suntem şi la general, ne întrecem în invenţii şi în procese tehnologice, dar poate viitorul nu ar trebui să însemne doar atât pentru noi, poate că ar trebui să însemne o altfel de dezvoltare, o lume mai bună, dar construită altfel.

Melodramă

2009-09-30T01:35:00.000+03:00

Ia atitudine!

2009-09-30T01:15:00.001+03:00

Un cocalar in autobuz
Vezi mai multe video din Divertisment

La agăţat

2009-09-30T01:07:00.001+03:00

Modele

2009-09-29T01:34:00.000+03:00

Pe parcursul vieţii este normal şi necesar să ne dezvoltăm personal, să ne creem un anumit fel de a ne comporta, vorbi, gândi şi în general un mod de a fi.Bineînţeles, în acest proces joacă un rol important educaţia, puterea noastră de a ne autoeduca dar pot avea un rol destul de mare şi modelele pe care ni le stabilim.Aceste modele au practic acele lucruri pe care am dori să le vedem la noi, care ştim că ne-ar trebui, ne-ar folosi şi pe care ,în general, le vedem la alţii.Fie că recunoaştem sau nu, cei din jurul nostru, oamenii cu care interacţionăm sau pe care doar îi vedem sau cunoaştem contribuie la dezvoltarea noastră.Practic, încă de mici ei sunt cei care ne dau anumite exemple, pozitive sau negative.Când vezi pe cineva cu o anumită statură şi de care îţi place în sinea ta îţi doreşti într-o mai mare sau mică măsură să tinzi spre el ca model, ca exemplu.Conştientizezi că aşa ar fi bine să fii, iar când vezi o altă persoană mult mai jos situată şi aici nu mă refer la o situaţie materială sau la o postură anume ci pur şi simplu la modul de a fi îţi spui în sinea ta că aşa nu ar trebui să fii sau să ajungi.Este un lucru bun să ai modele demne de urmat în jur şi mai important este să ştii să ţi le selectezi şi ce anume să selectezi de la ele.Se spune că albina adună polen chiar şi de la florile fără un miros plăcut şi din el face miere.Aşadar, modelele noastre nu trebuie să fie neaparat nişte persoane perfecte, cum de altfel nici nu există, sau doar o singură persoană.Este bine să fim originali, să avem ceva al nostru şi imitarea întru totul a vieţii unui anumit "model" sau în totalitate a felului lui de a fi ar fi chiar ceva greşit.Este interesantă ideea de a aduna de la cât mai mulţi ceea ce este bun şi cu ce reuşeşti să aduni să te formezi pe tine având bineînţeles şi ceva al tău.Probabil această metodă ar fi cea care ne-ar ajuta să valorificăm modelele pe care ni le selectăm într-un mod corect.Fiecare persoană are anumite calităţi şi părţi bune, care ne şi plac şi pe care le putem ,cu puţin efort, prelua şi modela în noi.Putem învăţa de ce nu şi de la defectele celorlalţi, având grijă să nu le dobândim şi noi.Trăim într-o lume care din păcate cam duce lipsă de modele de urmat şi probabil de aceea apar zilnic chiar şi în viaţa publică indivizi din ce în ce mai patetici pe care oamenii slabi, din lipsă de alte exemple, îi urmează întru totul.Totuşi, modelele există, chiar şi într-o lume plină de lucruri pe care n-ar trebui să le preluăm, există persoane şi oameni care ne pot ajuta să ne formăm aşa cum trebuie şi ajuta să devenim aşa cum ne dorim.După cum spuneam, nu există modele perfecte, dar dacă ni le vom selecta cu atenţie şi vom încerca şă învăţăm şi să preluăm cu adevărat lucruri bune de la ei vom vedea că ne vor fi de folos.Să nu uităm totuşi că nu este corect a ne limita la una sau mai multe persoane, încercând practic s-o imităm doar pentru că o admirăm.Alegerea şi "urmarea" modelelor este ceva diferit care nu îţi interzice să fii tu, ba dimpotrivă, te ajută să devii un om mult mai bun şi desigur, un model de la care alţii ar avea multe de învăţat.

The counterfeiters

2009-09-28T01:43:00.004+03:00

Întotdeauna mi s-au părut extrem de bune filmele inspirate după întâmplări reale.Un astfel de film este şi "the counterfeiters", câştigător al premiului oscar.Acesta prezintă una din multele poveşti care au stat în spatele războiului mondial şi al naziştilor.Personajul principal este Sally Sorowitsch, un evreu falsificator de bani şi acte.Acesta era cel mai bun falsificator evreu şi probabil tot cel mai bun din Germania.Datorită reputaţiei sale a început să fie căutat de către nazişti dar nu pentru că ar fi fost periculos într-un anume fel ci pentru că aceştia aveau nevoie de el.Nu erau puţini evreii cu experienţă în falsificarea banilor sau cu alte cunoştinţe necesare în acest domeniu.Aceştia erau mai "norocoşi" decât evreii de rând.Naziştii stăteau destul de prost din punct de vedere economic în acea perioadă a războiului şi hotorâseră să îi folosească pe aceşti evrei într-o operaţiune de amploare de falsificare de acte şi bani care să restabilizeze economia germaniei şi să finanţeze practic războiul.Neavând încotro şi dorind să trăiască aceştia acceptă să "lucreze" pentru nazişti falsificând sute de milioane de lire sterline, dolari şi acte.Sorowitsch era coordonatorul echipei care producea valuta falsă şi care era ţinută într-un lagăr, dar a cărui condiţii şi reguli erau cu mult diferite de cele ale unui lagăr normal, asta îi făcea pe ei mai "norocoşi" decât ceilalţi.Totuşi, dispreţul cu care aceştia erau trataţi sau chiar ucişi atunci când nu se conformau era acelaşi.În echipa de falsificatori exista un singur "martir", unul care spunea mereu că nu ar mai trebui să-i ajute pe nazişti pentru că făcând bani pentru ei nu fac decât să ajute la continuarea războiului şi la uciderea seminilor lor.Totuşi, nimeni nu îl asculta, toţi se temeau pentru viaţa lor şi nimeni nu era gata să moară pentru un principiu sau pentru onoare.Filmul este foarte interesant, actorii din toate rolurile sunt foarte bine selectaţi, iar lucrurile care sunt prezentate în acesta sunt adevărate.Vă doresc vizionare plăcută!

Cină incredibilă

2009-09-26T01:43:00.000+03:00

Virtuţi

2009-09-24T00:46:00.002+03:00

Virtuţile morale au ca obiect atitudinea noastră faţă de semeni şi faţă de noi înşine, dar oare cât de importante sunt ele în formarea şi existenţa noastră?Când auzim cuvântul "virtute" suntem tentanţi să ne gândim la aspectul lor teologic şi la ceva strâns legat de această ramură.Adevărul este că aceste virtuţi sau aceste legi morale existau încă dinainte de apariţia creştinismului şi dinainte ca oamenii să înceapă să-l recunoască pe Dumnezeu.Aşadar, ele ar trebui să aibă o valoare destul de mare pentru oricine indiferent de ce religie aparţine.Aceste virtuţii sunt deosebit de necesare în viaţa socială a oamenilor.Ele reprezintă practic valoarea unui om şi unul dintre scopurile pe care fiecare dintre noi ar trebui să le avem.Totodată, lipsa lor reprezintă şi cauza tuturor problemelor şi dificultăţilor prin care trecem atât pe plan personal cât şi împreună cu semenii noştri.Mai concret, ele sunt calităţile care "îl îmbogăţesc" şi încununează pe om şi pentru dobândirea căruia acesta trebuie să lupte.Superioritatea omului faţă de celelalte fiinţe o reprezintă în mare parte posibilitatea sa de a dobândi aceste virtuţi.Există multe astfel de virtuţi, dar le putem împărţi în cele cardinale şi cele derivate.Cele cardinale sunt cele mai importante şi într-un fel sau altul le cuprind pe toate celelalte.Ele sunt în număr de 4- înţelepciunea, dreptatea, curajul şi cumpătarea.Printre cele derivate putem găsi prietenia, răbdarea, veracitatea, sinceritatea , stăruinţa ş.a Acestea nu numai că ne sunt de folos dar odată dobândite ne oferă o fericire şi o linişte interioară de nepreţuit.Încercând să le dobândim vom fi întotdeauna siguri că mergem pe un drum corect şi care ne va aduce satisfacţii.După cum spuneam, oamenii au considerat încă din cele mai vechi timpuri aceste virtuţi nişte adevărate averi spirituale şi le-au respectat ca pe o lege morală.Ele ne ajută să evoluăm şi ne fac să vedem lumea dintr-o cu totul altă perspectivă.Dobândirea lor este într-adevăr dificilă, dar făcând din acest lucru un scop putem fi siguri că va fi unul nobil.Lipsa virtuţiilor reprezintă deci şi cauza problemelor noastre.Mai exact, lipsa celor 4 virtuţi cardinale din viaţa şi sufletele oamenilor îi fac să calce strâmb şi să greşească nu numai în faţa lui Dumnezeu ci în faţa lor, a apropiaţilor sau chiar a legii.Dacă analizăm problemele omenirii şi toate neregulile care se petrec în jurul nostru vom vedea ca toate sunt cauzate de lipsa unora din cele 4 virtuţi enumerate mai sus.Chiar şi multe dintre problemele noastre personale care ne chinuie zi de zi apar din cauza lipsa unora sau tuturor acestor virtuţi.Bineînţeles, chiar şi oamenii care au reuşit să le dobândească vor avea în faţa anumite obstacole, dar cu siguranţă le va fi mult mai uşor să le depăşească decât unuia căruia acestea îi lipsesc cu desăvârşire.Nu veţi vedea un om înţelept să se certe sau să se sperie în faţa oricărei probleme la fel cum nu veţi vedea un om drept să fie nerespectat de ceilalţi.Ceea ce este interesant la aceste valori morale este că se atrag între ele.Dacă vom dobândi cel puţin una dintre ele vom vedea că ne va fi mult mai uşor să le clădim şi pe celelalte în mintea şi sufletul nostru.Se spune despre curaj că se dovedeşte în înfruntarea problemelor vieţii, în răbdare şi în suferinţă iar despre dreptate că dă fiecăruia ce e al lui, dar pleacă de la ideea că toţi sunt egali.Putem vedea foarte uşor şi putem da multe exemple în care numai lipsa acestor două virtuţi creează haos şi nelinişte în viaţa oamenilor, pe când dacă ar fi fost prezente atât în societate cât şi în fiecare dintre noi vieţile noastre ar fi mult mai luminoase.Să încercăm aşadar să le clădim cât mai bine înăuntrul nostru şi să nu uităm că dobândirea şi folosirea lor nu ne va ajuta numai pe noi ci şi pe cei din jurul nostru.Ele ne vor netezi drumul şi ne vor face cu adevărat superiori, plăcuţi lui Dumnezeu dar şi nouă înşine.

Următorul pas!

2009-09-23T20:38:00.006+03:00

Despre voinţă şi vocaţii a mai scris un articol şi colegul dragoş, dar acesta se referă în mod deosebit la o anumită categorie de persoane şi anume tinerii, mai ales cei care sunt în ultimul an de liceu.
De ce am ales să reiau acest subiect?Pentru că are o importanţă covârşitoare.Pentru că noi suntem următorul pas, generaţia care poate schimba ceva!Şi nu putem face lucruri măreţe atât pentru noi cât şi pentru societate decât dacă ne găsim locul potrivit.Lumea nu e chiar fără speranţă, nu cât timp mai există oameni cu vise şi dorinţa unei lumi mai bune.
Ştiu că acum mulţi sunt ca nişte vrăbiuţe speriate de furtună care nu ştiu ce drum să aleagă, sau şi mai comod se gândesc că vor vedea mai încolo, ori se lasă profund influenţaţi de cei din jur.Doar că alegerea profesiei, alegerea a ceea ce vrem să facem pe tot parcursul vieţii trebuie să ne aparţină.Noi o să trăim în continuare, o să depunem eforturi peste eforturi şi nu cei care fac alegeri în numele nostru.Nu contează cît pare de greu sau cât vei câştiga.Dacă îţi place cu adevărat ceea ce faci, vei avea numeroase satisfacţii şi vei putea lupta cu mult mai mult curaj atunci când întâmpini dificultăţi.Satisfacţiile de ordin moral te vor încuraja să lucrezi în continuare şi vei ajunge din ce în ce mai bun în acel domeniu.(o dată cu asta vor creşte şi beneficiile materiale).Alegerea viitoarei profesii este o decizie de care apoi va depinde întreaga noastră viaţă.Nu merită să pierdem poate singura şansa de a ne construi un viitor fericit şi de a pune o primă dar foarte importantă cărămidă a unei vieţi împlinite.Îmi doresc din suflet ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare şi vă dedic cu mult drag rândurile de mai jos prin care mi-aş dori să realizaţi că în această căutare a identităţii şi drumului potrivit nu suntem singuri:

Prea Bunule Dumnezeu milostiv şi atotînţelept,
Tu, care cunoşti inima fiecăruia dintre noi,
Călăuzeşte-ne pasii şi ajută-ne să găsim drumul cel drept.
Luminează-ne mintea, să putem inţelege
Care ne este vocaţia în aceasta viaţă efemeră
Şi de asemenea, să putem mereu deosebi şi alege:
Ce este inutil şi ce folositor, ce e bine şi ce rău.
Nu ne părăsi nicio clipă , căci suntem slabi si dezorientaţi
Nu ne uita, căci fără Tine plutim rătăciţi
În mijlocul furtunii, ca o barcă fara cârmă , în larg.
Ajută-ne , Preasfântă Treime, în fiecare zi, în fiecare ceas
Ajută-ne, că fără Tine nu putem face nici măcar un pas.
Milostiveşte-te de noi, cei care acum
Plutim intr-un ocean de întrebări fără răspuns
Ocroteşte-ne şi ne dă înţelepciune
Fiindcă azi, mai mult decat oricând, avem nevoie de Tine!

O lume nebuna

2009-09-21T23:42:00.000+03:00

The hurt locker

2009-09-21T02:58:00.001+03:00

The hurt locker este un film de acţiune, dar nu unul obişnuit cu o acţiune haotică şi fără sens.Acest film descrie războiul, mai exact viaţa soldaţilor care participă la război, situaţiile în care sunt puşi şi toate greutăţile prin care trec făcându-şi datoria.Personajul principal al filmului este un genist foarte experimentat a cărui activitate de zi cu zi era una foarte periculoasă, aceea de a dezamorsa bombe în diverse locuri foarte periculoase din zona de conflict.Această "meserie" este una foarte importantă pentru el, acesta dedicându-şi practic viaţa practicării ei.În activitatea sa este însoţit de alţi soldaţi carora le face multe probleme datorită felului său de a fi şi a dorinţei sale de a fi mereu în focul luptei, de a se complica mereu.Filmul este unul destul de dur, unele scene fiind chiar neplăcute dar este în acelaşi timp şi emoţionant atunci când prezintă regretele soldaţilor aflaţi departe de casă, felul în care aceştia se tem de moarte şi de faptul că nu vor mai reuşi să realizeze ceea ce şi-au propus şi să treacă prin ceea ce nişte tineri de vârsta lor ar trebui să treacă.Colegii genistului numără zilele până când se vor întoarce acasă şi vor scăpa de calvarul războiului, gândindu-se la viitorul lor şi la famiilile pe care probabil le vor avea.Colegii lui de pluton se temeau că e posibil să moară acolo în deşert fără să îi pese cuiva de soarta lor.În timp ce colegii lui se gândeau la casă şi familiile lor personajul principal îşi practica meseria cu maximă dăruire şi curaj.Pentru el familia era importantă, dar mai mult decât atât iubea ceea ce făcea şi ajunsese dependent de această activitate.Războiul, deşi mai mult decât oribil, devenise pentru el ca un drog.În cele din urmă el va lua o decizie cu mult diferită de cea a colegilor săi.Filmul este unul destul de reuşit, dar a cărui reclamă şi trailer nu îl prezintă chiar foarte bine.Vi-l recomand şi vă doresc vizionare plăcută!

Youth

2009-09-19T01:56:00.002+03:00

Take shoes off?

2009-09-19T01:56:00.001+03:00

Societate

2009-09-19T01:46:00.002+03:00

Facem parte din ea alături de toţi ceilalţi oamenii pe care îi cunoaştem sau nu şi cu care convieţuim într-un fel sau altul.Ne influenţează şi poate că dacă am încerca am putea s-o influenţăm şi noi.Societatea ne reprezintă practic pe noi, modul în care trăim şi în care ne organizăm.Ca orice "colectiv" şi el are anumite pretenţii şi ne creează anumite îndatoriri, dar în acelaşi timp şi cerem ceva de la el.Este uşor de văzut cum societatea zilelor noastre este oarecum defectă, iar această defecţiune a ei creşte pe zi ce trece.Nu se poate spune exact unde este problema, dar cum ea este formată din noi este evident că problema este la mulţi dintre noi, la modul nostru de a gândi, de a vedea lucrurile şi în obiceiurile proaste pe care le-am dobândit.Multe părţi din acest colectiv nu merg bine, cei care ne conduc, mass-media, instituţiile, şcolile şi chiar oamenii de rând care sunt din ce în ce mai puţin oameni cu cei din jurul lor.Bineînţeles, societatea în care trăim are şi ea anumite valori, anumite "scări sociale" pe care trebuie să încerci să urci pentru a putea rămâne în rândul lumii.Din păcate, aceste scări valorice devin din ce în ce mai penibile şi pentru a putea urca pe ele trebuie să renunţăm la anumite convingeri ale noastre şi să încercăm din răsputeri să ne ţinem după ceilalţi pentru a nu fi consideraţi nişte neadaptaţi.Acest lucru poate nu ar fi atât de grav, dar totuşi, ce poţi face când vezi că toţi se îndreaptă în direcţii greşite şi singura cale pentru ca tu să rămâi şi să fii cum vrei să fii ar fi să devii un "neadaptat".Oamenii au simţit mereu nevoia de a se lua unul după altul, fie că au recunoscut-o sau nu, dar în ultimul timp am început să avem ca "fruntaşi" nişte oameni fără direcţie.De asemenea, societatea reprezintă ,după cum am spus şi modul în care ne organizăm şi ne conducem.Putem spune că deşi societatea cere destul de multe de la noi, ne oferă chiar foarte puţine.Societatea ne tratează din ce în ce mai mult ca pe nişte roboţi şi nu ca pe nişte oameni.Viaţa noastră devine exact ceea ce nu ar trebui să fie, o supravieţuire şi nu ceva de care să ne putem bucura cum ar fi normal.Oamenii renunţă la a mai avea idealuri, la a mai spera, la a mai avea vise şi nu mai doresc decât să poată să-şi asigure traiul şi să fie măcar într-o anumită măsură în rândul lumii.Este trist şi tot odată înspăimântător să vedem cum uităm să ne bucurăm de ceea ce avem, uităm să punem în valoare lucrurile frumoase care ne înconjoară şi uităm să şi trăim.Un tânăr care ar trebui să fie plin de speranţă pentru viitor, să trăiască din plin şi să guste din toate bucuriile vieţii luptând în acelaşi timp pentru un ideal este cu siguranţă descurajat de toate valorile penibile pe care le încurajează societatea care practic se cam contrazic cu ale lui, de faptul că aceasta nu îl încurajează ba dimpotrivă şi de faptul că probabil nu ar da doi bani pe el sau pe ce ştie să facă.Mulţi dintre noi nu fac decât să meargă la servici zi de zi, cu un program cam de la 7 la 4, să ajungă acasă obosiţi şi fără dispoziţia necesară de a mai face şi altceva şi să aştepte salariul mic şi aproape inutil de la sfârşitul lunii suprapus cu grijile datoriilor şi taxelor.Este trist cum vieţile noastre ruginesc aşa şi cum nu reuşim să ne mai oferim nimic, nimic plăcut şi chiar şi lucrurile mici de care ne-am putea bucura parcă nu reuşesc să ne mai aducă un zâmbet în această lume din ce în ce mai gri.Putem spune că acest "colectiv" este unul egoist care nu se gândeşte la tine ca membru al său, ci doar la cum te-ar putea exploata, cum te-ar putea transforma în ceva productiv.Ba chiar şi această productivitate la care contribui este răsplătită din ce în ce mai prost şi o mare parte din acea răsplată îţi este cerută înapoi.Practic din muntele de îndatoriri pe care îl ai faţă de acest colectiv şi de care te achiţi el nu îţi mai oferă nimic înapoi.Ne transformăm treptat în nişte roboţei plictisiţi, fără dorinţe sau prea multe gânduri, care nu ştiu să meargă decât pe un singur drum, acela de la servici acasă şi al căror vis este doar să nu aibă datorii şi să fie "împăcaţi" cu societatea.Nici măcar libertatea pentru care ne-am zbătut atât nu prea mai pare atât de reală, societatea continuând să ne limiteze din nenumărate direcţii.Aşadar, scopul societăţii nu este de a oferi membrilor ei ceva, ci doar de a funcţiona, de a menţine o rutină plictisitoare şi până la urmă inutilă.În concluzie, în această societate este cu siguranţă foarte greu să trăieşti, dar să şi supravieţuieşti, este una în care ne este din ce în ce mai greu să ne găsim fericirea dar din a cărei căutări ne putem face un scop pe care probabil îl vom îndeplini dacă vom înnota împotriva curentului şi vom lupta pentru idealurile noastre.Mai jos este un scurmetraj care conţine un discurs, zic eu, sugestiv.

Eddie Vedder - society
Asculta mai multe audio Muzica

Şi e...toamnă!

2009-09-17T17:04:00.019+03:00

Şi a venit şi anotimpul mult dorit.Sau mult hulit.Plin de vrajă sau inundat de melancolie.
A pătruns pe furiş, o dată cu prima frunză arămie, cu primul şuierat de vânt mai puternic, cu prima picătură de ploaie mai îngheţată...Şi a trecut şi primul nor, s-a stins primul luceafăr, a plecat şi cea din urmă rândunică...
Toamna înseamnă un nou început (atât din punct de vedere şcolar cât şi bisericesc),înseamnă schimbare, înseamnă straie noi.Să ne îmbrăcăm aşadar sufletele în culori bogate ca frunzele acestui anotimp şi să nu uităm nicicând să zâmbim.Să ne înfigem adânc în experienţa vieţii de până acum, încercând mereu să fim mai luminoşi, mai buni şi mai conştienţi, că deşi limitaţi de timp, putem fi fericiţi.
Am auzit de prea multe ori că toamna e doar melancolie sau vis frânt sau retragere în sine ca într-un mormânt...
Şi nebunia de culori?Şi simfonia fiecărei ploi?Şi şoaptele fiecărei adieri?
Fie ca toamna ce tocmai a sosit să ne aducă doar...vise,nenumărate şi minunate precum frunzele ce ţes covorul pământului pe care îl străbatem ,fie ca dragostea să ne învăluie precum ceaţa şi să ne patrundă în fiecare por al inimii ca picăturile repezi ale unei ploi ce pare să nu se mai sfârşească.Şi, de asemenea să compensăm frigul ce se apropie cu cât mai multă căldură umană!
Să renaştem în fiecare zi, să avem încredere, să ne scuturăm de praf şi să căutăm cu mai multă sârguinţă acele lucruri pentru care merită să înfruntăm tunete, fulgere, furtuni si chiar mult, mult mai multe!
Şi o melodie de încurajare, care chiar daca nu se referă la toamna, ne îndeamnă să cucerim paradisul!

Inglorious bastards

2009-09-16T03:27:00.002+03:00

Inglorious bastards este un film apărut recent, apărut în 2009.Este genul de film demn de a obţine premii şi cu siguranţă va obţine multe în viitorul apropiat.Filmul are actori destul de cunoscuţi şi un subiect care indiferent de cât de des şi de mult ar fi abordat de regizori nu se va învechi şi nu va înceta să atragă interes.Filmul prezintă presiunile pe care naziştii le făceau asupra evreilor, în special pe teritoriul Franţei.Este fascinantă atitudinea ofiţerilor germani aşa cum este prezentată în peliculă.Actorii merită cu siguranţă laude, mai ales cei din rolurile soldaţilor deoarece ilustrează exact modul de a fi al naziştilor.Nişte oameni foarte manieraţi şi rafinaţi, calmi şi politicoşi, dar în spatele cărora se ascundeau nişte adevărate fiare inumane.Filmul vă poate surprinde într-un mod plăcut deoarece nu conţine numai scene urâte şi deranjante legate de această temă, filmul combină foarte bine acea doză de acţiune cu carisma deosebită a actorilor, creând un suspans plăcut, relaxat.Filmul prezintă practic povestea încetării războiului şi a uciderii lui Hitler.Începe cu o scenă foarte interesantă în care nişte ofiţeri nazişti, după o lungă discuţie cu tatăl unei familii măcelăresc un număr mare de evrei.Felul în care ei îi vedeau pe evrei şi modul în care gândeau este şocant.Principalul ofiţer explică astfel:şoarecii trăiesc într-o lume ostilă, aceasta este soarta lor şi o acceptă.Vulturul şi-o acceptă şi el pe a lui şi fiind superior vânează.Dacă vei vedea un şoarece umblând prin casă este normal să-l tratezi cu ostilitate şi să încerci eliminarea lui.Nu ţi-a făcut niciodată nimic, nu s-a apropiat foarte mult de tine, nu îţi poate face rău sau cu siguranţă nu mai mult decât ţi-ar putea face alt animal pe care îl agreezi.Şi totuşi îl urăşti...nu ştii de ce, dar simţi o repulsie naturală faţă de el.Da, întradevăr, asta este soarta şoarecilor-să moară atunci când ajung printre oameni.Cam aşa vedeau naziştii problema evreilor şi îi ucideau ca pe nişte şoareci.Acţiunea continuă cu o fată evreică care a scăpat şi care peste ani ajunge să atragă un erou de război german care o introduce fără să vrea într-un anturaj nazist în care se afla chiar şi cel care i-a ucis familia fără nici un fel de remuşcare.Tot în acest film se prezintă şi modul de acţiune a unei formaţiuni anti-nazişti formată din soldaţi evrei care îi măcălereau şi îi torturau pe germani pentru a se răzbuna pentru răul suferit de poporul lor.Filmul merită văzut.Vizionare plăcută!

Public enemies

2009-09-16T03:17:00.001+03:00

Public enemies este un film clasic, un film clasic care include o poveste de dragoste, una de acţiune şi o dramă.Majoritatea filmelor care încearcă să le cuprindă pe toate acestea nu sunt prea reuşite, dar nu putem spune acest lucru şi despre acest film.Principalul personaj al filmului este John Dillinger, iar cei secundari sunt prietenii, colegii şi iubita lui.John Dillinger este genul de personaj care te atrage şi te face să urmăreşti filmul până la capăt, mai ales că rolul acestuia este interpretat de un actor foarte bun.Filmul începe prin a prezenta viaţa spărgătorului care era căutat împreună cu amicii lui în mai multe state.Între "lucrările" lui acesta cunoaşte o femeie de care se îndrăgosteşte încă de la prima întâlnire.Deşi el era un personaj foarte complex, îşi alege ca iubită o fată destul de simplă, fără posibilităţi materiale dar foarte inteligentă pe care o tratează foarte bine şi cu care plănuieşte să îşi construiască un viitor.Viaţa lui se complică după ce FBI-ul acelor vremuri începe să-l urmărească.Acesta fusese implicat şi într-o evadare în care reuşise să-şi scape câţiva prieteni care erau acolo de aproape 9 ani.Încetul cu încetul Jon Dillinger îşi pierde toţi camarazii, iar datorită femeilor din viaţa lui ajunge să fie găsit foarte uşor de autorităţi.Deşi acesta era încolţit din toate părţile şi chiar şi iubita lui ajunsese în mâna poliţiei el nu renunţase încă la meseria şi planurile lui, spărgând în continuare bănci pentru a putea să fugă într-o altă ţară împreună cu viitoarea lui soţie.Un alt lucru care face acest film demn de urmărit este că prezintă într-un mod interesant viaţa oamenilor din anii aceia şi modul lor de a fi.Filmul are 2 părţi, dar cu siguranţă va reuşi să vă ţină 3 ore şi jumătate în faţa ecranului.Vă recomand acest film şi vă doresc vizionare plăcută!

Citate celebre

2009-09-15T00:12:00.000+03:00

Despre apă, lacrimi şi foc!

2009-09-12T14:44:00.004+03:00

Viaţa e precum o luptă- asta o ştiau şi romanii acum mai bine de două mii de ani.Singura diferenţă este că ei chiar luptau;aveau principii şi jertfeau totul pentru onoare, preferau moartea în locul unei vieţi fără libertate.Surprinzător, poate dar şi imnul nostru naţional păstreză aceleaşi valori:"Viaţă-n libertate ori moarte!strigă toţi."
Ne mândrim cu istoria noastră (cei care încă nu au uitat-o), cu stămoşii noştri -dacii şi romanii ,oameni drepţi şi viteji.Nu deageaba Ştefan a fost Mare şi Mihai a fost Viteazul...sau poate că da?
Privind azi în jurul nostru, întâlnim foarte mulţi epigoni de ultimă treaptă.Doar compromisuri la tot pasul, oameni care uită cine sunt şi de unde vin.Singura noastră şansă reală?Apă, lacrimi şi foc!Să ne curăţăm trupul şi sufletul cu apă şi lacrimi şi apoi să renaştem căliţi de flăcări.
Aşadar acesta este un articol pentru cei care mai au o inimă în piept, pentru cei care n-au renunţat nicicând la vise, pentru cei ce câştigă chiar şi atunci când unii cred, că de fapt, pierd.Un articol despre cei care nu au uitat să lupte , despre cei care mai cred.Despre oameni şi nu despre roboţi.Despre sentimente şi nu despre automatisme.Despre principii şi valori. Nu despre valorea materială a altora.Despre cuvinte simple şi sincere , nu despre poveşti ce maschează realitatea în fraze bombastice.Un articol pentru cei care nu fug de la primul obstacol, un îndemn despre cum ar trebui să fim:oneşti, curajoşi, încrezători şi puternici.
Perfecţiune de durată nu există, nu printre oameni.Dar la noi nu există nici măcar un strop de conştiinţă.Ne-am obişnuit să privim, să comentăm, să ne plângem, să criticăm tot ce există sub soare.Doar atât.Ne complacem în această situaţie, doar e aşa comod să ne bem cafeaua şi să-i judecăm pe alţii!Nu am mişca un deget să facem ceva, să schimbăm şi mai ales să ne schimbăm mentalitatea asta pasivă!
Un articol scris cu lacrimi în suflet, după ce am trecut prin câteva flăcări;vor urma focuri de tabără dar fiecare îşi alege viaţa pe care vrea s-o trăiască.
Pentru cei care s-au regăsit măcar înt-un cuvânt sau două, pentru românii care nu au uitat ceea ce sunt, pentru oamenii care mai cred în valoarea gândirii şi a libertăţii.
Pentru că voi, acestia, deşi nu prea numeroşi sunteţi nişte campioni!

Vescan-suflet de campion
Asculta mai multe audio Muzica

Gândire pozitivă

2009-09-12T03:03:00.002+03:00

Fiecare dintre noi are anumite probleme, anumite zile mai proaste, depresii, griji sau zile în care pur şi simplu are impresia că nu-i merge nimic.Trebuie să recunoaştem că uneori viaţa poate deveni chiar foarte gri.Problemele care ni le creem şi grijile care într-o astfel de societate sunt foarte greu de evitat, stresul şi dilemele personale ne fac din ce în ce mai trişti.Vedem oamenii din ce în ce mai abătuţi, mai ocupaţi, nu mai au timp să glumească, să râdă sau măcar să zâmbească.Toţi sunt posomorâţi şi concentraţi pe nişte lucruri nu foarte importante asemenea unor roboţi.Întradevăr, este greu să traversezi o perioadă mai dificilă a vieţii cum sunt cele de mai sus, dar trebuie să ne dăm seama şi că putem să le traversăm şi altfel, într-un mod care cu siguranţă va fi şi mai plăcut, dar ne va face şi să le depăşim mai repede.În această perioadă scurtă pe care o avem de trăit, mereu am crezut că grijile cu care de multe ori ne chinuim sunt o pierdere de timp.Nu avem cum să le evităm, fie că vrem sau nu acestea vor apărea de multe ori în calea noastră, dar asta nu înseamnă că trebuie să le lăsăm să ne afecteze atât de mult.Trebuie să vedem că întotdeauna există şi o parte plină a paharului.Putem privi viaţa cu mai multă seninătate decât o facem atunci când suntem orbiţi de griji şi de stresul zilnic.Este important să ne concentrăm pe lucrurile care ne fac să ne simţim bine, care ne înveselesc, care ne fac să vedem lucrurile într-o altă lumină.O glumă, o muzică bună, un film, o discuţie cu un prieten, toate te pot face să te simţi mai bine.De apreciat sunt cei care ştiu să-şi depăşească problemele glumind practic pe seama lor.Este mai bine să faci haz de necaz şi să încerci să rezolvi ceva decât să te panichezi şi să disperi în faţa unui impas.Nu trebuie să le vedem ca pe nişte ziduri de nedepăşit, sau ca pe un sfârşit de drum.O gândire pozitivă ne va ajuta întotdeauna.Acelaşi lucru este valabil şi atunci când urmărim ceva.O astfel de gândire ne poate fi de mare folos în tot ceea ce ne propunem.

I shouldn't be alive

2009-09-11T02:34:00.002+03:00

Amintiri

2009-09-09T03:11:00.003+03:00

Ne aduc un zâmbet deşi unele pot fi cu adevărat neplăcute.Le avem pe tot parcursul vieţii, fie ele bune sau rele.Practic, ele sunt ceea ce rămâne dintr-un moment indiferent de cât de plăcut a fost.Fac parte din noi şi din viaţa noastră.Cele plăcute ne fac să regretăm mai puţin lucrurile pe care nu le-am făcut, deciziile pe care le-am luat, ne binedispun şi ne fac dornici de a ne creea altele.Ele rămân în sufletul nostru şi ne ajută să nu îi uităm pe cei care ne-au ajutat, ne-au fost alături, ne-au dăruit un zâmbet sau care pur şi simplu au avut un rol anume în viaţa noastră.De multe ori când suntem cu moralul la pământ, o amintire plăcută este tot ceea ce ne trebuie pentru a putea să ne revenim şi să mergem mai departe cu curaj.O amintire este cu atât mai plăcută dacă în respectivul moment chiar ai trăit clipa şi te-ai bucurat de ea fără să te gândeşti la altceva.Ele reprezintă totodată trecutul, prezentul, dar şi viitorul nostru.Toate aceste 3 dimensiuni ale timpului se transformă până la urmă în amintiri şi noi la rândul nostru într-o amintire pentru alţii.Ele reprezintă practic ceea ce a fost mai frumos în viaţa noastră, momentele plăcute şi de care vom fi întotdeauna mulţumiţi şi fericiţi atunci când ni le vom aminti.Îmi place să le consider ca o avere personală şi de fapt asta şi sunt, ba chiar una foarte bine conturată şi pe care ar trebui să punem accent deoarece nimeni nu ne-o poate lua.Este evident că ne simţim bine atunci când ne aducem aminte de un moment plăcut din viaţa noastră.De aceea trebuie să ne străduim să avem parte de cât mai multe, să trăim cu adevărat cât mai multe clipe şi să ne pierdem cât mai puţin timp întristându-ne sau făcându-ne singuri probleme care oricum nu se rezolvă dacă ne chinuim şi le acordăm prea multă atenţie.Într-un moment în care nu eşti chiar în apele tale, e mai bine să cauţi să faci ceva plăcut, cu siguranţă îţi va fi mult mai de folos şi va fi o mică contribuţie la averea ta personală.Cât despre amintirile mai puţin plăcute, nici despre ele nu putem spune că sunt complet inutile sau că ne-am putea lipsi de ele.Au şi ele un rol, acela de a face să ne revizuim, să ne dăm seama de greşelile pe care le-am făcut şi unde ne-au dus acele greşeli şi să nu le mai repetăm.Aşadar, cele mai puţin plăcute ne învaţă cum să le evităm pe viitor astfel încât să avem parte numai de amintiri care să ne bucure şi să ne mulţumească.Asta bineînţeles dacă şi noi suntem dispuşi să învăţăm de la ele.O amintire este şi ceea ce vom deveni noi în ochii celorlalţi.În urma noastră în sufletele celor apropiaţi sau chiar şi ale celor care doar ne-au cunoscut rămâne o simplă amintire.Depinde de noi dacă facem din acea amintire ceva plăcut sau mai puţin plăcut.Dacă le vom oferi ceea ce şi noi am primit de la alţii pe care acum îi ţinem minte cu drag şi vom încerca să fim mereu cu zâmbetul pe buze în faţa lor atunci e foarte probabil să rămânem pentru ei o amintire pe care cu siguranţă o vor căuta cândva şi pe care o vor preţui.Să ne îmbogăţim aşadar şi pe noi dar şi pe cei din jurul nostru contribuind reciproc la micile noastre averi personale.Să nu uităm nici că, până la urmă, asta vom ajunge.

Bitza - Memento mori
Asculta mai multe audio Muzica

Swat4

2009-09-08T02:38:00.003+03:00

Swat 4 este unul dintre acele jocuri care vă pot ţine cu siguranţă câteva ore bune în faţa calculatorului.Este un joc foarte reuşit şi cu siguranţă nu vă va lăsa dezamăgiţi.Jocul te pune în situaţia de a lua decizii importante de care depinde viaţa anumitor personaje sau chiar a ta.Tema jocului este modul de acţiune al poliţiştilor din trupele speciale şi misiunile la care aceştia participă.Practic rolul care îţi este atribuit este acela de coordonator al misiunilor respective.Foarte interesant este faptul că tehnicile care se regăsesc în joc sunt chiar cele folosite şi în realitate de către poliţişti iar misiunile sunt foarte realiste.Fie că este vorba de salvarea ostaticilor în timpul unui jaf într-un mall sau de debarasarea unui întreg hotel de suspecţi, multitudinea de situaţii care apar pe parcursul unei misiuni este foarte realistică şi îţi oferă o senzaţie aparte.Acest joc descrie practic munca soldaţilor swat şi sacrificiile făcute de ei în diferite situaţii pentru a salva vieţile oamenilor nevinovaţi.Swat 4 este un game foarte reuşit deoarece reuşeşte atât să te înveţe ceva despre modul de acţionare ale unor astfel de trupe cât şi să te pună în pielea unuia dintre soldaţi.Jocul nu este nici foarte greu, dar nici foarte uşor.Un lucru care mi s-a părut extrem de interesant este că dacă reîncerci să faci aceeaşi misiune ea poate fi mai complicată decât atunci când ai încercat-o prima dată.Numărul de inamici se poate mări, pot fi mai mult sau mai puţin pregătiţi să te primească sau chiar civilii pot opune rezistenţă.Deşi nu este un joc chiar foarte mare, este unul care cu siguranţă vă va încânta.În filmuleţul de mai jos se prezintă cum decurge o astfel de misiune.Chiar dacă nu vă va plăcea într-un mod deosebit, cu siguranţă vă va face să apreciaţi mai mult munca unor astfel de oameni.

Cum să nu te comporţi la prima întâlnire!

2009-09-07T02:00:00.001+03:00

Gânduri la ceas de lacrimi dumnezeieşti

2009-09-06T19:01:00.014+03:00

Ne plângem tot mereu
Că n-avem bani
Că e din ce în ce mai greu
Cu cât se-aştern peste noi,ani.
Şi suspinăm după-o vacanţă
La mare, la munte sau în Franţa
Pentru că nu mai avem timp de distracţii
Am devenit ocupaţi ca nişte sclavi pe plantaţii.
Ne lăudăm că am evoluat...
Deşi am rămas tot în lanţuri!
Doar că acum le vedem doar noi(poate le ghicesc însă şi alţii).
Dar nu se plânge nimeni
Că nu mai există sentimente
Sau că e o criză acută printre valorile sfinte.
(Poate le-am acorda mai multă importanţă
Dacă ar fi dezbătute în parlamente).
Acum nu ne mai pasă decât de noi
Şi de cum să câştigăm lupta
Această luptă absurdă în care totul se reduce la doi
Doi indici ai niveluli de trai.
Care ne fac să ajungem doar statistici în tabele
Fără suferinţe, bucurii sau alte sentimente reale.
Poate ar trebui să trăim cât un fluture,
Cât o picătură sau cât o lacrimă de dor
Poate am trăi mai intes sufleteşte
Dacă am realiza cât suntem de muritori!

Internet şi televiziune

2009-09-06T02:48:00.002+03:00

Internetul şi televiziunea...două dintre cele mai importante invenţii ale ultimelor secole.Omul a fost dintotdeauna dornic de comunicare şi de un acces cât mai rapid la informaţie.Aceste două revoluţii tehnologice încearcă să ofere omului ceea ce îşi doreşte.Dacă stăm să analizăm internetul este o invenţie mult mai serioasă şi mai folositoare decât televiziunea.Acesta are numeroase avantaje faţă de televiziune şi o gamă mult mai largă de opţiuni.Principalul avantaj al internetului este multifuncţionalitatea lui.Acesta permite oamenilor nu numai să se informeze, dar şi să comunice, să cumpere, să vândă, să transmită ideeile şi creaţiile lor, să se afirme, să îşi rezolve problemele sau chiar să câştige bani.Internetul poate substitui atât telefonul, televizorul cât şi ziarul.Practic el reprezintă o bază uriaşă de informaţie la care orice utilizator poate avea acces într-o mai mare sau mai mică măsură.Acesta nu este nu numai o sursă de informaţie ci şi o utilitate.Multe probleme se pot rezolva în zilele noastre cu ajutorul internetului nemaifiind nevoie să apelăm la anumite instituţii sau persoane.Accesul la bunuri digitale cum ar fi filmele, jocurile şi muzica sunt şi ele la îndemâna oricui acest lucru făcând din internet şi o sursă excelentă de "entertainment".Ceea ce probabil îl face mai atractiv şi mai util este faptul că îţi oferă posibilitatea de a alege, posibilitate pe care televizorul sau radioul nu o oferă.Tu poţi alege ce vrei să vezi, citeşti sau asculţi.Astfel, internetul oferă fiecărei persoane numai ceea ce doreşte şi nimic mai mult.Un alt lucru care atrage la internet şi un alt avantaj al său este că îţi oferă posibilitatea de a avea o părere şi de a o exprima, lucru care televiziunea şi radioul îl oferă mult mai greu.În prezent este utilizat de o masă destul de mare de persoane, dar există şi multe persoane care nu ştiu nici măcar cum să-l acceseze.Totuşi, aceasta este cu siguranţă mijlocul de informare şi comunicare al viitorului.Internetul oferă o libertate deosebită utilizatorului care atrage şi care bineînţeles îl face plăcut de folosit.Rapiditatea cu care oferă informaţii este din nou un lucru incredibil de util, acesta conţinând informaţii despre absolut orice domeniu.Indiferent de ce eşti pasionat sau interesat, internetul are ceva să-ţi arate şi să-ţi ofere, ba chiar te poate pune în legătură cu oameni care sunt interesaţi de aceleaşi lucruri ca şi tine.Bineînţeles, se vorbeşte mult şi despre partea mai puţin bună a internetului, partea lui nocivă şi care poate afecta oamenii.Cum trăim într-o societate extrem de nocivă este normal ca şi acest mijloc să aibă şi astfel de părţi.Totuşi, internetul nu te forţează să le accepţi sau să iei la cunoştinţă despre acele lucruri care te-ar putea afecta aşa cum face televiziunea sau radioul, ci îţi oferă posibilitatea de a lua singur decizii.Influenţa lui negativă este discutabilă.Doar un om foarte naiv şi fără tărie de caracter ar putea fi influenţat negativ de utilizarea lui.Dacă utilizatorul doreşte informaţii sau alte lucruri nocive le poate avea, dacă nu, nu le va avea.Internetul poate fi o sursă excelentă de unde te poţi documenta, învăţa, unde te poţi exprima şi îi poţi asculta pe alţii.După părerea majorităţii este o invenţie mai mult decât bună, ea permiţându-ţi să ajungi, chiar dacă doar într-un mod virtual, oriunde îţi doreşti prin doar câteva clickuri.Faţă de celelalte mijloace internetul te poate învăţa să faci diverse lucruri, să îţi găseşti noi pasiuni şi să afli lucruri noi de la diverşi oameni.Când acesta îţi oferă posibilitatea de a te distra, de a te informa, de a te exprima şi de a păstra legătura cu familia sau prietenii este greu să nu îl consideri o invenţie revoluţionară, una de care lumea chiar avea nevoie.Personal consider acest mijloc mult mai puţin nociv şi mai manipulant decât televiziunea.Să ne bucurăm aşadar că putem folosi acest mijloc de comunicare şi informare şi să încercăm să-l utilizăm în aşa fel încât să ne fie de ajutor şi nu să ne influenţeze într-un mod negativ.

Un Film Simplu!

2009-09-05T21:50:00.002+03:00

Into the wild

2009-09-05T03:48:00.002+03:00

Nu putem spune despre into the wild că este doar un film foarte bun, este mai mult decât atât.Into the wild este povestea unui om, unui tânăr de fapt, dar nu a unuia obişnuit.Christopher McCandless făcea parte dintr-o familie destul de înstărită, avea o soră şi studia la un colegiu important.Copilăria lui nu fusese totuşi una foarte fericită şi nici de viaţa lui ca adolescent nu era prea mulţumit.Părinţii săi s-au căsătorit, spune el, neştiind ce fac, neştiind ce vor, nepotrivindu-se şi grăbindu-se.În familia lor au existat pe parcursul anilor multe scandaluri şi certuri pline de violenţă şi cuvinte urâte care l-au afectat puternic atât pe el cât şi pe sora lui.Dacă putem spune ceva despre Christopher putem spune că era un om a cărui suflet tânjea după libertate, o libertate pe care puţini dintre noi o înţelegem.Mai mult decât atât, el dorea să descopere şi fericirea, o fericire pe care mulţi o caută dar spre care el avea să-şi croiască drum într-un mod neobişnuit.După primii ani de colegiu Chris şi-a cumpărat o maşină veche cu care a înconjurat ţara.Nu a stat aproape deloc acasă în acea vară ci a făcut ceea ce îi plăcea lui mai mult şi anume să colinde, să fie liber.A vizitat nişte rude mai îndepărtate de la care a aflat nişte lucruri interesante despre familia lui.Nici el nici sora lui nu erau ai părinţilor care i-au crescut.A aflat de la el şi sora lui, dar au hotărât să nu spună alor săi că ştiu despre acest lucru.Viaţa lor a continuat ca şi până atunci, până când Chris a terminat colegiul.Deşi acesta vedea carierele ca fiind o invenţie a secolului în care trăia şi nu îşi dorea una totuşi el învăţa foarte bine şi a reuşit să termine fără medii sub 10.De-a lungul vieţii sale economisise 24.000 de dolari şi plănuia să meargă să studieze dreptul la Harvard.La cina în familie de după absolvire părinţii l-au felicitat şi s-au oferit să-i cumpere o maşină nouă.Reacţia nu a fost cea la care oricine s-ar fi aşteptat.Tânărul era de-a dreptul indignat întrebând mirat ce are maşina lui, de ce să renunţe la ea şi spunându-le părinţilor săi că nu vrea una nouă.Le spunea că la ei e mereu vorba de bani şi de obiecte, numai lucruri materiale şi că ar trebui să înveţe să se bucure şi altfel.Chris avea un apartament şi stătea singur urmând să devină student la Harvard.Într-o zi Chris a plecat cu maşina la plimbare gândindu-se la viaţa pe care şi-o doreşte...şi hotărăşte să o urmeze.Acesta îşi taie permisul, buletinul şi toate celelalte acte şi dă foc celor 24.000 de dolari după care îşi abandonează maşina şi pleacă fără să ştie unde.Chris nu avusese în viaţa lui telefon, nu că şi-ar fi dorit.Părinţii şi sora lui decid să-l viziteze, dar Chris nu mai era acolo.Chris avea de gând să găsească libertatea şi fericirea pe care şi-o dorea.Era sătul de societatea care ţinea oamenii în "cuşti" şi care le murdărea sufletele şi vieţile cu nocivitatea şi mentalităţile pe care le crea.Chris avea de gând să trăiască într-o altă lume, una a lui, una pe care o înţelegea.Aşadar, Chris începe să străbată kilometri, mii de kilometri, ba chiar îşi dă şi un nou nume, Alexander Supertramp.Alexander se întâlneşte în drumul lui cu tot felul de oameni, hoinari ca şi el sau pur şi simplu oameni normali.Povestea lui îi zguduie pe toţi şi mai ales vorbele pe care acesta le spune.Întrebat de unii oameni de ce fuge sau ce vrea să facă el răspundea că nu el e cel care fuge şi că nu vrea decât să trăiască, dar nu aşa ca ei în acele "cuşti sociale" ci să trăiască cu adevărat, în libertate extremă.Alexander îşi face numeroşi prieteni printre ceilalţi hoinari, ba chiar campează cu ei în anumite locuri.Chiar şi în locurile unde lucra era foarte iubit şi simpatizat de toată lumea.Totuşi, povestea şi mentalitatea lui, firea lui optimistă şi mereu fericită îi uimea pe toţi.Anumite secvenţe din film sunt de-a dreptul emoţionante.Felul în care mulţumea prietenilor care îl ajutau şi pleaca mai departe arată ce om deosebit era.Nu dorea niciodată bani, spunând că nu vor face decât să-l limiteze şi să-i facă viaţa mai puţin plăcută.Adora să aibă puţin ştiind că de fapt are foarte mult, cum spunea el "viaţa şi frumuseţea e prea minunată ca să o pot părăsi".Se bucura de orice, de peisaje, de oamenii plăcuţi pe care îi întâlnea, de animalele pe care le vedea, de locurile unde stătea, chiar şi de un măr pe care îl mânca şi căruia îi vorbea până îl termina spunându-i ce fruct bun şi hrănitor este.Îi plăcea cum spunea el să se descurce doar cu mâinile şi mintea lui trăind în sălbăticie şi mereu pe drum.Cu siguranţă era un singuratic, trăia cea mai mare parte a timpului singur.Compania şi-o găsea în cărţile lui pe care le iubea şi în jurnalul pe care îl completa seară de seară.Vroia să ajungă în Alaska şi era atât de sigur pe el încât nu se îndoia că nu ar putea.Problemele le avea atunci când încerca să treacă graniţe el neavând nici un fel de act acum şi fiind dat şi dispărut de familia sa de mai bine de un an.Întâlneşte la un moment dat şi o fată cu care petrece o perioadă de timp care a cântărit foarte greu atunci când au trebuit să se despartă.Ajutat de prietenul său Ron acesta îşi continuă drumul spre Alaska.Ştia acum să vâneze, avea tot ce îi trebuia, era obişnuit cu natura şi o iubea.Casa lui termporară era acum un autobuz vechi dar care pentru el era căminul perfect.Gândirea şi felul lui de a fi este una care ar impresiona pe oricine.Da, este un scenariu excelent de film, dar acesta nu este un scenariu.Filmul este făcut după jurnalul său, cartea surorii lui şi după povestirile celor care l-au cunoscut.Christopher McCandless/Alexander Supertramp chiar a existat.Deşi a trăit puţin a reuşit să realizeze ceea ce puţini ar avea curajul să încerce.Filmul este făcut în memoria lui (12 februarie 1968-18 august 1992) şi este realizat excelent.Soundtrackul este de asemenea ireproşabil.Un film care cu siguranţă trebuie văzut, cu siguranţă vă va oferi o stare plăcută şi poate vă va încuraja să vă bucuraţi mai mult de lucrurile acelea care contează cu adevărat şi care ne pot face şi mai fericiţi, dar şi mai liberi.Vă las pe voi să vedeţi cum reuşeşte Chris să scape de societatea pe care o displăcea atât de mult.Vizionare plăcută!

Stand-up!

2009-09-02T03:36:00.002+03:00

Generalizare

2009-09-02T03:14:00.005+03:00

Ceva din ce în ce mai des întâlnit în societatea noastră este generalizarea.Pe lângă tendinţa noastră naturală de a judeca apare şi cea de a generaliza.Nu poţi judeca o carte după copertă, un om după etnia din care face parte sau ţara din care provine, nu poţi vorbi despre ceva din moment ce nu cunoşti decât o parte din el.Se generalizează când vine vorba de orice.Cu siguranţă auzim şi vedem destul de des consecinţele acestui fenomen.Un exemplu ar fi chiar modul în care românii sunt văzuţi în unele ţări străine cum ar fi Italia.Oamenii şi-au creat o impresie foarte proastă despre ei după numeroasele crime şi alte incidente care au fost comise de români.Bineînţeles, s-a generalizat şi astfel aceştia au ajuns chiar să fie persecutaţi, agresaţi sau nevoiţi să se întoarcă în ţară.Nu mai contează miile de exemple de cetăţeni români care muncesc cinstit şi care încearcă să-şi îmbunătăţească traiul lor şi al celor de acasă.Mulţi dintre ei sunt nişte oameni cu adevărat deosebiţi de pe urma cărora ţara respectivă chiar profită şi are avantaje.Nu, toate aceste lucruri nu mai contează.Acei români care nici măcar nu erau români, acel strop de rău într-o comunitate bună a reuşit să creeze o impresie celor din jur care cu greu ar mai putea fi schimbată.Un alt exemplu de generalizare de data aceasta chiar prostească ar fi cea făcută după sex.Bărbaţii sunt aşa şi femeile sunt aşa.Aceasta este una dintre cele mai folosite generalizări din ultima vreme şi este cu adevărat deranjantă pe lângă faptul că este total puerilă, lipsită de sens şi de fundament.Nu se poate vorbi despre bărbaţi la general la fel cum nu se poate vorbi nici despre femei.Cu toţii suntem diferiţi, fiecare are o anumită personalitate, un anumit orizont şi anumite dorinţe de la viaţă.Nu poţi să spui despre toţi/toate că sunt în acelaşi fel şi vor aceleaşi lucruri.Dacă o femeie sau un bărbat te-a dezamăgit nu e normal să generalizezi.Este ca şi cum ai renunţa la a te mai deplasa vreodată cu maşina după ce a ta te-a lăsat în drum sau ca şi cum nu ai mai purta haine deoarece cândva nu ţi-a venit bine o bluză.La fel este şi cu discriminarea în funcţie de rasă.Deşi majoritatea unei anumite rase sau etnii poate fi într-un anume fel asta nu înseamnă că toţi membrii sunt la fel.Marea masă de ţigani care sunt văzuţi destul de prost de lume ascunde şi oameni de milioane care nu au furat sau făcut vreodată rău, care învaţă şi care muncesc fiind uneori chiar mai de încredere decât alţi muncitori de alte naţionalităţi.Nu poţi vorbi cu adevărat despre ceva până nu îl cunoşti mai în amănunt şi chiar şi atunci tot nu poţi să generalizezi o anumită categorie.Este de-a dreptul frustrant când te încadrezi chiar tu într-o astfel de categorie despre care se spune ceva de genul că toţi ar fi la fel, toţi fac la fel, toţi gândesc la fel.Se poate vorbi despre o majoritate, se poate vorbi despre o mare parte dar niciodată despre tot întregul.O expresie românească spune foarte bine "fiecare pădure cu uscăciunile ei".Bineînţeles, aşa cum nimic nu poate fi perfect şi nimeni nu este lipsit de defecte nici o anumită categorie nu poate exista fără anumite părţi mai proaste.Şi acesta este unul dintre paşii pe care trebuie să reuşim să-i facem dacă dorim să devenim mai civilizaţi şi mai deschişi la minte.Aşadar, să încercăm să nu mai punem etichete pe diferite grupuri sau oameni, să nu mai judecăm greşit şi să evităm să generalizăm pentru că este una dintre cele mai pripite fapte.

Un colţ de rai pe pământ

2009-08-31T11:56:00.007+03:00

(...imposibil de redat în cuvinte.Te simţi copleşit de atâta frumuseţe, de atâta pace sufletească.Un loc în care au loc sute de persoane dar în care cel mai bine te vei simţi singur pentru că este ideal pentru regăsire sufletească, meditaţie, rugăciune.
E ceva unic, ceva ce pluteşte în atmosferă ca o adiere lină, ceva prezent în fiecare petală de floare , în fiecare zumzet de albină, în fiecare pată de culoare, în fiecare fâşie de lumină, ceva inexplicabil dar care te face să simţi că ai păşit pe un tărâm binecuvântat de Dumnezeu.)
Am ales să încep acest articol cu câteva pasaje din caietul meu de impresii care au fost trăite în acest loc minunat care este mânăstirea Crasna.
Această oază de linişte se află în judeţul Prahova,în satul Schiuleşti şi se poate ajunge la ea atât din oraşul Vălenii de Munte cât şi din oraşul Slănic.Odată ajunşi în sat, urmează un drum de vreo 2km prin pădure, drum destul de dificil dar cu atât mai minunat cu cât ştii ce te aşteaptă la capătul său.(Deoarece în timpul traseului nostru pe jos, începuse Sfânta Liturghie, am avut ocazia de a auzi cum întreaga pădure răsună de imnuri adresate lui Dumnezeu) .Văzând porţile sculptate în lemn, dupa drumul greu, ai impresia ca ai ajuns la porţile raiului.
O să încerc să descriu puţin minunile palpabile, pentru că ceea ce am simţit depăţeşte cu mult forţa cuvintelor omeneşti.
Aşa cum deja probabil v-aţi dat seama, această sfântă mânăstire se află departe de orice urmă de aşezare, oriunde priveşti vezi doar păduri dealurişi munţi.
Istoria ctitorii se pierde in negura câteorva veacuri; acum există 2 mânăstiri probabil si datorită numărului în continuă creştere de călugări.Există, de asemenea şi un altar în aer liber care dă sfintelor slujbe un aer deosebit.Vă mai spun că există posibilitatea de a rămâne acolo pentru mai multe zile(pentru mai puţin de 3 zile nu veţi plăti nimic).
Eu am avut minunatul prilej de a înnopta acolo, şi pe lângă Sfânta Liturghie am asistat la slujba de seară, şi la cea de la miezul nopţii care m-a impresionat adânc.
Foarte aprope se află şi un mic lac ce adăposteşte nuferi albi ca zăpada.
Indiferent de ce aş spune, cuvintele sunt mult prea sărace pentru a putea descrie ce înseamnă cu adevărat o vizită aici, ce simţi când vezi feţele pline de blândeţe, înţelepciune şi har ale călugărilor.
Celor ce caută un refugiu liniştit, departe de agitaţia vulcanului urban, le recomand cu căldură un pelerinaj ce se poate prelungi foarte uşor de la câteva ore la câteva zile la mânăstirea Crasna.
...te simţi mic, nenumăratele peisaje care se succed pe rând în faţa ochilor te sileşte să te smereşti şi să lauzi pe Bunul Dumnezeu că a binevoit să le lase pe acest pământ pentru bucuria simţurilor şi mai ales a sufletelor nostre.

Drum bun!

2009-08-31T03:03:00.002+03:00

Obsessed

2009-08-31T02:29:00.001+03:00

Un thriller reuşit şi destul de nou apărut este obsessed.Filmul o are în unul dintre rolurile principale pe Beyonce căreia i se potrivesc foarte bine rolurile de genul acesta.Ea este soţia unui prosper om de afaceri cu care are un copil şi împreună cu care tocmai s-a mutat într-o casă nouă.Cei doi se înţeleg de minune şi spre deosebire de prietenii lor se pot lăuda cu o căsnicie cu adevărat fericită.Toate merg bine până când, într-o zi banală la servici Derek întâlneşte o tânără blondă care urca la acelaşi etaj şi care spunea că va ţine locul cuiva câteva zile.Între cei doi începe un flirt nu prea acceptat de bărbat dar foarte forţat de tânăra secretară.Până la urmă blonda ajunge să ţină locul chiar asistentului personal al lui Derek iar acesta observă cu mirare că ea ştia aproape totul despre el, chiar şi ziua când îi trimite soţiei flori.Tânăra inventează tot felul de poveşti cum că ar fi fost părăsită de iubitul ei pentru a primi susţinerea bărbatului la care visa.După un timp aceasta începe să facă avansuri serioase bărbatului, iar acesta deşi le refuza nu le povesteşte soţiei.La o deplasare a firmei fata reuşeşte să pătrundă în camera de hotel a lui Derek şi ia mai multe calmante.Medicii o găsesc în patul acestuia iar de aici începe o anchetă despre care avea să afle şi soţia lui.Această este uimită de faptul că a fost minţită şi îl dă afară pe soţul ei.În cele din urmă cei doi se împacă după ce află că femeia care le tulburaseră vieţile plecase într-o altă localitate.Totuşi, chiar când se întorceau de la restaurant aceasta le furase copilul.După ce amândoi îl caută disperaţi îl găsesc în maşină unde admiratoarea cea nebună îl lăsase.Până la urmă, cele două vor trece printr-o confruntare destul de dură a cărui final vă las să-l descoperiţi.

Daylight robbery

2009-08-31T02:09:00.002+03:00

Daylight robbery este un tip de film cu care probabil sunteţi destul de obişnuiţi.Subiectul este jefuirea unei bănci.Deşi există multe filme cu acest subiect puţine sunt reuşite.Acesta este unul dintre cele care chiar au farmec.Acţiunea are loc în timpul campionatului mondial de fotbal, chiar în timpul meciului dintre România şi Italia.Protagoniştii jafului sunt mai mulţi bărbaţi tineri care cu pretextul că se duc să urmărească meciul se pregăteau să jefuiască într-un mod destul de ingenios banca.Odată ajunşi în oraşul respectiv infractorii deloc profesionişti se urcă în dubiţa lor albă cu care aveau să blocheze intrarea în bancă.Îşi pun nişte dresuri pe cap şi sparg uşa băncii cu dubiţa.Încă de la început aceştia pornesc cu stângul deoarece din cauza impactului unul dintre ei sare prin geamul maşinii şi se taie grav.Aceştia încep să ameninţe lumea, angajaţii, reţin ostatici şi se folosesc de personal.Unul dintre ostatici, profitând de neatenţia lor le ia una din arme şi începe să-i ameninţe dând dovadă de mult curaj.El spune că ar trebui să plece deoarece are anumite probleme în familie şi nu are timp de aşa ceva.Infractorii îl conving totuşi să le dea arma înapoi spunând că nici lor nu le place ce se întâmplă dar au nevoie de bani.În faţa băncii se adună echipe swat, poliţişti, doctori şi încearcă să îi convingă pe cei din interior că ceea ce fac este o prostie.Planul era destul de bine elaborat.Jefuitorii aveau să iasă printr-un tunel şi să acopere groapa astfel încât nimeni să nu-şi dea seama cum au ieşit.Acest lucru aveau să-l facă cu ajutorul unui ostatic care făcea parte din echipa lor.Încetul cu încetul, după multe ore de probleme şi de chin aceştia reuşesc să iasă toţi din tunel cu bani cu tot după ce erau cât pe ce să fie îngropaţi de vii.Mutu tocmai bătea penalty-ul.România tocmai egala Italia.Pleacă toţi, cu rănit cu tot, întârzie puţin la avion dar reuşesc să decoleze spre Germania.Doi dintre ei rămăseseră să se ocupe de bani.În avion jefuitorii făceau glume pe seama italienilor care tocmai pierduseră în faţa României.Totuşi, aceştia sunt arestaţi la aterizare deoarece colegul lor murise din cauză că pierduse mult sânge, lucru care a creat suspiciuni poliţiştilor care în cele din umră şi-au dat seama că ei erau cei care comiseseră jaful.Nici unul dintre ei nu a primit o pedeapsă mai mare de 10 ani.Finalul este totuşi unul plăcut şi vă las pe voi să-l descoperiţi.Vizionare plăcută!

Muzica

2009-08-28T20:45:00.001+03:00

Câteva melodii pe care eu le îndragesc tare mult! Sper să vă placă si vouă!

James Blunt - goodbye my lover
Asculta mai multe audio Muzica

James Blunt - You're Beautiful
Asculta mai multe audio Muzica

Învaţă să apreciezi!

2009-08-28T03:13:00.001+03:00

Educaţie

2009-08-28T03:06:00.002+03:00

Este cea pe care o primim de mici din familie, cea pe care o primim în şcoală, cea pe care o primim de la diferite experienţe de viaţă şi cea pe care ne-o facem singuri.Educaţia este practic cea care ne face să devenim cine suntem, care ne modelează şi ne formează.Ea ne reprezintă şi nu o primim numai în şcoală sau numai în cei 7 ani de acasă.Practic, tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi toate persoanele cu care interacţionăm ne educă într-un fel sau altul.Nu învăţăm anumite lucruri doar din cărţi sau doar de la persoane apropiate, învăţăm de asemenea multe lucruri şi din diferitele cercuri din care facem parte sau din experienţele şi situaţiile prin care trecem.Bineînţeles, un rol important au acele persoane care ne învaţă lucrurile esenţiale cum ar fi primii profesori şi familia.Încă din primii ani ai vieţii ni se formează o imagine de asamblu asupra a ceea ce înseamnă bine şi rău, ni se formează anumite obiceiuri şi ni se întipăresc în minte anumite valori pe care încercăm să le respectăm.Această primă parte a educaţiei pe care o primim de-a lungul vieţii este foarte importantă şi trebuie să avem parte de una solidă şi corectă pentru a ne putea descurca mai departe.Totuşi, un rol important îl joacă în viaţa fiecărei persoane şi autoeducarea.Aici nu este vorba despre o educaţie ca şi cea primită la şcoală sau legată de ceva anume, ci modul în care noi ne modelăm, ne propunem să fim, ne dezvoltăm şi căile pe care alegem să le urmăm.Anumite persoane primesc o educaţie corectă la început, li se prezintă acele valori pe care ar trebui să le respecte, dar totuşi ei nu decid să le urmeze.Asta pentru că fiecare om are libertatea de a se autoeduca, de a decide ce e bine şi rău pentru el, de a fi aşa cum îşi doreşte şi de a lua deciziile pe care le crede de cuviinţă.Deşi o mare parte din lucrurile pe care trebuie să le ştim le aflăm încă de mici de la cei din jur, o altă parte începem şi le cunoaştem singuri.Fiecare se autoeducă într-un fel sau altul.Nu este mereu cineva lângă tine care să-ţi spună ce e bine şi ce e rău sau morala întâmplării prin care tocmai ai trecut.Multe concluzii şi învăţături le tragi şi singur.Felul nostru de a fi şi felul în care trăim depinde mult şi de acea educaţie primită dar şi de felul în care reuşim să ne autoeducăm.Cu toţii o facem, dar asta nu înseamnă că toţi o fac aşa cum trebuie.Exista persoane care deşi nu au primit de mici o educaţie complexă la fel ca toţi ceilalţi au reuşit să devină nişte oameni respectabili datorită capacităţii lor de a se autoeduca.Acest lucru ne influenţează mult felul de a fi şi de a gândi.Această autoeducaţie ne ajută destul de mult-ne face să ne stăpânim, ne dictează cum să reacţionăm în anumite situaţii şi chiar cum să fim cu ceilalţi.Ştim de mici că trebuie să fim buni şi politicoşi cu toată lumea, dar tu vei decide cum să te comporţi cu un prieten, cu cineva care te-a dezamăgit sau cu cineva pe care nu-l cunoşti.Unii nu au capacitatea de a se autoeduca probabil din cauză că nu au primit nici educaţia de bază.Probabil noi înşine suntem cei mai importanţi profesori pe care îi avem pe parcursul vieţii şi în funcţie de gândirea fiecăruia acel profesor va fi mai bun sau mai puţin priceput.Autoeducaţia are un rol important şi atunci când observăm şi auzim tot felul de lucruri în jurul nostru.Vedem o mulţime de oameni care vorbesc despre tot felul de lucruri şi care au diferite stiluri de viaţă.Multe dintre lucrurile pe care le observăm nu ne-ar fi de folos şi chiar ne-ar face rău.Noi alegem ce exemple decidem să urmăm şi ce repere ne luăm.Un exemplu sunt cei care din cauza anturajului ajung să aibă anumite obiceiuri proaste.Aceia sunt oameni care nu se pot autoeduca suficient de bine şi asupra cărora cei din jur deţin oarecum controlul.Probabil că această capacitate de autoeducare depinde şi de temperamentul fiecăruia.Cert este că autoeducaţia ne ajută şi să sortăm tot ceea ce vedem şi auzim în jur şi să decidem ceea ce vom folosi sau nu.Singuri ne creem principiile şi singuri alegem cum să trăim.Aşadar, felul în care ne autoeducăm pe parcursul vieţii este foarte important indiferent de vârsta la care am ajuns.Doar o educaţie teoretică pot primi mulţi, dar nu va avea valoare în faţa unei persoane care nu ştie şi să se autoeduce.

Cât de mult...te iubeşti?

2009-08-27T15:43:00.017+03:00

Ne naştem unici şi irepetabili.Fiecare cu propriile vise, ganduri, temeri.Trăim însă într-o lume cu tendinţe uniformizatoare, în care oamenii sunt îndemnaţi să urmeze anumite şabloane.De ce?De ce de multe ori ne dorim să fim precum anumiţi idoli din reviste sau mass-media, care de fapt sunt oameni ca şi noi?De ce să ne încorsetăm fiinţa într-un tipar străin?Fiecare dintre noi este diferit si oricât am încerca să ne asemănăm cu alţii ,în esenţă vom păstra anumite trăsături specifice.
Deşi la prima vedere nu pare, iubirea faţă de propria persoană este ceva foarte complex ce poate avea extrem de multe consecinţe.
Faptul că nu suntem mulţumiţi de unele dintre însuşirile noastre aduce ,în primul rând lipsa încrederii în sine.Un om care nu se iubeşte este mult mai neîncrezător în forţele proprii şi are mai puţine şanse de a reuşi, de a fi fericit.
Dacă ar fi să mergem până la capăt în această direcţie ar mai trebui adăugat că neîncrederea dă naştere unor complexe de inferioritate care îl fac pe individ mult mai retras în sine,mai puţin sociabil, mai pesimist şi mai predispus eşecului.
În schimb, un om care se iubeşte atât fizic cât şi psihic va avea mult mai multe de câştigat.Pentru că un om mulţumit de persoana sa va fi mult mai destins şi mai încrezător.
Dar să lămurim puţin cîteva aspecte ale acestiu subiect:Iubirea de sine nu este o iubire subiectivă, necondiţionată.Este foarte important să fim conştienţi atât de calităţile cât şi de defectele noastre şi pe acestea din urmă să încercăm pe cât posibil să le corectăm.
Să-ţi iubeşti propria persoană înseamnă să fii mândru de calităţile sau succesele tale ,să te recompensezi cu mici atenţii atunci când crezi că meriţi dar de asemenea să poţi accepta un eşec fără să faci o tragedie din el.
Însă trebuie să fim foarte atenţi să nu ajungem în extrema cealaltă şi anume în cea a narcisiştilor convinşi.Adică să credem cu ardoare că suntem cei mai minunaţi de pe planetă.Narcisismul se manifestă mai ales în ceea ce priveşte aspectul fizic, atunci când individul se ridică la standardele de frumuseţe promovate de societate.Este bine să ne dorim să avem un aspect atât fizic cât şi interior plăcut,cu condiţia să nu exagerăm.Adică nici narcisişti dar nici complexaţi în mod inutil.
Ideal ar fi ca în orice dimineaţă să ne putem privi zâmbind mulţumiţi în oglindă, chiar dacă nu arătăm exact aşa cum ne-am dori(aici nu ma refer la anumite vedete pe care unii dintre noi le iau drept model, ci la niste standarde proprii, pe care toţi ar trebui să le avem).Trebuie să apreciem nu neapărat produsul finit, ci progresul pe care l-am făcut în procesul devenirii unor persoane mai bune.
Suntem oameni şi este normal să avem şi defecte sau să comitem greseli, nu mai este însă la fel de normal să nu incercăm să le îndreptăm şi mai ales să le repetăm.
Iubindu-ne pe noi înşine ,devenim mai împăcaţi şi mai fericiţi.E adevărat că poate fi destul de greu să menţinem mereu un echilibru dar să nu uităm că doar iubindu-ne şi respectându-ne pe sine îi vom putea, la rândul nostru, iubi şi respecta pe ceilalţi şi ne vom putea bucura de iubirea lor.
Şi o melodie care chiar dacă nu are legătură directă cu articolul, exprimă destul de bine dragostea de viaţă şi ne îndeamnă să ne bucurăm din plin de fiecare moment(lucru pe care o persoană ce se iubeşte îl face din plin)..

Anastasia Lazariuc - Ca prima oara? (Sinceritate)
Asculta mai multe audio Muzica

Air crash investigation

2009-08-27T02:39:00.001+03:00

Beatbox

2009-08-26T14:15:00.001+03:00

Pe aripile vântului

2009-08-26T03:32:00.001+03:00

Alfie

2009-08-26T03:21:00.001+03:00

Alfie, un film din 2004, dar care merită văzut şi e chiar plăcut.Filmul prezintă povestea unui tânăr burlac din Manhattan.Alfie duce o viaţă puţin cam dezorganizată dar la prima vedere destul de fericită şi prosperă.El lucrează ca şofer de limuzină, lucrează şi la un plan de afaceri pentru viitorul lui, iar în timpul liber întreţine o gramadă de relaţii şi aventuri de-o noapte.Alfie îl reprezintă pe clasicul don juan şi este unul din acei burlaci foarte doriţi şi admiraţi.Principiile lui sunt unele care pe el îl fac fericit şi îl ajută să se ferească de complicaţii.Nu se visează un om foarte bogat, vrea doar lucrurile care îi sunt necesare, se îmbracă şi se întreţine după anumite reguli cărora le acordă o importanţă destul de mare, iar când vine vorba de femei şi relaţii nu se implică, nu se ataşează, pleacă de îndată ce între el şi ea apare chiar şi o mică legătură şi nu are ca standard decât un aspect ireproşabil.El este apreciat de vecinele, clientele şi iubitele lui care ar fi în stare să facă aproape orice pentru el, crezând că şi el chiar simte ceva pentru ele.Deşi acesta nu este decât un chiriaş într-un apartament modest el reuşeşte să se bucure de cele mai bune condiţii, mic-dejunuri în pat şi multe altele cu ajutorul femeilor din viaţa lui.Viaţa lui Alfie, deşi la început pare chiar foarte bună, avea să se schimbe.Slujba lui îl ajută să cunoască diferite cliente de la care obţine ce vrea dar când observă că acestea încep să dorească mai mult se retrage şi dispare din peisaj.Alfie nu avea ca intenţie să rănească pe cineva sau să amăgească pe cineva, nici nu se gândea la acest lucru, dar totuşi îl făcea.Prietena lui Julie care îi oferea destul de multe îl părăseşte după ce descoperă un "suvenir" pe care i-l lăsase o altă femeie.Ea avea şi un copil de care tânărul cuceritor se ataşase tot pentru a beneficia de atenţia mamei.După ce "sursa principală" îl părăseşte apar anumite probleme pentru burlac.Cariera lui de don juan avea să sufere datorită unor anumite probleme de sănătate care la vârsta lui erau cam anormale.Tânărul rămâne cam speriat câteva zile iar după câteva drumuri la spital se constată că nu a fost decât ceva trecător.Tot în spital cunoaşte un bătrânel care îi vorbeşte de dragoste şi de găsirea unui partener potrivit, dar numai la asta nu se gândea tânărul.Prietenul lui Marlo şi de altfel singurul trece printr-o perioadă dificilă.Este părăsit de prietenă iar Alfie decide să-l ajute convingând-o pe prietena lui să se împace cu el.Petrece o noapte vorbind cu aceasta, dar în cele din urmă cedează şi se culcă cu ea.Surpriza vine peste câteva zile când aceasta, deşi se împăcase cu prietenul lui îi spune că a rămas însărcinată.Arnie se sperie din nou de ceea ce se întâmplă în jurul lui şi aventurile de-o noapte nu i se mai par atât de distractive şi inofensive ca la început.Ajunul Crăciunului era petrecut de personaj ca în fiecare an, conducând singur prin oraş şi urmărindu-i pe alţii despre care credea mereu că petrec nişte sărbători mult mai frumoase decât el şi aşa şi era.Asta până apare o nouă femeie în viaţa lui, una care "părea a fi chiar ea".Alfie e mulţumit că îşi poate petrece sărbătorile alături de cineva dar cu timpul descoperă şi la noua lui iubita acele "crăpături" despre care spunea el că apar şi la statuile care par a fi perfecte.După ce nici aceasta nu îl mai satisface o părăseşte cu o răceală surprinzătoare şi încearcă să ţintească mai sus.Întâlneşte o altă clientă foarte bogată care îi face viaţa foarte frumoasă, începe să stea numai la hoteluri de lux şi să mânânce ce vrea el dar după câteva luni când se hotărâse să depună suflet în relaţia cu ea aceasta îl părăseşte pentru altul mai tânăr.Arnie face o vizită prietenilor lui care se mutaseră la ţară şi care creşteau copilul care era al lui.Prietenul lui ştia că acesta s-a culcat cu soţia lui şi că a rămas şi însărcinată, dar nu ripostează urât, spunându-i doar fostului său prieten că stilul lui de viaţă răneşte pe mulţi.Rămas singur acesta începe să-şi dea seama cât rău făcuse femeilor din viaţa lui, prietenului său, fiului său pe care l-a făcut fără să vrea şi chiar lui.Toţi aceştia îi oferiseră tot ceea ce aveau mai bun, iar el îi dezamăgise şi îi folosise.Dorind să vorbească cu un prieten dar nemaiavând nici unul acesta se întâlneşte cu bătrânelul de la spital care îl sfătuieşte să se concentreze asupra viitorului său şi să nu mai repete greşelile de până acum.Arnie nu sfârşeşte prea bine şi rămâne în cele din urmă singur.Întrebându-se ce a câştigat din toate astea îşi răspunde: nişte bani, nişte haine bune, o maşină bună, e liber, fără obligaţii, nu depinde de nimeni, nimeni nu depinde de el, viaţa lui e a lui, dar totuşi îi lipseşte ceva, acel ceva fără de care toate celalte nu mai contează.El nu e încă sigur că va putea să se căsătorească sau să se implice vreodată într-o relaţie adevărată şi nici de felul în care lucrurile vor evolua pentru el.Vă recomand acest film şi vă doresc vizionare plăcută!

Plictis şi inspiraţie

2009-08-25T03:11:00.003+03:00

Vechi şi nou

2009-08-24T08:46:00.003+03:00

Suntem în 2009, lumea este în prezent interesată de tot ceea ce este nou, recent, nemaivăzut,nemaiauzit."Noul" este pus la mare preţ în mai toate domeniile- de la ştiri şi subiecte mass-media, muzică, până la invenţii tehnologice.Bineînţeles, aceste lucruri noi sunt şi ele demne de luat în seamnă, reprezintă prezentul şi sunt de actualitate.Totuşi, lumea a rămas cu o idee care nu este foarte adevărată-aceea că neaparat orice lucru mai nou este şi mai bun.Deşi au între ele diferenţe de zeci de ani observăm totuşi că unele lucruri mai vechi şi care deja nu se mai află în atenţia nimănui sunt totuşi mult mai plăcute şi mai bine realizate decât altele apărute acum câteva luni sau săptămâni.Este uşor de văzut că timpul nu duce neaparat la o schimbare în bine, ci de multe ori chiar la o degradare.După cum spuneam, apreciera noului nu apare numai în artă sau în ramurile ei apropiate ci şi când vine vorba de tehnologie.Oamenii trăiesc parcă de ani de zile într-o cursă continuă în care scopul lor cel mai important este de a-i impresiona pe ceilalţi, de a arăta cine e în frunte şi de a ţine pasul cu tot ceea ce apare mai nou.În ziua de azi este foarte greu să ai mereu tot ce este nou sau să ţii pasul cu tot ce apare.Ar însemna un efort financiar substanţial pentru un pasionat de calculatoare sau unul de maşini să se poată bucura de tot ceea ce apare nou în domeniul care îi atrage.Şi totuşi vedem că oamenii iau această cursă destul de în serios şi chiar încearcă să se menţină şi să nu se arate demodaţi sau depăşiţi în faţa celorlalţi...e ca şi cum ai recunoaşte că nu poţi ţine pasul cu ei.Vedem cum chiar şi pasionaţii de obiecte foarte scumpe îşi procura cu destule eforturi tot ce apare pe piaţă şi spun cu o foarte mare încântare lucruri de genul "încă nu a apărut la noi în ţară...sunt doar trei în Europa".Imediat cum apare ceva nou lumea va fi tentată de acel ceva, dar nu pentru că place, este reuşit sau chiar îi interesează pe oamenii respectivi...ci pur şi simplu pentru că este nou iar noul nu numai că îţi creează o anumită imagine şi îţi dă o falsă superioritate în faţa celorlalţi, dar te ajută să te şi menţii în rândul lumii.Desigur, aici are un rol important şi instinctul de turmă, deja celebru pe la noi.Telefoane, modă, maşini, aspect, muzică şi multe altelele...în toate apare fenomenul "nou".Prin acest nou îşi mai satisfac oamenii dorinţa de a ieşi în evidenţă şi creează prin el anumite standarde.Dacă nu îţi vei da măcar silinţa să te menţii şi tu în cursă sau măcar să te arăţi atras de tot ceea ce apare vei fi privit ca un om nedemn de luat în considerare.Totuşi, această nevoie continuă de nou ne face uneori să exagerăm cu unele lucruri, să uităm de cât de bine şi de frumos le realizam acum ceva timp şi ne face viaţa mai puţin plăcută.Acum nu te mai poţi bucura de ceva anume decât dacă acel ceva este nou.De fapt mai bine zis cei care încearcă să se menţină în rândul lumii nu se pot bucura decât de ceea ce este nou. Cum lumea o ia din ce în ce mai mult într-o direcţie greşită putem spune că înţelept ar fi să mai ieşim din rândul ei şi să încercăm să ne încadrăm în al nostru ascultând, folosind şi arătând aşa cum ne place fără să ţinem cont sau să ne lăsăm afectaţi de faptul că ceea ce facem nu îi mulţumeşte pe cei "noi".

Originalitate

2009-08-22T15:01:00.007+03:00

De mult îmi propusesem să postez un articol în continuarea ultimului;acum însă mi-am dat seama că filmuleţul "Portret de familie" reprezintă o ocazie ce nu trebuie ratată.
Aşa cum spuneam şi mai demult, majoritatea oamenilor se mulţumesc cu condiţia de sclavi , preferând să trăiască toată viaţa fără un scop anume, care să dea un sens existenţei lor.Sclavia şi mai ales, spiritul de turmă au ca primă consecinţă un lucru extrem de semnificativ şi anume pierderea originalităţii.
"Si până la urmă ce e cu e originalitatea asta si de ce e aşa de importantă?"
Originalitatea contribuie foarte mult la dezvoltarea personalităţii unui individ.Şi mă refer la acea originalitate a ideilor,care apoi conduce şi la un comportament puţin deosebit de cel comun.
Oamenii consideră ca fiind normale o idee, sau un comportament practicate o vreme îndelungată în cadrul unui grup şi de către toti membrii acelui grup.(sau marea lor majoritate).De asemenea un comportament ieşit din tiparul a ceea ce majoritatea defineşte ca fiind "obişnuit", devine excentric şi de foarte multe ori este descurajat de către ceilalţi.Să luăm drept exemplu nunta celor doi tineri din scurtmetrajul anterior.El , un tânar care cântă la chitară într-o trupă rock despre problemele societăţii actuale.Un om ce vrea o nuntă care să îl reprezinte.Cu muzica pe care o iubeste şi în hainele sale obişnuite.(un tricou negru, niste adidaşi, etc.).Multi din jur nu îl înţeleg şi îl cred cel puţin excentric.
Aceasta a fost doar un mic exemplu.În general, oamenii preferă să trăiasca mereu conform aceloraşi tipare pe care le transmit şi generaţiilor următoare şi sunt lipsiţi de entuziasm când se încearcă o schimbare.
Nu vreau să sugerez că ar fi mai bine să renunţăm la modul nostru de viaţă sau să încălcăm diverse reguli doar pentru a ieşi în evidenţă.Doar că nu merită să renunţăm la un ideal, (un mod de viaţă, o pasiune )doar pentru că acest lucru nu intră la categoria "normal" în societatea din care facem parte.
Capacitatea de a respecta preferinţele celor din jur ne ajută să devenim mai întelegători şi de ce nu, mai civilizaţi.
Şi de asemenea, originalitatea are marele merit de a fi cheia progresului în multe domenii, deoarece oamenii care nu se mulţumesc să trăiască după vechile şabloane impuse de alţii vor reuşi să evolueze, vor aduce apoi inovări şi vor putea deveni deschizători de drumuri.
Astfel, originalitatea poate fi alternativa unei vieţi de sclav impusă de un spirit al mulţimii.
Şi o melodie, care nu ştiu dacă este neapărat foarte originală, dar care cu siguranţă este destul de relaxantă.

Los Andes
Asculta mai multe audio Muzica

Portret de familie

2009-08-22T05:04:00.001+03:00

Avem cu ce ne mândri!

2009-08-22T04:32:00.000+03:00

Despărţire

2009-08-21T04:15:00.000+03:00

Mail

2009-08-21T04:03:00.000+03:00