luni, 30 noiembrie 2009

Zero hour

duminică, 29 noiembrie 2009

Un an nou cu mai putine schimbari

vineri, 27 noiembrie 2009

Mergi la vot!

Citându-l pe "Cetăţeanul Turmentat" al lui Caragiale:

"Eu cu cine votez ?"



LE: Si ăsta pentru că oricum nu le pasă! :


Iubeşte-mă

joi, 26 noiembrie 2009

Ghid de bune practici

http://antidrog.blogspot.com

Revenind..



Multă vreme a trecut..de când gândurile într-un articol nu le-am mai aşternut...
Din fericire,cu folos, cred eu.În primul rând, prin intermediul acestui acest articol aş dori să mulţumesc tuturor celor care au votat lucrarea mea din cadrul concursului antidrog"E viaţa mea, eu decid!"Datorită vouă , articolul meu a ajuns să fie corectat de o comisie de specialitate şi apoi selectat în marea finală.Astfel, am ajuns să trăiesc una dintre cele mai frumoase experienţe pâna la ora actuală.
Timp de 2 zile am fost la Bucureşti , am cunoscut o mulţime de tineri din toată ţara, mi-am făcut prieteni noi am aflat multe lucruri despre consumul de droguri(în cadrul conferinţei de sâmbătă, 22 noiembrie), am întâlnit oameni doritori să ajute şi tineri plini de vise şi de dăruire.Şi,poate, cel mai important am învăţat că, atunci când îţi doreşti un lucru cu adevărat, prin efort susţint , îl poţi obţine.Nu contează că e doar o idee, un vis, cât timp tu crezi în el şi eşti dispus să faci tot ce se poate pentru a-l îndeplini.

Dinu Olarasu - N-ai nevoie de foarte multe
Asculta mai multe audio Muzica
Mulţumesc încă o dată ;deşi a trecut aproape o săptămână, dacă nu aş vedea diploma(am luat şi premiul 3 la secţiunea mea)încă nu aş putea să cred că totul a fost o realitate minunată şi nu un vis frumos.
În concluzie, aş vrea să închei cu mesajul sub care s-a derulat întregul proiect al aepado(Asociaţia Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului)şi care , din punctul meu, poate fi aplicat în diverse domenii , nu doar în ceea ce priveşte consumul de droguri:"E viaţa ta! TU decizi!" şi cu promisiunea că nu voi merge mai departe şi voi încerca să mă implic şi mai profund în acest proiect precum şi în altele de acest fel.
Până data viitoare, vă las în compania unei melodii ce îmi aminteşte întotdeauna de lucrurile cu adevărat importante ale vieţii si de faptul că nu ne trebuie atât de multe lucruri pentru a putea fi fericiţi.

marți, 24 noiembrie 2009

Muzică!

Încă o melodie care mie îmi place foarte mult!

Maniere




Ceva ce multora le lipseşte sunt manierele.Lipsa lor o observăm în fiecare zi în activităţile cotidiene- în trafic, în magazin, pe stradă, în instituţii etc.Înjurăturile, solicitările pe tonuri şi cu cuvinte nepotrivite, certurile şi îmbulzeala fără sens de la ghişee au devenit ceva obişnuit şi ceva la care, din păcate, mulţi dintre noi s-au alăturat.Este adevărat ca societatea este una din ce în ce mai şubredă, dar acest lucru ne oferă şi un avantaj.Este foarte uşor să ne dovedim şi să fim superiori.Bineînţeles, unul dintre cele mai importante lucruri la un om este felul în care se comportă şi în care vorbeşte.Dacă vrem să fim nişte oameni în adevăratul sens al cuvântului este important şi respectul pe care trebuie să îl arătăm celorlalţi, dar mai ales nouă.Este normal să te respecţi şi deşi poate nu pare, poţi face acest lucru respectându-i şi pe ceilalţi, cel puţin formal.Manierele reprezintă una dintre cele mai fine forme prin care le putem arăta respect altora dar şi prin care ne putem respecta pe noi înşine.Dacă dovedim că le avem cu siguranţă toţi cei din jur ne vor privi altfel.Este practic şi un mod prin care putem cere/impune respect.De exemplu, unei vânzătoare sau funcţionare mai respingătoare îi va fi mai greu să refuze sau să bruscheze un om care i s-a adresat frumos decât unul care a venit cu gând de ceartă.Chiar dacă nu veţi fi trataţi altfel atunci când ţineţi cont de maniere veţi avea măcar satisfacţia că vă acordaţi respect.O persoană respectabilă ţine la felul în care se comportă şi vorbeşte, deci nu se va adresa niciodată urât şi se va comporta frumos cu orice străin sau cunoscut.Contrariul nu ar dovedi decât proasta educaţie, caracterul urât şi mai ales lipsa inteligenţei.Manierele nu sunt doar o formă de a impune şi de a acorda respect, ci pur şi simplu sunt ceva firesc, ceva ce ar trebui să aibă în gând toţi oamenii în orice împrejurare.Ele sunt o formă de a ne arăta prietenia, admiraţia şi sunt absolut necesare atunci când dorim să purtăm o conversaţie plăcută cu o persoană pe care nu o cunoaştem sau cu care avem o anumită relaţie.Desigur, ele trebuie să fie prezente şi între prieteni sau în viaţa de cuplu.Nu vei vorbi formal cu prietenii, te vei simţi în largul tău, dar asta nu înseamnă că într-un restaurant sau cafenea vei începe să vorbeşti cât se poate de tare şi să gesticulezi vehement doar pentru că te afli între prieteni.Ele pot fi privite şi ca o etichetă, o etichetă pe care noi singuri decidem dacă ne-o punem sau nu.Dacă decidem să nu o purtăm atunci pretenţiile noastre de a fi ascultaţi şi respectaţi ar trebui să dispară pentru că nu am mai fi demni de ele.Dacă decidem să o purtăm atunci ne vom afla cu siguranţă cu o treaptă mai sus în faţa celorlalţi, mai mult ca sigur vom fi şi respectaţi, priviţi şi trataţi aşa cum ne dorim şi vom fi nişte persoane plăcute pentru cei cu care interacţionăm.Aşadar, într-o lume în care deşi merge pe direcţia proastă devine mai uşor să fii superior, să nu alegem să fim inferiori.

joi, 19 noiembrie 2009

Pc tuning





marți, 17 noiembrie 2009

Scene celebre



luni, 16 noiembrie 2009

Strangers

miercuri, 11 noiembrie 2009

Pot cumpăra banii fericirea?


O întrebare pe care mulţi şi-o pun, pot oare cumpăra banii fericirea?Păi, fericirea este cu siguranţă ceva spiritual, este scopul vieţii noastre şi este probabil unul din cele mai profunde sentimente.Cum ea poate fi diferită de la o persoană la alta, este şi greu s-o definim.Ea nu poate fi explicată concret, dar poate fi simţită şi sunt sigur că fiecare dintre noi a simţit-o la un moment dat.Este ceva care vine din tot sufletul, din adâncul nostru şi care are la bază, de cele mai multe ori, un motiv.Mulţi oameni caută această fericire în tot felul de moduri, de multe ori fiind chiar dezamăgiţi că aceasta nu li se arată, dar la o observare mai atentă ne putem da seama că ea este în noi, este în noi şi asteaptă ca noi să ne dăm voie să fim fericiţi.De cele mai multe ori acesta este motivul lipsei ei, faptul că nu ne putem permite să fim fericiţi ori asociem neaparat acest sentiment cu prezenţa unui motiv.Fericirea nu este dependentă de nimic, nici măcar de acel motiv în lipsa căruia puţin oameni zâmbesc.Deci, fericirea e ceva spiritual, ceva ce vine din interior.Cele spirituale sunt mult diferite de cele materiale, lucrurile materiale situându-se într-o cu totul altă sferă decât cele spirituale.Deci, nu putem spune că banii pot cumpăra fericirea.Ea nu ar putea fi cumpărată şi nici nu ar putea avea vreodată vreun preţ.Banii sunt doar unul din motivele de care noi oamenii ne legăm atât de mult şi fără de care considerăm că nu putem fi fericiţi.De câte ori nu ne propunem să ne cumpărăm sau să facem ceva după care ne promitem că vom fi fericiţi şi nu ne vom mai dori nimic?Cu siguranţă ni s-a întâmplat de nenumărate ori şi totuşi, după ce am obţinut ce vroiam am constat dezamăgiţi că nu am găsit fericirea la care ne aşteptam sau nu ne-a ţinut atât de mult pe cât vroiam.Deci, ne dorim altceva, dorim să urcăm pe altă treaptă după care ne spunem că vom reuşi în sfârşit să fim fericiţi, dar nu vom fi.Un alt lucru care ne împiedică de multe ori să fim fericiţi sunt probleme de zi cu zi.Nu poţi fi fericit când te gândeşti că ai ceva de rezolvat, spunem noi.Ne gândim că dacă am avea bani, aceste probleme ar dispărea şi prin urmare mult râvnitul sentiment ar fi mult mai uşor de obţinut.Dar cheia spre acel echilibru pe care-l căutăm şi implicit cheia spre fericire nu stă în posesie, în a avea cât mai multe.Probleme vom avea întotdeauna, indiferent de cont şi indiferent cine am fi, aşa este viaţa şi aceste probleme, chinuitoare de multe ori, sunt "condimentele" ei prin care trebuie să trecem cu capul sus, cu curaj şi încredere pentru că trăitul este până la urmă şi o luptă.Se spune că fără puţină ploaie nu am mai putea preţui soarele, aşa este şi cu probleme care ne chinuie în viaţa de zi cu zi.După cum spuneam, ne gândim că având mai mulţi bani, problemele nu vor mai exista, dar nu este deloc aşa.Ni se pare ceva normal să avem şi să ne folosim de lucrurile din jurul nostru.Venim acasă, avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca şi multe altele.Le vedem în fiecare zi ca pe nişte lucruri fireşti şi nu ni se pare nimic deosebit, ba chiar suntem nemulţumiţi,vrem mai mult.Un om care nu are casă, ce mânca şi nici pe departe condiţiile în care oamenii de rând trăiesc se gândeşte probabil că daca ar fi în locul unuia ca noi ar fi fericit pentru totdeauna şi toate problemele lui ar dispărea.Ce şi-ar mai putea dori?Ar avea mâncare, haine, adăpost.Dar nu este aşa, ajuns în postura la care visează va fi încântat şi lipsit de probleme un timp după care i se va părea ceva normal, care i se cuvine şi va constata şocat că şi acum probleme se ivesc ca şi înainte.Prezenţa banilor nu înseamnă lipsa problemelor.Ele vor continua să apară oricum.Pentru oamenii bogaţi, există unele chiar mai apăsătoare decât cele pe care le avem noi.Frică că ar putea pierde ceea ce au şi ajunge mai jos decât sunt poate fi un stres insuportabil pentru un om bogat şi nu prea poate fi alungată.Odată cu această problemă vine automat şi dorinţa de mai mult.Aşa cum noi ne dorim să avem mai multe, aşa şi cei bogaţi vor mai mult decât au, iar dacă nu reuşesc să obţină teama ca "izvorul" lor de "fericire" să sece devine din ce în ce mai mare şi chinuitoare.Pe lângă asta, chinul de a menţine acea avere crează şi el destule probleme care îi fac chiar şi pe bogaţi nefericiţi şi lipsiţi de timp pentru a se bucura de ceea ce au.Banii pot simula fericirea, o fac chiar foarte bine.Sunt asemenea unui drog, te duce în altă lume dar sentimentul pe care ţi-l dă când te trezeşti din starea euforică nu este deloc unul plăcut.Banii îţi pot oferi anumite lucruri, dar îţi şi pot limita libertatea.Aceştia te pot face foarte uşor să devii sclavul lor, te pot face chiar să uiţi de fericire, să nu-ţi mai doreşti decât să ai mai mult şi să nu pierzi ce ai.Deci practic banii te leagă de o mulţime de lucruri de care nu ar trebui să depinzi.Da, sigur, te pot ajuta să te distrezi, dar distracţia nu e tot una cu fericirea.Te pot ajuta să ai, dar a avea nu e tot una cu a fi fericit.Fericirea este totuşi ceva atât de frumos, ceva ce ar trebui să vină din noi şi pe care să ne-o oferim reciproc, este păcat că noi oamenii o limităm la un lucru atât de banal, atât de monoton şi lipsit de farmec cum sunt banii.Trebuie să ne ferim să ne limităm întreaga existenţă la bani.Fericirea e scopul vieţii noastre, reprezintă practic lucrul pentru care noi luptăm, pe care încercăm să-l atingem.Valoare unui om stă într-un fel şi în acest scop al lui.Când nu poţi estima valoarea scopului tău, a fericirii pe care ţi-o doreşti eşti cu siguranţă mai sus decât cineva a cărui scop şi motivul pentru care el trăieşte îl constituie un preţ, oricât de multe zerouri ar avea el.Fericirea nu poate fi calculată în bani, ea nu este un simplu produs, este ceva pentru care trebuie să luptăm, ceva care vine din noi şi din oamenii importanţi pentru noi.Fericirea adevărată este cea pe care nu ţi-o poate lua nimeni, ceva ce ai şi ştii sigur că va rămâne al tău pentru totdeauna.Aceasta ar putea fi o parte a fericirii şi cu siguranţă o vilă sau o maşină nu s-ar încadra aici.Fericirea stă în oameni, în reuşite personale, în linişte, în frumos.Dacă staţi să vă gândiţi la ce ţineţi cel mai mult de pe lumea asta, veţi constata că acel ceva sau cineva nu costă nimic.Desigur, există numeroase căi de a te apropia de fericire, dar e puţin probabil ca banii să fie una eficientă.Te vor duce probabil destul de aproape, dar nu ţi-o vor putea oferi niciodată pe deplin.Mulţi dintre cei bogaţi nu sunt împăcaţi cu ei înşişi, acesta este iarăşi un lucru foarte important.Dacă eşti împăcat şi mulţumit de tine însuţi poţi fi sigur că deţii ceva ce mulţi şi-ar dori.Fericirea nu este deci ceva material, gândul că ea ar putea fi cumpărată asemenea unui obiect rămâne doar un vis, unul urât.Banii nu îţi pot oferi decât o iluzie a ei sau în cel mai bun caz îţi pot oferi o fericire "bolnavă", una falsă.Ea stă şi poate fi oferită şi de oameni, oamenii de care avem nevoie, prietenii şi familia.Pe aceştia nu îi vom putea cumpăra niciodată cu bani sau am putea cumpăra doar nişte falsuri, nişte oameni de proastă calitate, care nu ne-ar face viaţa mai frumoasă, ba dimpotrivă.Există într-adevăr o avere care ne poate face fericiţi, cea spirituală, cea care nu rugineşte şi nu poate fi furată, pe aceea trebuie să ne bazăm.Spuneam şi în alte articole despre acea "avere personală" pe care o reprezintă amintirile proprii.La fel, şi aceea ar trebui să însemne ceva valoros pentru noi, ceva care cu cât va fi mai plină de oameni şi de lucruri frumoase, cu atât ne va face mai fericiţi.Fericirea poate veni deci dintr-o mulţime de lucruri şi locuri, banii nu se prea numără printre ele, poate doar ne place nouă să ne minţim aşa.Fericirea costă probabil răbdare şi puţin mai multă înţelepciune.Mai jos este un documentar despre fericire şi bani şi una din piesele mele preferate, the simple things.Vă doresc să fiţi cât mai fericiţi.


marți, 10 noiembrie 2009

Scrisoare către liceeni

luni, 9 noiembrie 2009

Muzică !

Flight simulator 2004



După cum îi spune şi numele, flight simulator 2004 nu este un joc video ci un program soft, un simulator, care are ca scop sa-i înveţe pe cei care îl folosesc numele şi modul de utilizare al aparatelor de la bordul diferitelor modele de avioane, tehnici de zbor şi să le ofere o experienţă virtuală cât mai realistă a unei călătorii printre nori.Desigur, simulatorul mai conţine multe alte lucruri interesante şi despre aeroporturi, trafic aerian etc.Un lucru interesant este că acesta poate fi accesat şi din opţiunea multyplayer ceea ce înseamnă că odată deprinse cunoştinţele de zbor veţi putea pilota alături de alte persone, intra în legătură cu ei prin radio, parcurge diferite rute sau puteţi intra în postura unui coordonator de trafic aerian şi să urmăriţi zborul altor avioane.Cum era şi normal, avioanele sunt complexe, la fel este şi simulatorul.După primele zile veţi fi tentaţi să renunţaţi la el deoarece este mult prea greu de înţeles fără anumite cunoştinţe şi cu greu veţi ajunge să savuraţi din plin plăcerea pe care v-o poate oferi.La acest simulator pentru a te putea bucura de reuşita care într-un joc video să zicem ţi-ar fi fost oferită într-o oră trebuie să te străduieşti mult mai mult, învăţând în acest timp cât mai multe despre uriaşele "păsări".Nu se prea poate sări direct la pilotarea unui 747 pe o anumită rută, deoarece atunci când turnul vă va cere de exemplu să introduceţi frecvenţa nav a pistei pe care v-o comunică sau să schimbaţi altitudinea, direcţia, canalul de zbor şi viteza în acelaşi timp nu veţi şti cum să procedaţi.Dar odată ce începi să înveţi câte ceva, simulatorul prinde farmec.Conţine aproape toate aeroporturile din lume, deci puteţi exersa/învăţa pe aeroportul din oraşul sau localitatea în care locuiţi.Desigur, are şi anumite dezavantaje.Deoarece conţine atât de multe informaţii şi mărimea lui este destul de mare.Programul are 10 giga, urmând ca mărimea să crească la 15 după ce este instalat.După instalare puteţi downloada şi introduce avioane sau alte opţiuni noi cum ar fi firme de zbor- tarom,blue air etc, aeroporturi s.a.Cu cât veţi introduce mai multe cu atât mărimea lui va creşte.Este un program care spun eu că merită încercat pentru că te învaţă cu adevărat ceva.


sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Fifty people,one question

luni, 2 noiembrie 2009

Campania


Iată că a început acea perioadă importantă pentru orice ţară şi anume perioada alegerilor, a campaniilor electorale şi a referendumurilor.Ca de fiecare dată, candidaţii, fie ei independenţi sau susţinuţi de alte grupări politice îşi prezintă ideile, propunerile pe care le au pentru viitor şi încearcă să ne convingă că ei doresc o reală schimbare în bine.Vedem totuşi cum de câţiva ani cetăţenii, cei cărora candidaţii se străduiesc să le câştige încrederea, nu se mai prezintă la vot.Motivele pot fi variate- indiferenţă, rareori lipsă de timp, faptul că oamenii sunt sătui până peste cap de promisiuni nerespectate şi de lipsa de respect faţă de oamenii de rând, de nenumăratele drepturi pe care ar trebui să le aibă dar de care nu se pot bucura, de traiul din ce în ce mai greu de întreţinut etc.Totuşi, atât cetăţenii cât şi politicienii cunosc semnificaţia acestui gest colectiv.Acesta reprezintă un protest, un mod prin care oamenii încearcă să arate cât de nemulţumiţi, dezamăgiţi sau chiar scârbiţi sunt de modul în care acei politicieni îi conduc.De câţiva ani, România nu a mai făcut progrese serioase datorită acestui dezechilibru politic.Nimeni nu mai conduce ţara, toţi sunt ocupaţi cu aceste lupte pentru funcţii, de numiri, de demisii, de alegeri, de realegeri, toţi vorbesc de camere, parlamente, guverne dar nimeni nu se ocupă de conducerea ţării în mod concret.Noi ne aflăm într-o continuă organizare, într-o continuă perioadă de probă, e ca şi cum ne-am certa în faţa unei case care arde încercând să stabilim cine să stingă focul.Oamenii politici nu mai reuşesc să câştige încrederea oamenilor şi comportamentul lor, modul lor de a se expune public şi felul în care discută şi se confruntă cu alţi adversari politici îi fac pe cetăţeni din ce în ce mai lipsiţi de speranţă şi de gânduri de mai bine.Evident, politicienii şi-au dat seama că acest gest reprezintă un protest, dar în nici un caz nu sunt impresionaţi şi nu ne putem aştepta ca din ruşine sau cu părere de rău să încerce să înceapă să facă ceva pentru a se revanşa şi a redobândi încrederea populaţiei.Ba dimpotrivă, lipsa de interes de care dăm cu toţii dovadă îi încurajează pe politicieni să-şi continue circul şi le întăreşte convingerea că nu suntem decât nişte mascote cu care se pot juca cum vor ei şi care pot fi uşor manipulate.Din moment ce majoritatea ţării nu are nimic de spus despre conducătorii ei, ei practic primesc undă verde la a continua ca şi până acum.Acest drept de care beneficiem trebuie exercitat, nu neaparat cu convingerea că va fi mai bine, dar pentru a arăta că nu suntem doar o simplă masă de oameni nepăsătoare, care nu se poate ridica în picioare când are ceva de spus, ci că suntem un popor unit şi că noi suntem de fapt cei în slujba cărora se află cei din funcţiile înalte.Se spune că dacă tu nu ştii exact ce vrei şi ce îţi place şi dacă nu ai anumite preferinţe, nici celorlalţi nu le va păsa niciodată de ce preferi sau îţi doreşti tu şi prin urmare nici nu îţi vor oferi.Cam aşa este şi cu oamenii politici.Trebuie să cerem mai mult, să ştim ce vrem, să spunem asta uniţi şi cu siguranţă vom primi mai mult.Chiar dacă nu avem un candidat care să fie pe gustul nostru sau nu îl considerăm pe niciunul demn de funcţia de preşedinte, trebuie să încercăm să stabilim totuşi care e cel mai bun dintre ei şi să ne exercităm dreptul de cetăţeni arătând că totuşi, şi noi avem ceva de spus.

duminică, 1 noiembrie 2009

Totul se rezumă la dragoste

Un filmuleţ care m- a impresionat, pe cât de scurt , pe atât de profund.

Exista Dumnezeu? (Does God exist?)
Vezi mai multe video din Incredibil

 
blog template by suckmylolly.com : header hand photo by Aaron Murphy