Pesimismul..acea stare de spirit sub influenţa căreia vedem mai mult partea mai puţin plină a paharului,iar optimismul este acea stare de spirit care ne face să vedem lucrurile într-o lumină mai pozitivă.Probail nu există persoane care să fie mereu optimiste şi să nu aibă măcar anumite momente când sunt în "faza de negare" şi văd mai mult posibilităţi ca un lucru să meargă prost decât să meargă bine.Oare cum este mai bine să fim-pesimişti sau optimişti?Pesimist nu înseamnă neaparat realist, cum nici a fi optimist nu înseamnă neaparat a vedea viaţa în roz.Cert este că, atunci când ne propunem să facem ceva, ne alegem o anumită ţintă este bine să fim într-o anumită măsură optimişti, încrezători în reuşită.Acest lucru ne va ajuta să fim mai motivaţi şi să luăm decizii mai bune.Pornind într-o anumită acţiune cu pesimism de la început şanşele noastre de a reuşi scad considerabil.Pesimismul este practic o autodescurajare care de multe ori ne trage în jos şi ne face să ne pierdem încrederea în noi înşine.Nu putem fi nici tot timpul optimişti pentru că probabil nu am reuşi.Oamenii trec prin mai multe stări, iar unele dintre ele mai proaste îi fac să devină, măcar pentru un timp,mai pesimişti.Pesimismul probabil că nu ne ajută prea mult, dar optimismul cu siguranţă are mai multe avantaje şi ne ajută să realizăm ceea ce ne propunem.Până la urmă nici nu avem ce pierde dacă alegem să gândim şi să vedem lucrurile dintr-o postură "optimistă" şi deschisă.Cu siguranţă ne va ajuta mai mult decât dacă vom rămâne nişte sceptici pesimişti.Deci, să încercăm să vedem de cele mai multe ori partea plină a paharului.
O trupă mai puţin obişnuită este Gorillaz.Aceasta este o trupă britanică formată din patru membrii: 2D Murdoc Noodle Russel Cei patru au reuşit să intre în cartea recordurilor pentru cea mai bună trupă virtuală.Discografia trupei numără trei albume-gorillaz(2001),g-sides(2002) şi demon days(2005).Trupa a devenit destul de repede cunoscută şi a căpătat destul de mulţi fani în întreaga lume deşi nu aveau nişte identităţi precise.Membrii formaţiei sunt cunoscuţi prin talentul lor de a-şi ascunde identitatea.Nu au la activ prea multe apariţii în carne şi oase, până şi videoclipurile lor fiind animate.Totuşi atât identitatea fondatorului, Damon Albarn (de la trupa Blur), cât şi a celorlalţi membrii Jamie Hewlett, DJ Dan "The Automator" Nakamura şi raperul Del Tha Funkee Homosapiens a devenit cunoscută în timp.Melodiile lor încă sunt ascultate deşi cele mai noi au rămas cele din 2005.Nu se ştie dacă această trupă s-ar fi despărţit sau dacă mai există, să sperăm totuşi că ne vor încânta cu un nou album cât de curând.Genul lor de muzică este unul interesant putând fi inclus în categoria hip-hop.Această idee de trupă a fost una neobişnuită şi inovatoare, lucru care s-a văzut în reacţia publicului larg.
Fiecare dintre noi are un hobby, o pasiune, un interes pentru ceva anume sau o activitate pe care o practică în timpul liber şi care îl fascinează.Cert este că avem nevoie de aceste ocupaţii.Ele sunt cele care ne ţin mintea ocupată, ne oferă anumite plăceri, ne înfrumuseţează viaţa de zi cu zi, ne ajută să ieşim din rutină şi de ce nu ne face mai fericiţi.Fireşte, acel ceva care te tentează şi care îţi place va ajunge să îţi ocupe nu numai o parte din timp ci probabil şi o parte din venitul personal.Pasiunea poate deveni după un anumit timp o boală, însă una destul de plăcută.Este bine să avem astfel de ocupaţii şi preocupări care, deşi necesită bani, ne oferă satisfacţia de a munci pentru ceva anume, de a tinde spre ceva, spre ceva care îţi place.Când iei salariul ce faci?Bineînţeles, plăteşti facturile, faci cumpărăturile necesare etc.Dar pentru tine chiar nimic?Bineînţeles, cu puţinii bani care ţi-au mai rămas o să fugi să îţi cumperi ceva legat de pasiunea ta, pasiunea ta care probabil te face fericit şi te ajută să te relaxezi şi să te simţi mai bine.Dacă hobbyul sau pasiunea ta este sportul, cu atât mai bine.În acest caz nu vei tinde spre noi echipamente etc., vei deveni tentat să faci performanţă, în fiecare lună vei dori mai mult de la tine şi vei încerca să ajungi la un nivel mai înalt.Cam asta înseamnă pasiunile.Sunt destul de apropiate de vicii, dar într-un alt sens.Lucrurile de genul acesta ne fac ceea ce suntem, ne reprezintă şi ne sunt specifice nouă, oamenilor.Prin astfel de pasiuni ale noastre ne putem contura şi caracterul, fiecare este diferit deci fiecare va prefera altceva.Ar fi culmea să ne placă la toţi tenisul sau să ne placă la toţi filatelia.Fiecare are propriile idei şi de aici propriile pasiuni şi plăceri.Vă recomand să nu vă pară niciodată rău de banii pe care îi cheltuiţi sau timpul pe care îl acordaţi pasiunilor dvs. pentru că în fond, nu trăim doar pentru mâncare şi somn, avem nevoie şi de lucruri care să ne facă mai fericiţi şi mai deschişi.
A început campania electorală.Afişe, pixuri, căni, cartaboşi, fulare, tricouri, pliante la fiecare 5 m, slogane prosteşti, cere-le orice, orice în afară de ceva concret, aici s-ar împotmoli.Putem fi probabil siguri că şi de data aceasta prezenţa la vot va fi una foarte mică şi probail că va deveni din ce în ce mai mică pe an ce trece.Cei care se mai duc la vot sunt în special bătrânii care, deşi sunt trecuţi prin multe, speră încă la o schimbare în bine.Campaniile acestea au rolul de a ne convinge de candidat, de felul în care el "va lua atitudine" în faţa problemelor ţării şi ale cetăţenilor, de felul în care acesta este ca om şi de ce am putea noi şi statul în care locuim obţine dacă îl alegem pe el.Putem spune că, cel puţin la noi în România, aceste campanii funcţionează greşit, sau sunt false, pentru că ele nu ne arată acest lucru.Ele ne arată o faţă, care adoptă o anumită postură timp de câteva luni şi care poartă această mască destul de greu şi din atitudinea căreia se vede că nu o suportă.Este clar că actele de caritate pe care le fac politicieni în campanie nu sunt făcute cu tot sufletul, este clar că declaraţiile "iubitoare de popor" pe care le fac nu le fac din suflet sau gândindu-se cu adevărat la ţară, este foarte greu să ne convingă că el chiar se gândeşte la ţară atunci când candidează.Este evident ceea ce doreşte să facă.Va încerca evident să îşi pună nevasta, copii şi întreaga familie undeva sus, să strângă ceva pentru vremuri grele, să îşi achiziţioneze un vehicul ceva cu care să se poată bucura în lungile sale vacanţe sau în timpul său liber de frumuseţea ţării, gonind prin judeţe cu"sufrageria pe 4 roţi" care are şi numere distanţate pentru ca poliţistul să ştie că dacă va opri acea maşină probabil va rămâne fără servici.După ce realizează toate acestea şi îşi face şi "relaţii" politicanul, dacă mai rămâne timp începe să se gândească la ce a realizat în timpul mandatului său şi ce impresie o să lase cetăţenilor.Observă şocat că nu a făcut nimic.Începe să se gândească că în timpul în care i-a rămas ar trebuii să strângă ce mai poate pentru că poporul nu îl va mai alege pentru încă 4 ani deci trebuie să se grăbească.După ce îşi mai umple de lux şi extravaganţă câteva garaje de pe la Snagov, începe să se gândească să treacă într-o funcţie mai comodă,ceva gen parlamentar sau deputat, să se odihnească după o viaţă grea.Foarte probabil reuşeşte să rămână într-o astfel de postură şi se poate bucura de ceea ce a agonisit visând în continuare şi la pensia colosală pe care o va avea.Sunt simpatici politicienii aştia.Sunt ca nişte copii obsedaţi de jucării.Nevestele lor sunt acele femei posesoare de salone de frumuseţe sau alte afaceri care nu prea produc profit, dar care dă bine, ele sunt văzute ca fiind nişte femei de afaceri, independente şi care nu depind de banii soţului(vezi să nu).Astfel, pufosul pe care noi îl alegem să ne reprezinte pleacă din funcţie uitând să mai facă ceva şi pentru noi.Nici dacă îl mai lăsam 4 ani n-ar fi făcut.Lasă, vine altul, poate lui îi va rămâne mai mult timp după ce îşi va aranja case, maşini şi rude să se ocupe şi de noi.Oricum, noi suntem fericiţi.Avem căni, tricouri, pixuri, în mare cam tot ce ne trebuie, de ce să fim supăraţi, până la urmă ne-au dat şi nouă ceva.Anul acesta pe marile panouri a oraşelor a apărut EBA, deci Elena Băsescu care vrea cu ardoare să ne reprezinte la parlamentul european.Tânăra e chiar optimistă că ea va ajunge în această funcţie şi ne spune că nu are treabă cu tatăl ei, ea e independentă.Păi cine a făcut-o cunoscută, cine a adus-o în politică, cine i-a oferit aceste şanşe?ea?e cam greu de crezut.Elena ne surprinde cu sloganul ei " ia atitudine".Păi, cea mai potrivită atitudine pe care ar putea să o ia ar fi să se retragă din politică şi din cursa electorală şi să nu ne mai insulte candidând.Păi un popor european civilizat şi educat va trimite la ue un om civilizat şi educat.Un popor inovator va trimite la ue un om la fel de inovator şi care ştie să ne reprezinte.Dar noi?noi pe Elena s-o trimitem?păi de ce candidează ea?Practic ne face pe toţi piţipoance prostuţe prin candidatura ei.Ar fi o crimă să ne reprezinte ea, ar fi ceva trist.La ue trebuie să mergem cu oamenii cei mai valoroşi din stat, care să poată facă faţa.Este ca într-un cerc al celor puternici.Când intră cineva nou, cei mai vechi şi mai mari sunt tentaţi să râdă de el, să îl ia peste picior etc.Aşa e şi România în ue, suntem deocamdată testaţi să vedem ce putem şi noi, noi ce putem?Elena Băsescu?!Dacă aş fi o fetiţă răsfăţată care nu ar fi luat bacul fără ajutorul lui tati şi care îşi petrece nopţile prin cluburi de fiţe şi maşini de lux, da, aş fi ales-o pe Elena să mă reprezinte, dar aşa, să fim serioşi.În continuare politicieni ne jignesc în faţă fără nici un fel de ruşine şi ne văd atât de naivi.Ia cana asta da numai votează-mă.Da oare Guţă când candidează?Păi din start are votul meu, măcar el îmi dă un teanc de bani, nu o cană sau un breloc.Promisiunile sunt mereu aceleaşi, dar sunt un clişeu învăţat, politicanul se gândeşte la atle lucruri atunci când le spune voi îmbunătăţi economia, voi scădea inflaţia, voi mări alocaţiile ,pensiile şi salariile din învăţământ,fluidizarea traficului, autostrăzi, căi ferate etc. şi la sfârşit ne alegem cu un mare "glumeam, te-am păcălit na!" şi cu un râs în nas.Dar râdem şi noi, ni se aplică aceeaşi glumă de atâta timp dar noi tot nu ne-am prins de poantă şi cădem în plasă de fiecare dată.Dar nici dacă ne-am prinde n-am putea face nimic.Deci Elena probabil va lua ALTITUDINE şi va pleca spre Parlamentul european pentru că la ce pixuri mişto s-au scos cu ea nu cred că are şanse să piardă.Deci, votaţi EBA ca să trăiţi bine!
Aseară s-a desfăşurat finala UCL între două echipe de nivel mondial şi anume Barcelona şi Manchester.Aceste două echipe au arătat prin modul lor de a juca şi prin modul în care au ajuns în acea finală ce înseamnă fotbal adevărat, cât de frumos poate fi un astfel de spectacol şi cât de mult talent şi muncă este necesară pentru a ajunge la finalul unei astfel de competiţii cum e UCL.Au arătat prin modul în care s-au prezentat miilor de oameni care s-au uitat ceea ce înseamnă să practici un sport şi să-l practici bine şi cu profesionalism.Putem spune că finala a fost una mulţumitoare, am văzut spectacol în sensul bun al cuvântului şi am avut ce învăţa de la un astfel de meci.Suporterii au fost şi ei unii exemplari.Asta înseamnă să ştii să-ţi susţii echipa, să ştii să fii alături de ea atât la bine cât şi la greu, fără să înjuri sau să te manifeşti în alte moduri primitive, fără să îi insulţi pe suporterii sau jucătorii echipei adverse care poate pur şi simplu au fost mai buni şi de accea au câştigat, fără să distrugi proprietatea stadionului sau să deranjezi pe cineva.Finala a avut loc la Roma, unde probabil s-au confruntat aseară cele mai bune două echipe din lume.Anul acesta, finalul compeţiei a avut un "ending" deosebit faţă de alţi ani în care se ajungea în reprizele de prelungiri şi lovituri de pedeapsă.Favoriţii competiţiei au fost cei de la Manchester, dar echipa Spaniolă Barcelona le-a luat titlul printr-un joc excelent, tehnic, gândit, făcut de jucători care aşa cum spuneau şi comentatorii, a fost făcut de jucători care nu sunt neaparat staruri, vedete pentru reviste, care nu dau cine ştie ce declaraţii, care nu arată într-un anume fel sau care sunt fotbalişti "doar cu freza şi banii" ci nişte oameni care se pricep la ceea ce fac, adică strict fotbal.Este de admirat tânărul Messi care în ciuda problemelor sale de mic copil a reuşit să ajungă la acest nivel şi să şi înscrie un gol important în această finală.Cu excepţia câtorva intrări mai urâte din partea lui Manchester care au fost sancţionate putem spune că am avut parte de un meci excelent.Felicitări câştigătorilor Barcelona, dar şi celor de la Manchester pentru felul în care au terminat competiţia.
Copilăria, cu siguranţă este o perioadă deosebit de frumoasă şi care nu se repetă.Dar oare ştim să o preţuim destul?Copilăria este perioada în care ai posibilităţi infinite, cea în care îţi lipsesc grijile, cea în care nimeni nu se aşteaptă şi nu cere prea multe de la tine, perioada în care tu nu ştii să minţi şi nu ai cu ce să greşeşti celor din jur.Este cu siguranţă, alături de tinereţe, o parte foarte plăcută a vieţii.După o vârstă totuşi, începi să vrei parcă să te îndepărtezi de ea, să devii mare, să faci ce vrei şi să te bucuri de privilegiile adulţilor uitând de copilărie.Toată lumea începe să aibă pretenţii de la tine, intervin din ce în ce mai multe probleme şi începi să te confrunţi cu greutăţile vieţii.Mulţi încearcă să se maturizeze brusc, sau prea devreme şi de multe ori văd această maturizare total greşit.Cred unii că dacă fumează sau imită alte obiceiuri proaste ale celor mai în vârstă acest lucru îi va face mai maturi.Nu mai vor să se bucure de copilărie ci să arate celor din jur de ceea ce sunt capabili.Adesea auzim părinţi care spun copiilor lor de 13,14,15 ani "maturizeaza-te, nu mai eşti un copil, trebuie să înveţi să faci aia şi aia" sau profesorii din şcoli sau chiar licee care atunci când te aud sau văd râzând sau glumind cu colegii îţi aruncă o replică gen "maturizaţi-vă şi voi, sunteţi mari".Această noţiune nu este percepută chiar foarte corect.A te maturiza nu înseamnă să te abţii de la a glumi, a fi vesel, binedispus etc.Maturizarea este dobândirea puterii de a distinge între ceea ce este bine şi ceea ce este rău, este dobândirea puterii de a alege singur ceea ce vrei să faci, ce fel vrei să fii, ce este bine şi ce nu pentru tine.Este acea putere de a-ţi stabili priorităţile şi de a-ţi creea chiar nişte principii.Nu vei fi cu nimic mai matur dacă vei adopta o expresie extrem de sobră şi dacă vei încerca să ieşi în evidenţă fumând şi lăsând să pară că eşti ceea ce nu eşti defapt.Este bine să păstrăm anumite lucruri şi din mentalitatea de copil, să ştim în continuare să fim sinceri cu noi, să ne lăsăm să ne bucurăm de ceea ce ne place, dar în acelaşi timp să devenim maturi prin felul nostru de a gândi, de a vedea şi aprecia lucrurile.Desigur, nu am putea să începem să facem tumbe la şedinţa cu asociaţii, dar trebuie să ştim în viaţa de zi cu zi, să mai fim şi copii şi să păstrăm ceva din copilul din noi, indiferent de ce vârstă avem.De asemenea, n-ar trebuii să ne grăbim să scăpăm de ea pentru că aşa cum spune şi Cedrik în piesa de mai jos, e posibil să ne pară rău.
Un film bun este cu siguranţă filmul Irlandez"On the Edge".Povestea filmului este una foarte interesantă care vă va captiva încă de la început.Un tânăr pe nume Jonathan, împins probabil de traumele trăite în copilărie a încercat să se sinucidă la vârsta de 19 ani sărind cu maşina într-o prăpastie.Motivul lui, după cum spunea el nu a fost că vroia să moară, ci că nu vroia să traiască.Acesta pur şi simplu nu vedea sensul vieţii.A supravieţuit accidentului, iar după constatarea tentativei de sinucidere a fost internat pentru trei luni într-un spital unde erau şi alţi tineri cu problemele lui şi unde avea să facă terapie.Acesta se comformează şi ajunge la spital unde îşi întâlneşte doctorul.Doctorul era un om calm, inteligent şi poate chiar înţelegător.Acesta reuşea să salveze aproximativ jumătate din pacienţi, restul rămâneau în astfel de spitale toată viaţa sau sfârşeau prin a se sinucide.Nu toţi tinerii aveau această problemă.Unii dintre ei se tăiau sau îşi provocau durere prin alte moduri.Cu timpul această autorănire nu mai era de ajuns şi ajungeau şi ei să încerce să se sinucidă.Deşi erau într-un astfel de centru aceştia nu erau nebuni sau reduşi.Toţi erau foarte inteligenţi şi dezvoltau adesea ideei care îl încuiau şi pe doctor.Jonathan era unul dintre cei mai inteligenţi de acolo.În timpul şederii lui aici, se îndrăgosteşte de o fată, Rose, a cărei principală problemă era că se tăia şi îşi provoca răni singură.Începe terapia cu stângul, dar după un timp se împrieteneşte cu cei ca el de acolo, în special cu Taylor, un băiat foarte deştept şi talentat la poezie, cu care adesea evada în timpul nopţii şi furau maşini cu care făceau plimbări sau mergeau prin baruri lăsându-se apoi fugăriţi toată noaptea de cei cu care intrau în conflict.Filmul capătă o turnură interesantă când după petrecerea de Crăciun, talentatul Taylor se aruncă, după exemplul prietenului său, cu maşina de pe o stâncă.Acesta nu mai reuşeşte să supravieţuiască.Putem spune că doctorul nu i-a ajutat prea mult pe aceşti tineri, în schimb aceştia s-au ajutat singuri, iar cei care au rămas în viaţă au reuşit să îi găsească un scop şi un rost, au reuşit să redescopere bucuria de a trăi prin prietenia pe care şi-au acordat-o reciproc.Cu toţii au reuşit să treacă de aceste depresii şi să uite de problemele pe care toţi le avuseseră în trecutul lor.Nu am să vă spun totuşi şi cum se termină filmul, vă las pe voi să descoperiţi.Cert este că astfel de filme merită văzute şi te pot relaxa după o zi lungă.Deşi are ca principală temă tot tinerii, din acest film puteţi desprinde mult mai multe decât din ceva gen "American Pie" sau "Eurotrip".De asemenea, în generic găsiţi numele altor multe filme care sunt la fel de reuşite ca şi acesta.Puteţi de la acesta să începeţi vizionarea unei întregi colecţii la care au lucrat nişte adevăraţi profesionişti.Vizionare plăcută.
Voinţa...oare cât de puternică este şi cât de mult ne poate influenţa?Cu siguranţă dacă nu vei avea voinţă nu vei realiza nimic.Voinţa este practic acea determinare interioară care ne face uneori chiar să trecem de limitele noastre pentru a reuşi să ne atingem scopurile şi idealurile.Este o automotivaţie.Voinţa este cea care ne ajută să facem unele lucruri pe care în mod obişnuit nu le-am face.Când îţi doreşti cu adevărat un lucru şi vrei cu orice preţ să ajungi la el, voinţa te va ajuta să-ţi găseşti forţe chiar şi după ce ai crezut că nu mai ai de unde să le obţii.Acest lucru nu este valabil numai din punct de vedere pshihologic, ci şi fizic.Teoretic, corpul uman are anumite limite.După un anumit punct acesta nu mai poate funcţiona sau face anumite acţiuni.Şi totuşi, această voinţă, dacă este suficient de puternică, îl face uneori pe om să găsească forţe inexplicabile.Au existat multe cazuri în care după prăbuşiri, naufragii etc. au fost găsiţi oameni chiar şi după 13 zile fără mâncare sau apă.Teoretic acest lucru ar fi foarte puţin probabil, şi totuşi...Voinţa te poate ajuta să găseşti în tine destule resurse pentru a continua.Anumiţi atleţi au mărturisit că deşi au simţit în anumite curse cum organismul cedează, gândul că trebuie să îşi reprezinte ţara şi să vină acasă cu un rezultat i-a făcut pur şi simplu să nu se oprească şi să continue.Putem face multe dacă avem voinţă.Putem spune că este un noroc dacă trecem printr-o astfel de situaţie, o situaţie în care voinţa să ne facă să ne depăşim limitele şi să găsim în noi puterea de a merge mai departe sau de a realiza ceva.Astfel de situaţii ne pot învăţa mai multe despre noi şi despre câte putem face dacă ne dorim cu adevărat.Voinţa sau această automotivare este un beneficiu pentru noi.Trebuie să învăţăm să o controlăm şi atunci când dorim să realizăm ceva sau simţim că nu mai putem continua, să găsim în noi acea putere care să ne ajute în continuare.Voinţa ne poate ajuta să ne îndeplinim visele, trebuie doar să ne dorim cu adevărat şi să facem tot ceea ce ne stă în putinţă, vom fi uimiţi de câte putem realiza.
Am să vă prezint un joc, defapt un simulator.Acesta este Trainz 2009.Simulatorul este relativ nou el neavând decât câteva luni de la apariţie.Este cu siguranţă unul dintre cele mai bune simulatoare pe care am avut ocazia să-l joc până acum şi mai uşor de jucat decât altele a căror temă erau submarinele, avioanele etc.Un lucru interesant şi deosebit la acesta este că perminte introducerea pe lângă rutele iniţiale oferite de joc şi altele din orice ţară, zonă etc.Se pot introduce de asemenea şi locomotive noi, vagoane şi multe altele.Rutele şi celelalte pot fi downloadate de pe siteuri de specialitate, ele fiind create de pasionaţi şi specialişti.Jocul are aproximativ 4 giga şi spre deosebire de alte jocuri de această dimensiune nu vă va cere foarte multe resurse, el putând fi jucat şi pe un calculator mai puţin înzestrat.Simulatorul este destul de realist, durata curselor fiind exact ca în realitate.De exemplu, o cursă tulcea-constanţa ar dura ca şi în realitate, în funcţie de trenul pe care îl veţi folosi.Nici cunoscuta săgeată albastră nu lipseşte din joc,trenurile zăpezii sunt şi ele prezente.Se poate "juca" şi din postura de mecanic dar şi din postura de pasager, adică din interiorul vagoanelor.Dacă alegeţi să îl jucaţi din interiorul locomotivei aveţi de ales între două moduri de joc-unul este mai realist deoarece aveţi la dispoziţie toate comenzile locomotivei şi ale întregului tren dispuse exact ca şi în realitate, iar celălalt este indicat mai mult pentru începători unde vă sunt setate controalele din butoanele pe care le doriţi de pe tastatură, trenul fiind astfel mult mai uşor de manevrat.Trenurile pot fi văzute atât din interior cât şi din afară.Un alt lucru interesant la acest simulator este că vă puteţi construi propriile rute, dar pentru acest lucru vă trebuie destul de multă îndemânare.Există numeroase patchuri care pot aduce jocului diverse funcţii cum ar fi metrouri, autobuze etc.În funcţie de câte lucruri noi adăugaţi în el, jocul poate ajunge până la 13 giga, ceea ce este destul de mult dar credeţi-mă că merită.Am ales două "trailere" care sper să vă facă destul de curioşi încât să-l încercaţi.
Greşeli...câţi dintre noi nu facem greşeli?Cu toţii greşim, este omeneşte, este normal.Se spune că din greşeli învăţăm şi aşa şi este.Deşi unii ne spun înainte de a face ceva că acel ceva este greşit şi nu ne va aduce nimic folositor, totuşi suntem tentaţi să-l facem până atunci când ajungem să îi simţim consecinţele pe propria noastră piele.Defapt nu din greşeli învăţăm, ci din consecinţele acestora.Uneori facem greşeli, iar dacă acestea nu au consecinţe imediate suntem tentaţi să continuăm greşit, lucru care până la urmă ne va creea numeroase dezavantaje.Consecinţele sunt cele care ne displac, care ne afectează şi ne fac cu adevărat să ne dăm seama că ceea ce facem nu este bine.Ce ne face oare să greşim?Poate că de multe ori e de vină lăcomia, graba, dorinţa de a ieşi în evidenţă făcând ceva prostesc sau fără rost, orgoliul sau pur şi simplu, firea noastră ne determină să le facem.Greşelile ne şi descurajează uneori, ne fac să ne pierdem speranţa şi să renunţăm la anumite lucruri.Încercăm să facem ceva, dar văzând că dăm greş o dată sau de două ori suntem tentaţi să spunem că acel ceva nu este pentru noi şi ne gândim deja să renunţăm.Nu trebuie să renunţăm la ceva doar pentru că am greşit odată sau de câteva ori.Nimeni nu este perfect şi nimeni nu face de la început foarte bine ceea ce face.Învaţă şi pe parcurs devine mai bun, dacă greşim în ceva nu înseamnă neaparat că nu putem face acel lucru.Important este că orice greşeală poate fi, măcar într-o anumită măsură"reparată".Trebuie doar să avem voinţă şi să ştim cum să ne revenim după ce am greşit în orice fel sau faţă de oricine.Nu trebuie să încercăm să eliminăm greşelile complet, nici nu am reuşi vreodată, trebuie doar să nu le lăsăm să devină un obicei sau să repetăm mult prea des aceeaşi greşeală.Poate că unele greşeli chiar întăresc caracterul, dar atunci când deja ai făcut-o, ţi-ai dat seama că greşeşti dar continui să o repeţi aceasta devine din ce în ce mai greu de eliminat din viaţa ta şi încetează să te mai înveţe sau să te ajute.Esenţial ar fi deci să încercăm să nu repetăm greşelile odată făcute şi să învăţăm ceea ce trebuie de la ele, conştienţi fiind totuşi de normalitate lor şi de faptul că sunt inevitabile.
Cu siguranţă că este normal să dorim să fim serviţi, îndrumaţi, găzduiţi şi în general să beneficiem de servicii cărora să nu avem ce să le reproşăm.Este în interesul fiecărei firme, magazin, hotel etc. să ofere astfel de servicii pentru că aşa va reuşi să îşi atragă clienţi şi să îi facă mulţumiţi.Totuşi nu tot timpul ni se oferă astfel de servicii peste tot pe unde mergem sau la toate instituţiile şi firmele la care apelăm.Multe firme care la început sunt dornice de clienţi şi de afirmare îşi tratează clienţii exemplar, oferindu-le ceea ce vor şi în modul în care doresc.Asta este la început.După ce firma ajunge la un anumit număr de clienţi sau îşi schimbă conducerea cu una mai puţină severă sau pretenţioasă imediat angajaţii încep să se comporte mai urât, să îşi piardă repede răbdarea şi să nu mai ofere aceleaşi servicii de calitate ca înainte.Există şi firme care îşi păstrează tehnica de servire şi funcţionare şi sunt ori de la început foarte proaste ori foarte bune.Există anumite principii şi reguli de vânzare şi tratare a clienţilor de care orice magazin,hotel etc. ar trebuii să ţină cont şi să îşi instruiască angajaţii în funcţie de ele.Este destul de neplăcut când vânzătoarea te tutuieşte deşi nu te-a mai văzut vreodată "aloo,hai zi mă mai repede ce-ţi dau".Genul acesta de servire te va convinge cu siguranţă să nu mai revii şi a doua oară sau să încerci direct la alt magazin.Multe vânzătoare sau angajaţi ale unor firme care oferă anumite servicii îţi vorbesc de parcă ei ţi-ar face un favor ţie, de parcă îţi oferă acel ceva gratuit, sau ca şi cum nu aceea ar fi datoria lui,ei.Te duci să îţi cumperi o cămaşă de exemplu şi dacă îi spui vânzătoarei să caute altă culoare sau să îţi arate şi altceva îşi dă ochii peste cap, oftează şi se duce să îţi aducă alta cu o plictiseală şi un sictir deosebit.Să nu mai pomenim de reacţiile vânzătoarelor când să zicem că după ce le-ai cerut să-ţi arate şi să-ţi descrie de exemplu trei aparate nu cumperi nimic.Atunci parcă intră în pământ, parcă îţi spun "cum, adică am pierdut atâta timp cu tine degeaba?!" fără să îşi dea seama că, defapt, aceasta este tehnica de vânzare.Atunci când eşti servit frumos, ţi se arată şi descrie cu calm obiectul pe care doreşti să-l procuri, când vânzătorul sau angajatul te îndrumă spre ceva ce se încadrează în bugetul tău, eşti mereu tentat să revii, ba chiar să recomanzi acea unitate şi cunoscuţilor tăi atunci când vor avea şi ei nevoie de astfel de servicii.Nu este totuşi plăcut nici când vânzătorul îţi stă în cap şi după ce vede sau îi spui că doar te uiţi să stea mereu lângă tine întrebându-te dacă te-ar interesa fiecare obiect în parte.Ideal ar fi să nu te cicălească nimeni când intri undeva dar să fie disponibil atunci când doreşti cu adevărat să fi ajutat sau să cumperi ceva.Felul în care clienţii sunt trataţi determină în mare parte obţinerea profitului unei firme şi bineînţeles, în funcţie de cum eşti tratat în astfel de unităţi şi când plăteşti pentru anumite servicii îţi poţi da seama într-o anumită măsură şi de gradul de civilizaţie a unei ţări.Aşadar, să fim atenţi la ce firme, magazine sau hoteluri apelăm pentru a fi siguri că vom fi serviţi şi trataţi aşa cum trebuie.
Ordinea...este plăcută dar şi necesară.Cât de important o fi acest factor în vieţile noastre de zi cu zi?Oare acordăm suficientă atenţie acestui factor?Cât de mult ţinem cont de ordinea din spaţiul de lucru, de acasă, din maşină etc.?Unii preferă să îşi lase diferite obiecte, mai mult sau mai puţin importante la voia întâmplării, fără a se gândi dacă vor şti apoi de unde să le ia sau că vor creea dezordine.Alţii, sunt ordonaţi şi reuşesc să menţină locul unde lucrează sau locuiesc bine pus la punct.Alte persoane sunt ordonate, dar devin din anumite motive sau pur şi simplu datorită caracterului obsedate de ordine şi de curăţenie vâzând mereu mizerie şi dezordine în jur, chiar şi când acestea nu sunt defapt prezente.Ajung să îşi piardă mult timp făcând ordine prin birou, casă etc. deşi poate nu este deloc necesară.Nu este bine să fim nici exageraţi.Mulţi dintre cei care sunt dezordonaţi spun că acest lucru nu se datorează lenei, ci pur şi simplu aşa le place şi nu vor să se obosească făcând ordine din când în când că de, iar o să se facă dezordine.Poate că acestă concepţie a unora nu este chiar corectă.Ordinea, fie că recunoaştem sau nu poate avea un efect destul de semnificativ asupra stării noastre fizice şi spirituale.Ea are efect de asemenea şi asupra modului de a gândi şi de a vedea lucrurile.Dacă dimineaţă te trezeşti într-o cameră plină de haine aruncate pe colo-colo, aparate şi acte împrăştiate pe toate scaunele, chei şi alte obiecte pe mobilă etc. vei pleca la servici sau la şcoală mai prost dispus şi mai "lipsit de chef" decât dacă te-ai fi trezit într-o cameră plăcută, unde toate sunt la locul lor, eventual luminoasă.Accesoriile de gen tablouri, diferite obiecte de îmfrumuseţare etc. pot şi ele îmbunătăţi aspectul unei încăperi şi ne pot conferii o stare de bine.Ordinea la mediul de lucru este şi ea de asemenea foarte importantă şi ne poate influenţa activitatea zilnică creând lipsă de concentrare şi stress.Dacă biroul, clasa este una curată, ordonată, plăcut aranjată cu siguranţă şi munca pe care o facem acolo va fi una mai de calitate.Un mediu de lucru neplăcut deranjează pe cei ce lucrează acolo, îi face nervoşi şi nerăbdători de a pleca, nemaiputând astfel să se concentreze la lucru.Nici ordinea în maşină nu e de neglijat.Altfel vom conduce într-o maşină curată, fără gunoaie în torpedou sau pe bord, puţin parfumată etc. şi altfel vom face faţă traficului într-o maşină plină de pet-uri, şerveţele şi alte obiecte inutile.Dacă utilizăm transportul în comun să ne străduim să păstrăm ordine şi acolo ca să ne fie şi nouă şi celorlalţi bine, iar dacă mergem pe jos ar fi ideal să procedăm la fel.Dezordinea este foarte apropiată de mizerie.Nepăstrând ordinea s-ar putea să observăm cum în acea zonă devine din ce în ce mai greu să menţii curăţenia.Învăţându-ne să fim ordonaţi ne ajutăm nu numai pe noi şi reuşim apoi să ne organizăm bine şi în alte situaţii, nu numai în organizarea unei camere sau a unui birou.Dacă trăim în dezordine vom deveni stressaţi, nervoşi şi lipsiţi de putere de concentrare.Ordinea ne creează în schimb o senzaţie plăcută, o minte mai aerisită, o stare de bine.Nu avem nimic de pierdut, întreţinerea ei va deveni o plăcere de îndată ce ne va intra în obişnuinţă.
Iată că a venit şi mult aşteptatul Eurovision.La această ediţie, 2009 din Moscova, România a fost reprezentată de bine cunoscuta şi talentata Elena Gheorghe.Aceasta a câştigat concursul national în faţa lui Cătălin, câştigătorul de la megastar şi a rockeriţelor Blaxy Girls sprijinite de Costi Ioniţă.Piesa cântată de frumoasa cântăreaţă a fost una destul de bună, dar destul de greu de interpretat live, mai ales în timpul unor mişcări energice ca acelea planificate pe scena din capitala Rusiei.Toate ca toate, fetele din Balcani au plecat entuziasmate spre Rusia sperând să facă ţara mândră.Elena împreună cu dansatoarele ei reuşesc să se califice după prima semifinală în finală alături de alte ţări mai mari.Speranţa era din ce în ce mai mare în sufletul reprezentantelor noastre dar şi a celor din ţară.Agresată chiar de un admirator grec, Elena avea motive să creadă că publicul European o va agreea şi o va aprecia.Jurnalişti, oameni de televiziune, persoane publice şi mai toată România au urmărit-o şi susţinut-o pe Elena de acasă cu speranţa că poate poate, vom obţine un loc mai bun decât anul trecut când, reprezentaţi fiind de "incredibila" formaţie toto mondo am obţinut locul 20.Deşi Elena a făcut tot posibilul şi şi-a dat silinţa pentru România, nu am reuşit să ne îndepărtăm prea mult de iubitul nostru loc 20, ajungând de data aceasta pe locul 19.Acum probabil că mulţi dintre români se vor întoarce împotriva Elenei, o vor critica etc.Acest prost rezultat nu este vina Elenei.Noi am ales-o pentru că este o vedetă de succes aici la noi, talentată, iar ea a făcut tot posibilul pentru ca noi să ajungem undeva mai în faţă.Din păcate, Europa ne-a cam dat cu şutul şi în acest an acordându-ne doar în jur de 20 de puncte.S-a păstrat frumoasa tradiţie cu dăruitul celor 12 puncte.Moldova ne-a ajuta şi felicitat pe noi, iar noi am făcut la fel pentru ei.Singurele 12 puncte pe care le-am primit au fost din partea fraţilor noştrii de peste prut, care, bineînţeles, ni le acordă în fiecare an.Cam aceasta a fost singura bucurie pentru noi anul acesta la acest festival.Câştigător a fost tânărul norvegian cu basmul lui.Din nou eurovisionul este câştigat de cineva la care nimeni nu se aştepta şi a cărui reprezentaţie nu prea spunea nimic.Este puţin ciudat cum majoritatea celor 42 de ţări care au votat au acordat 12 puncte Norvegiei.Aşa se întâmplă în fiecare an.Ţara care primeşte prima 12 puncte, le primeşte apoi de la mai toate ţările din concurs.Hai, poate a plăcut la oamenii din 2 ţări, 3 ţări, da chiar toată europa a votat Norvegia.Chiar aşa de bună a fost reprezentaţia?Se pare că încă odată oamenii au votat mai mult din simpatie sau din cu totul alte motive decât muzica participanţilor.Irlanda am putea spune că a luat punctele pe merit având o reprezentaţie chiar plăcută.Totuşi, au existat o mulţime de alte ţări cu piese bunicele care nici măcar nu au fost "băgate în seamă" de celelate regiuni.Un exemplu ar fi Finlanda, care a avut o piesă destul de bună dar care s-a clasat chiar mai jos decât România.Un lucru la care organizatorii acestui festival ar trebui probabil să se gândească este reducerea din importanţă a votingului publicului care poate nu cunoaşte chiar foarte multă muzică şi alcătuirea unui juriu, care să decidă cine merită cu adevărat acele premii.Chiar dacă am lua atunci probabil locul 20, măcar am ştii că de atât am cântat.Dar totuşi, dacă europenilor nu le place de mutra ta, nu te vor vota şi cu asta basta.Să ne amintim totuşi şi de momentele noastre de glorie pe scena eurovisionului când acum câţiva ani am obţinut locul 3 cu Luminiţa Anghel şi sistem, cei care au încântat o întreagă ţară în acea seară.Anul acesta au existat unele modificări în structura acestui festival.Nu s-a mai conturat totul într-o singură seară, ci în două semifinale şi o finală mare în care să participe 25 de ţări.Rusia a fost probabil cea mai bună gazdă a eurovisionului de până acum organizând atât cele două semifinale cât şi ediţia finală ireproşabil, pregătind publicului surprize deosebite şi interesante şi lucruri cu totul originale şi care nu au mai fost prezente până acum la nici o ediţie în nici o ţară.Startul televotingului a fost dat de doi astronauţi de pe o staţie spaţială, asta da originalitate, scena şi sala a fost foarte bine construită şi pregătită, iar spre finalul spectacolului a fost invitată o trupă de dans care a făcut o atmosferă deosebită pentru toţi participanţii.Să sperăm că la anul vom vedea un spectacol şi mai frumos de atât şi cine ştie, poate ne gândim chiar să ne lăsăm de "sportul" acesta, că din câte se vede nu prea ne iese.Poate revenim în forţă peste câţiva ani, cine ştie, sau poate vom satisface pofta de senzaţional şi nou a europenilor cu trupa paraziţii şi melodia fuck you România, asta sigur i-ar da gata, oricum, cu siguranţă ne-ar obţine un loc mai bun.Per total, eurovisionul este o întrecere între ţări prin muzică şi coregrafie.A fost şi în anul acesta un eveniment important, plăcut, impresionant, poate şi puţin măsluit.Se cheltuie anual mulţi mulţi bani pe el, dar na, trebuie să ne mai şi distrăm.Noi românii suntem poate puţini prostuţi, dacă l-am trimite pe Nicolae Guţă, Vali Vijelie sau Florin Salam, ar rupe scena acolo şi ce, doar europenii nu ştiu de manele, i-ar impresiona şi încânta ca şi pe noi la început.Cine ştie, poate ei ne-ar putea aduce trofeul în ţară.Oricum, nu avem ce pierde, mai rău de locul 20 nu cred că am putea ajunge.Cu toate acestea, Elena nu a greşit cu nimic faţă de ţară sau fani, şi-a făcut meseria cât a putut de bine, putem spune că s-a şi descurcat, a avut o reprezentaţie o.k, dar asta e, festivalul se bazează pe public iar dacă nu ai priză la public, nu câştigi.Lasă mă, noi să fim sănătoşi...
Modestia...ceva ce apare din ce în ce mai rar printre noi.Observăm că foarte multe persoane suferă de această lipsă de modestie acută care se manifestă din ce în ce mai intens.Este bine să ne apreciem pentru calităţile, realizările şi eforturile noastre dar nu e bine să exagerăm.Apreciându-te pe tine însuţi, prinzi încredere, curaj şi devii mulţumit de ceea ce faci.Cu toţii ne autoapreciem când terminăm o treabă cu bine, când facem ceva corect etc., dar asta nu înseamnă că trebuie să "scoatem ochii" celorlalţi cu asta şi să ne considerăm foarte superiori celorlalţi, invidiaţi de către cei din jur etc.Multe persoane, deşi nu au cine ştie ce calităţi deosebite şi nu au nici cine ştie ce realizări sau talente ascunse se autoevaluează totuşi ca fiind foarte superiori celorlalţi, ca fiind nişte persoane "de invidiat" şi pe care lumea întradevăr îi inviadiază şi adoră în secret.Mulţi consideră acţiuni care poate altora li s-ar părea banale nişte adevărate succese şi le văd ca pe nişte lucruri pe care alţii nu le-ar putea realiza în veci.Este adevărat că toţi suntem diferiţi unii de alţii şi fiecare om este unic în felul lui, fiecare are acel ceva special, acel ceva al lui, dar nu este chiar corect să ne vedem în faţa celorlalţi nişte adevăraţi zei, nişte persoane de neatins, invincibile şi cu totul superioare acestei lumi când numai asta nu suntem.Lauda de sine este din ce în ce mai în trend, ea nefiind practicată doar de cei tineri ci şi de cei mai maturi sau chiar mai înaintaţi în vârstă.Eu?Păi eu când am plecat în armată a doua zi m-au pus general.Eu?Păi eu la 3 ani învăţam prima partitură la pian, cântam câte 2 ore fără să mă opresc, în fiecare seară avem concert la creşă;Nu au reuşit să facă singuri, m-au chemat pe mine să le arăt, of, ce s-ar face fără mine amărâţii aştia.De asemenea, mulţi sunt şi cei care se văd deja ca fiind deţinători ale unor funcţii importante sau fiind în posturi de mare putere.Mda, îmi amintesc şi eu când eram ca tine, ai mult de muncă până ai să ajungi şi tu ca mine...Oamenii se laudă de multe ori şi cu lucruri pe care nu ştiu să le facă, sau pe care nu le-au făcut niciodată.Cu toţii se laudă şi se plasează pe nişte scări sociale ireale.Pe lângă atâta lipsă de modestie, mulţi oameni mai au încă o problemă gravă.Poate am putea spune că este chiar o boală "socială".Multe persoane au impresia constantă şi falsă că sunt mereu invidiaţi de cineva.Cutărica şi-a făcut şuviţe ca ale mele-mă invidiază, vrea să fie ca mine, vrea să mă imite, dar eu i-am zis clar "copia n-are valoare".Vedem adesea şi pe pozele oamenilor scrise fraze de genul-Zdrenţele mă invidiază.Acest lucru să zicem că nu este atât de deplasat.Zdenţele sunt de obicei nişte cârpe inutile, deci ele ar fi în stare să invidieze pe oricine pentru că oricine are o stare şi o situaţie mai bună decât ele.Deci asta este totuşi corect, putem spune cu toţii că suntem invidiaţi de zdrenţe, cârpe etc.În timp ce unii au impresia că sunt invidiaţi şi copiaţi de o categorie mai largă de persoane(necunoscute), unii îşi axează atenţia doar pe colegi de servici sau şcoală sau chiar pe o singură persoană a cărui ideal suprem este, zic ei, să ajungă asemenea lor.Această invidie închipuită este ciudată, dar şi foarte plăcută din moment ce o practică atâta lume.Încercăm să ne dăm mai mult decât suntem şi să ne mândrim cu ceea ce nu avem, făcându-i pe ceilalţi să creadă că suntem mai buni ca ei.Nu cu aceste lucruri trebuie să ne mândrim sau să ne lăudăm.Nu zice nimeni să nu te lauzi un pic când realizezi ceva deosebit şi plăcut.Să încercăm să ne mulţumim cu ceea ce suntem, să încercăm să ne întrecem cu noi înşine, să îi lăsăm pe alţii să ne laude atunci când consideră, să ne recunoaştem fără ruşine statutul şi să nu ne mai vedem atât de invidiaţi.Probabil aceasta ar fi o adevărată dovadă de superioritate...Trebuie să avem şi...puţină modestie.
Citind AICIaceastă ştire, am rămas şocat. Ce imi văd ochii: Taţii vor putea să îşi supună fiicele la perversiuni sexuale, fără să fie pedepsiţi de lege ? Asta se poate întâmpla doar in ROMÂNIA, ţara tuturor posibilităţilor. Cum spunea o colega, " Ceea ce nu e interzis de lege, ar trebui să interzică bunul simţ." Dar la noi nu se va vedea aşa ceva...bunul simţ ? Deja ma bufneşte râsul. Păi cum văd eu viitorul ţării ăsteia in acest ritm: În curând vom auzi lume spunând: "Băi, azi noapte ştii ce-am făcut ? M-am dus la vecinul, că avea muzica tare si l-am omorât". Păi dacă incestul si prostituţia nu mai sunt pedepsite, crima de ce ar mai fi ? Unde ajungem oameni buni ?
Talk-show-emisiune tv constând într-o discuţie pe o anumită temă între moderator şi una sau mai multe persoane invitate.Talk-showurile româneşti sunt mai degrabă ceartă-showuri sau doar showuri.De la discuţie şi până la ce se întâmplă în studiorile anumitor televiziuni este o diferenţă mare.Cei care întreţin o discuţie trebuie să se şi asculte reciproc, să se exprime când le vine rândul şi în general, să încerce să păstreze conversaţia în anumite limite ale bunului simţ.Totuşi, în multe dintre talk-showurile prezentate atât la posturi cu audienţă mai mare cât şi la cele mai puţin urmărite nu se poate vorbi despre aşa ceva.Cine s-ar mai uita la ei dacă nu ar urla, arunca cu obiecte prin studio, dacă nu s-ar lua cu moderatorul de păr etc.Practic aceste emisiuni sunt adevărate certuri, adevărate conflicte personale ţărăneşti lăsate să se consume în faţa telespectatorilor care sunt încântaţi şi fericiţi dincolo de orice limită deoarece primesc hrana lor mediatică preferată, scandalul şi senzaţionalul.Nu cred că există vreun post de televiziune care să nu aibă şi o astfel de emisiune în care să invite oameni bolnavi pshihic, că altfel nu i-am putea numi, persoane care comunică cu cei decedaţi, cântăreţi de elită cum ar fi Fernando de la Caransebeş sau chelneriţe de mahala cum ar fi Oana Zăvoranu.Vorba lui Mircea Badea-aştia suntem, atât putem.Acestea sunt personele care pe noi ne atrag.Este trist să vedem cum toţi cei din societate venerează practic prostituate, ţărani(în sensul rău al cuvântului) şi alte specimene care nu ştii practic ce sunt.Poate nu este chiar ok să fim împotriva gaylor sau a altor tipuri de oameni, dar cu siguranţă unui copil de 7 ani care deschide televizorul şi vede un om pe toate posturile, care nu e nici bărbat nici femeie, nici nu are preferinţe exacte şi care este practic adulat de toţi nu i-ar face bine.Atenţia noastră şi a presei se îndreaptă acolo unde nu trebuie.Ziariştii din redacţii au şi ei anumite cerinţe.Ştiţi domnule redactor şef, un tânăr inventator din jud. Constanţa a inventat şi construit motorul pe apă, scriu un articol?Nu mă, zi-mi ce mai ştii de Nikita.Ce ar putea înţelege cineva din ce se discută la aceste emisiuni?Cine sunt aceşti invitaţi de care până acum câteva luni nimeni nu auzise, ce merite au pentru a apărea la televizor, de ce ne interesăm de ei, de ce ne interesează dacă s-a sinucis Nikita, ce ne pasă nouă de Nikita când trăim într-un haos şi o dezordine totală?Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu fenomenul Elodia.Ce dacă ar fi murit, ce dacă nu au mai găsit-o, să moară, s-o taie, să facă cine ce vrea cu ea, atâta timp cât nu ne pasă de copii care mor în spitale la fel ar putea să nu ne pese nici de ea, dar nu, ea a fost cu Cioacă şi de aceea trebuie să cheltuim câteva milioane din bugetul statului, bani pe care i-am fi putut da spitalelor sau şcolilor pentru a o găsi pe Elodia.Şi dacă o găseam ce, făceam audienţă cu ea 5 luni?Este ruşinos să avem asemenea televiziuni, asemenea moderatori care încurajează şi îndeamnă invitaţii la ceartă şi scandal.Emisiunea acces direct a tratat şi tratează în continuare nişte subiecte la limita penibilului cu cea a anormalului.Nici cei care o realizează nu ştiu despre ce e vorba practic în ea.Acum câteva zile s-a iscat un scandal monstru în direct pe tema violenţei în familie, cum că o anumită fetiţă, ar fi fost bătută de prietenul ei.Şi ce?Chemând 20 de nebuni să urle în platou se rezolvă problema violenţei?Plus că se vedea clar că acel caz este inventat de cei doi de dragul de a apărea în presă şi la tv.Fata nu arăta deloc maltratată, plus că băiatul era un prichindel de om, nu cred că ar fi fost el chiar aşa de dur, încât să nu poată fata să îi scape din mâini.Atât fetiţa cât şi băieţelul care s-au luat de păr în parculeţ se certau vehement în faţa altor persoane publice care urlau şi ele, oprindu-se din când în când pentru a face glume.Nişte doamne cu nişte haine rupte şi luate parcă de pe jos erau prezente în studio şi încercau ele să rezolve dilema celor 2 tineri în timp ce prezentatorul abia se abţinea parcă de râs.Cam aşa arată un talk show obişnuit la tv.Te dereglează o astfel de emisiune, îţi vine să te ascunzi undeva sub pat şi să speri că nu vei ajunge vreodată în mijlocul unei astfel de haite.Moderatorii sunt şi ei ca nişte hiene, gata şă agaţe orice penibilitate apare, sau orice personaj cât mai anormal.Naomi, Nikita, Simona Sensual, Alina Plugaru sunt cei mai tari oratori pe care îi putem vedea ca invitaţi.Vedetele porno sunt şi ele considerate acum un fel de eroi naţionali, nu ne-am mira să primească Alina Plugaru vreun titlu onorific sau ceva, cine ştie?La fel şi emisiunea lui Dan Capatos.De ce să dezbaţi scandalul dintre Oana Zăvoranu şi mama ei?De ce arăţi ţării cum două ţaţe se bat pentru averi de mii de euro când eu nu am bani nici să fac un rar la o maşină luată la second hand din străinătate cu economii făcute timp de 5 ani de zile.Totuşi, să nu genralizăm, există şi talk showuri care sunt în regulă şi chiar sunt plăcute.Un exemplu ar fi Garantat 100% de pe tvr1.Nu este nici o emisiune în care să fie invitaţi numai intelectuali sau oameni de cultură, dar acolo întradevăr putem spune că se "vorbeşte", se discută civilizat, calm, frumos, iar invitaţii sunt nişte oameni de la care ai ce învăţa şi care sunt respectabili deşi nu sunt bogaţi şi nu au zeci de vile şi apartamente.Moderatorul şi studioul creează o altă atmosferă, una pe care poţi să o urmăreşti o oră sau două, să asculţi şi să închizi televizorul rămânând cu o senzaţie plăcută.Toată stima pentru astfel de emisiuni.Apropo tv dezbate şi ea uneori nişte subiecte puţin prea mondene pentru omul de rând,dar cel puţin nu se ţipă.Nu le putem totuşi compara cu emisiuni sau canale gen otv care sunt de-a dreptul...;şi chiar nu au nimic de oferit.Este totuşi interesant dacă stăm să ne gândim unde găsesc oamenii de televiziune astfel de persoane să le invite în emisiuni.Unii zic că sunt ţărani plătiţi, dar acest lucru e deplasat şi incorect spus.Ţăranii adevăraţi sunt oamenii care au o onoare foarte puternică, ţin la munca lor, sunt mai civilizaţi decât foarte mulţi orăşeni, poate chiar mai sănătoşi pshihic, mai sănătoşi fizic şi deşi poate nu au prea multă şcoală au bun simţ şi sunt educaţi.Totuşi, tăranii de oraş sunt exact opusul lor.Aceste specimene sunt aduse din locuri necunoscute şi foarte ciudate.Parcă nu îţi vine să mai deshchizi televizorul, iar s-o vezi pe Naomi, iar Nikita, iar Simona Sensual, mai bine te uiţi la telecomandă şi îi admiri formele, sincer, eu personal cred că e mai bine.Dacă învăţăm totuşi să selectăm ce privim sau ascultăm şi nu ne lăsăm afectaţi de ceea ce vedem putem evita să devenim nişte tărani(în sensul rău al cuvântului).Totuşi, parcă mi-e şi mie un pic dor de Elodia...
Stress-ul este definit ca o condiţie dinamică în cursul căreia starea de echilibru a mediului intern este perturbată sau periclitată.Cam asta ar fi definiţia ştiinţifică a stressului.Datorită stressului echilibrul nostru intern este afectat.Stressul are diferite forme şi cauze.La fiecare persoană stressul se manifestă diferit şi apare din cauze diferite şi în intensităţi diferite.Unii lucrează mai bine în condiţii de stress, când sunt presaţi de timp etc., spun chiar ei că îi ajută să se concentreze mai bine.Pe unii stressul îi afectează într-o măsură mult mai mare, iar atunci când sunt stressaţi nu mai pot conduce, lucra sau gândi corect.Dar care sunt factorii care determină apariţia acestei stări?Stressul este determinat în primul rând de grijile pe care şi le face orice om, de problemele care apar în viaţa fiecăruia, de presiunea exercitată de cei din jur asupra cuiva sau de anumite lipsuri.Cauzele stressului pot fi mult mai multe, el putând fi provocat chiar şi de lungi aşteptări în trafic sau la magazin care pe parcursul zilei respective duc la nişte stări neplăcute şi la irascibilitate.Deci, într-o anumită măsură, stressul este declanşat de diversele presiuni din jurul nostru, persoane sau probleme personale.O altă cauză importantă şi un alt factor care determină intensitatea stării de stress suntem noi înşine.Persoanele "stressate" trec de multe ori prin aceste stări şi devin aşa datorită pshihicului lor, modului de a vedea lucrurile şi de a le evalua.Devenim stressaţi de multe ori fără motiv, enervându-ne din cauza unor lucruri care nu ne afectează chiar atât de mult sau care nu ar trebui să ne deranjeze chiar atât de tare.Un exemplu bun ar fi semafoarele.Atât pietonii cât şi şoferii încep să se agite în maşini sau pe marginea trotuarului atunci când semaforul este roşu.Oamenii sunt deranjaţi la culme de aşteptarea la care sunt supuşi, încep să se agite şi au impresia că nu mai suportă aşteptarea când defapt aceasta durează doar 1 min sau 2.Dacă vânzătoarea aduce puţin mai greu produsul dorit sau îl taxează mai greu oamenii devin nervoşi şi la fel încep să se agite prin magazin, când defapt vânzătoarea l-a adus în mai puţin de câteva secunde.Aşteptăm taxiul, iar dacă a trecut 1 min şi nu a venit începem să ne panicăm şi să ne facem griji"dacă o fi făcut ăla accident şi nu mai vine nimeni să mă ia?".Întărzâiem 5 minute la servici şi deja ne e teamă că o să ne pierdem slujba, când defapt nimeni nu ne va spune nimic şi nu ne va sancţiona doar pentru câteva minute.Devenim nervoşi şi nerăbdători din aproape orice, până şi aşteptatul banilor de la atm a devenit pentru noi un stress.Chiar şi atunci când să zicem am avea de ce să ne bucurăm, de exemplu la bancomat, atunci când scoatem salariile, alocaţiile sau chitanţe pentru a scoate bani din maculatură, batem din picioare şi ţopăim până când ies banii sau chitanţa mult dorită.Trăim întradevăr în secolul vitezei, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fim şi puţini răbdători.Ne grăbim în tot ceea ce facem şi asta poate că nu ne ajută prea mult.Poate că este în natura noastră, dar cu siguranţă această natură poate fi şi păcălită un pic astfel încât să devenim mai calmi, mai relaxaţi, mai răbdători şi mai echilibraţi.Ok, ai de aşteptat 1 oră la semafor, dar crezi că o să treacă mai repede dacă începi să plângi lângă el?Ţi s-a blocat cardul în bancomat,ok,chiar crezi că o să iasă dacă începi să urli?Chiar crezi că o să ajungi la servici la timp dacă pleci cu 2 sec. mai devreme de la fiecare semafor?Crezi că dacă te agiţi singur şi îţi creezi stress singur rezolvi ceva?Cu siguranţă nu.Indicat ar fi să încercăm să ne "împăcăm" cu anumite situaţii cu care ne întâlnim zilnic şi care altă dată ne creeau nervi, să ne obişnuim cu ele şi să învăţăm să ne controlăm pe noi înşine, pentru că noi suntem factorii de bază ai stressului nostru.Dacă învăţăm să fim nişte oameni calmi şi echilibraţi, cu siguranţă vom putea gândi mai limpede, ne vom rezolva problemele mai uşor şi vom fi mai relaxaţi în tot ceea ce facem, obţinând mult mai multe reuşite şi un trai mai frumos.Controlându-ne furia ne îmbunătăţim cu siguranţă viaţa şi devenim şi mai plăcuţi pentru cei din jur.
Versuri Ce miracol şi ce vrajă Stau cu gagica pe plajă Am chef de distracţie 3 luni de senzaţie
Dau o cheie de merţan Şi-am plecat pe litoral Mi-am pus plinul de benzină Şi în dreapta o blondină
Am merţanul de mult timp Şi-o blondină prototip. E a mea,numai a mea Şi-mi petrec viaţa cu ea
Marea neagră e călduţă Blonda-i sexy şi finuţă Ziua stau cu ea la soare Noaptea o scot la o plimbare
Analiza: Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând.Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă, trimiterea directă la infinitul mării care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită dar şi eternitatea.Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.În versurile "am chef de distracţie, 3 luni de senzaţie", poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren. Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitul, ard intens asemeni razelor unei zile însorite de vară comprimându-se în 3 luni de senzaţie.Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare.Elementul de argou(gagică) sugerează faptul că cel care vorbeşte este un om asemenea nouă, care însă, conform perceptului biblic şi-a pus în valoare talanţii, reuşind să intre într-o lume de vis. Merţanul face trimitere la stilul de viaţă.Folosirea expresiei"plinul de benzină" nu este deloc întâmplătoare, se pare că personajul principal nu operează cu jumătăţi de măsură, totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.Fata cu care se iubeşte eroul principal nu este o oarecare, ea este o blondină simbol al frumuseţii feminine. Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiiţă unică.Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita "prototip" autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemeni ţinuturilor exotice, fascinante dar încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea celor doi şi atmosfera dintre cei doi îndrăgostiţi. Iubirea se consumă în apa caldă a mării.Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei.Dragostea dintre ei este imună la scurgerea timpului.Succesiunea zi-noapte, nu poate perturba trăirile profunde ale tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă perfectă.Folosirea termenului noapte din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol. Este vorba doar de 3 luni de distracţie!
Preluare:M zone,ziar lunar al elevilor Liceului Teoretic "Grigore Moisil"
Frumuseţea...probabil că nu are o definiţie exactă, depinde de cum este percepută de fiecare dintre noi.Dar oare, în ce constă această frumuseţe, cum trebuie să fie o persoană pentru a putea fi categorisită frumoasă?Poate fi de mai multe feluri frumuseţea?Bineînţeles că agreem cu toţii persoanele frumoase, dar frumoase în ce fel, doar ca aparenţă sau mai mult de atât?Unii apreciază mai mult acest gen de frumuseţe, care ţine doar de aspecte şi aparenţe, alţii doresc de la ceilalţi mai mult de atât sau, nu ţin cont de ambalaj şi îşi doresc din partea lor mai mult o frumuseţe care să conste în altceva, ceva ce nu ţine doar de aspect.În ziua de azi, aspectul fizic, corpul,trăsăturile etc. sunt foarte importante şi le se acordă o mare importanţă, dar oare aspectul chiar capătă o valoare atât de mare încât celelalte părţi plăcute ale unei persoane să fie neglijate sau trecute neobservate?Probabil că da.Suntem de multe ori tentaţi să ne uităm mai mult la "ambalaj" decât la ceea ce am putea găsi în interiorul lui.Din cauza aceasta alegem de multe ori lucruri sau chiar persoane care arată bine dar care nu ne sunt de folos,deci alegem greşit.Cert este că valoarea unei persoane nu stă în felul în care arată.Acum chiar şi vedetelor li se impune un mod exact în care trebuie să arate pentru a putea apărea pe micul ecran, iar aici nu mă refer la machiaj sau haine, ci la forma corpului, culoare a părului etc.Oamenii îşi doresc să vadă şi să încânte cu aceste stereotipuri care deja devin puţin exagerate.Din dorinţa de a fi frumoase şi celebre jumătate din cântăreţele noastre arată aproape la fel, ba mai mult de atât ţin aceleaşi diete, frecventează aceleaşi săli etc, încercând puţin speriate să se integreze sau să nu rămână în urma turmei care arată într-un anume fel şi care are succes.Multe persoane încearcă să pară frumoase după anumite standarde(să aibă nasul nu ştiu cum, părul nu ştiu cum, faţa nu ştiu cum) şi poate chiar reuşesc, dar nu obţin o frumuseţe adevărată, ci una forţată, falsă, care poate fi sau deveni la un moment dat chiar neplăcută şi respingătoare.Fiecare om poate fi frumos în multe feluri, dar oamenii nu prea se gândesc şi la celelalte abilităţi pe care le au, la calităţi sau alte însuşiri ale lor mai naturale şi mai plăcute.Ei doresc să fie ca ceilalţi, să se încadreze exact într-un anumit tipar pentru a impresiona şi a "şoca cu un look nou", dar care nu e chiar unul cu adevărat frumos pentru că nu este natural şi mai mult de atât este şi trecător.Adevărata frumuseţe probabil este strâns legată de naturaleţe şi probabil nu are prea multă legătură cu muşchii, machiajul, silicoanele, colagenul sau genele false.Frumuseţea este cu siguranţă în fiecare dintre noi indiferent de cum arătăm şi depinde de noi să o întreţinem şi să învăţăm să o recunoaştem şi la alţii.Cei care se bazează doar pe frumuseţea exterioară probabil nu pot fi catalogaţi chiar ca fiind nişte oameni cu adevărat frumoşi, ci mai degrabă fără defecte fizice.Cu siguranţă, frumuseţea adevărată stă de multe ori ascunsă şi undeva după fizicul cuiva şi poate fi observată doar după ce începi să îl/o cunoşti.Catalogând o persoană doar după aspectul strict fizic, nu facem decât să ne luăm după aparenţe, ceea ce probabil ne va dezamăgi la un moment dat.Aşadar, ar fi bine dacă am putea învăţa să preţuim frumuseţea din toţi cei din jurul nostru, fără să ţinem cont doar de aspectul lor ci şi de alte lucruri care s-ar putea ascunde în spatele lui.
Calităţi şi defecte..cu toţii le avem pe amândouă.Nu există om perfect deci fără defecte, sau om fără nici o calitate.Aceste calităţi şi defecte ne alcătuiesc de fapt pe noi ca persoane şi ne delimitează personalitatea şi caracterul.Unii au mai multe calităţi, alţii mai puţine, cert este că în fiecare om există, într-o anumită măsură şi o parte bună.Este foarte important să fim atenţi întâi la defectele noastre, iar abia după ce le corectăm să încercăm să îi facem şi pe alţii să facă la fel ca noi.Adesea observăm defectele celor din jurul nostru, îi criticăm, le facem observaţii, îi jignim chiar dar uităm să ne vedem şi pe noi, să observăm ce ar trebui şi ce putem corecta la noi înşine.Facem observaţii unora, ba chiar îi insultăm sau certăm, dar uităm că ieri sau acum câteva zile şi noi am făcut la fel.Înainte de a încerca să îi corectăm pe alţii, ar trebui să ne corectăm pe noi, sau să încercăm să îi corectăm şi pe alţii dar şi pe noi înşine, chiar să recunoaştem greşelile pe care le facem şi defectele pe care le avem şi să aratăm celor din jur că le putem corecta sau elimina.Observăm în general la ceilalţi întâi defectele, vedem şi ne sare în ochi ceea ce este mai urât şi mai neplăcut la acea persoană.Defectele celorlalţi ne fac de multe ori să îi judecăm în gând sau chiar spunându-le în faţă, să avem reţineri faţă de ei sau chiar să ne devină antipatici.Când ne gândim la o persoană pe care o cunoaştem sau când cunoaştem una nouă parcă ne sar în gând întâi defectele ei, care sunt multe şi care ne fac să o judecăm destul de aspru în sinea noastră, iar apoi, undeva mai la urmă ,calităţile.Oamenii se schimbă greu şi îşi corectează greu defectele.Asta este poate pentru că lumea din jurul lor" le scoate ochii" cu acestea şi îi critică şi dispreţuiesc mereu pentru ele.O anumită persoană, văzând că cei din jur îi sar în cap certându-l, dispreţuindu-l şi descurajându-l datorită defectelor lui dar nu observă şi partea lui bună, tinde să îşi formeze din ce în ce mai multe defecte, sau să le adâncească pe cele pe care le are deja.Este ca şi cu viciile.Când într-un grup se fumează intens chiar şi cel care nu fumează tinde să înceapă pentru că este încurajat de anturaj, dar dacă nici unul nu fumează, cel cu acest obicei tinde să îl elimine când toţi îi spun că îi face rău şi nu îi este folositor.Oare cum ar fi dacă am vedea şi am aprecia mai mult calităţile celor din jur.E pictor, dar are patima băuturii.Toţi îi vor sări în cap spunând că e un beţiv, că este un alcoolic, că nu e nimic de el, că nu va ajunge nicăieri etc.Auzindu-i de atâtea ori pe ceilalţi începe şi el să creadă că aşa e şi va începe să reducă pictura şi să bea din ce în ce mai mult.Dar dacă cineva l-ar aprecia, l-ar felicita pentru un tablou sau i l-ar cumpăra, dacă prietenii şi familia i-ar aprecia munca şi l-ar încuraja, băutura poate nu i s-ar mai părea atât de necesară şi de bună, s-ar axa probabil mai mult pe artă, lăsând sticla deoparte.Un elev care când ia nota 10 părinţii nu îi spun nimic, dar când ia 3 este pedepsit şi certat, s-ar putea să nu se apuce de carte cum se aşteaptă părinţii, ci pur şi simplu să se oprească din învăţat de tot.Dar dacă la 10 ar primi un cadou, o apreciere, cu siguranţă ar încerca să mai obţină acest rezultat.Oamenii ar încerca probabil să îşi creeze mai multe calităţi, sau chiar să îşi cenzureze anumite defecte dacă ar şti că ceilalţi îi vor aprecia pentru ele, dar cum ceilalţi nu observă decât defectele, mulţi nu văd rostul acelor schimbări.Ne deranjează ceva la cineva, imediat îi vom spune, poate pe un ton revoltător, dar când realizează ceva sau obţine o promovare la servici nu ne ducem să dăm mâna cu el şi să îl felicităm.Oare cum ar fi dacă i-am face pe ceilalţi să se simtă apreciaţi pentru partea lor bună şi să ne facem nouă înşine observaţiile ce ţin de defecte.Cu siguranţă ar fi mai bine.Vom vedea că dacă facem acest lucru, vom fi chiar noi mai apreciaţi.Spune-i tipului cu care te-ai certat acum 2 luni şi cu care nu ai mai vorbit de atunci- ştii, mi-a plăcut golul care l-ai dat azi la meci, ţine-o tot aşa.S-ar putea să ai plăcuta surpriză să îl vezi mai apoi venind la tine şi cerându-şi scuze pentru cearta de atunci şi dorind să vă împăcaţi, iar dacă nu, oricum nu ai pierdut nimic, ba chiar te-ai dovedit superior.Când vezi că toţi sar în capul cuiva spunându-i cât de oribil a făcut nu ştiu ce şi cât de prost s-a descurcat, tu dute şi spune-i că nu-i nimic, cu toţii mai greşim, oricum, dacă ai fi făcut nu ştiu ce(lucru la care se pricepe) i-ai fi lăsat pe toţi mască.Nu se ştie dacă îl vei face să uite de insultele celorlalţi dar în mod sigur îi vei oferi un zâmbet, îi vei arăta şi îl vei scăpa de gândul că nu toţi sunt împotriva lui.Cu siguranţă atunci când tu vei fi criticat, cel pe care l-ai ajutat îţi va lua apărarea şi te va susţine în faţa" criticilor ".Nu ai nimic de pierdut dacă observi calităţile celor din jur.Dacă vor simţi că tu vezi partea lor bună şi că o apreciezi ţi-o vor arăta din ce în ce mai des şi îşi vor ascunde defectele în faţa ta, poate chiar vor avea tendinţa să le elimine, în speranţa că vor fi apreciaţi şi de alţii.Aşadar, să vedem şi partea bună a celor ce ne înconjoară, să le arătăm apreciere pentru ea şi vom vedea că şi noi la rândul nostru vom fi mai apreciaţi.S-o lăsăm mai uşor cu strigatul defectelor altora în gura mare doar pentru a creea impresia că noi nu le avem şi pentru a-i face să se simtă prost, pentru că nu îi vom face nici pe ei să se schimbe şi nici noi nu ne vom dovedi superiori în faţa lor.Să încercăm să vedem partea plină a paharului când vine vorba de oameni.
Britanicul Ben Southall(34 de ani)a fost ales dintre cei 16 finalişti ai competiţiei pentru "cea mai bună slujbă din lume"-cea de administrator al insulei tropicale Hamilton, anunţă Reuters.Britanicul, care se ocupa până acum de acţiuni de caritate, va câştiga un salariu pe şase luni de 110.000 de dolari(peste 82.000 de euro).Pentru asta, trebuie să patruleze pe insulele din Marea Barieră de Corali şi să povestească pe bloguri tot ce se întâmplă în zonă, să ţină un jurnal foto şi să posteze pe internet filmuleţe şi interviuri.De asemenea, ca administrator, trebuie să se ocupe şi de hrănirea peştilor, de corespondenţă şi de curăţarea piscinei.Ben a fost desemnat în urma unei inedite competiţi, de fapt, mai degrabă o campanie de promovare pentru arhipelagul austral de insule.La concursul organizat de autorităţile de turism din Queensland s-au înscris 34.700 de candidaţi din 200 de ţări.Ben Southall a declarat că speră să se ridice la aşteptările celor care au organizat concursul şi că, în foarte scurt timp, prietena lui canadiancă îl va însoţi pe insulă.
