Ultimii zece ani(the last ten years)

What's gonna happen next is anybody's gues...

Care vrea să înţeleagă

Autoapreciere

Părerea noastră despre noi înşine ne influenţează în multe feluri.Se spune că pentru a fi plăcut de alţii trebuie întâi să ajungi să te placi tu, iar pentru a crea o impresie bună celorlalţi trebuie întâi să ai tu o impresie bună despre tine.Da, cu siguranţă e bine să avem încredere în noi, să ne respectăm aşa cum îi respectăm pe ceilalţi şi să ne construim în sinea noastră o impresie bună despre noi.Totuşi, această impresie bună despre propria persoană, oricât ne-ar fi de folositoare trebuie să fie şi un pic justificată.Dacă totuşi nu suntem într-o stare foarte bună sau chiar am făcut anumite lucruri de care nu putem fi prea mândrii trebuie să recunoaştem acest lucru, să ne împăcăm cu gândul şi să încercăm să nu mai repetăm acele greşeli.Atunci când suntem conştienţi de calităţile noastre şi ştim de ce suntem capabili este evident că ne putem defini o părere bună despre noi.Spuneam că această părere ajută şi asta cred că am simţit-o mulţi dintre noi pe pielea noastră.Atunci când ai această părere bine conturată despre propria persoană ea îţi conferă şi acea încredere în tine de care ai nevoie în anumite situaţii.Ştiindu-te capabil de un anumit lucru şi făcându-l cu încredere în propriile forţe este foarte probabil ca acea încercare să fie o reuşită.Această părere bună despre noi pe care trebuie să ne-o creem fiecare dacă ştim în sinea noastră că o merităm ne ajută şi în relaţiile cu cei din jurul nostru.Având această impresie despre noi înşine este foarte probabil ca şi ceilalţi să şi-o formeze în acelaşi mod pentru că în mod cert ne vom şimţi mai bine în pielea noastră şi vom deveni mai plăcuţi pentru toţi cei din jur.Totuşi, nu trebuie nici să exagerăm cu aceast mod de a ne aprecia.Poate că cel mai bine este să ne ţinem părerea mai mult pentru noi şi să-i lăsăm pe alţii să şi-o formeze singuri.Poate că nu este neaparat un lucru greşit să te consideri un pic mai bun decât eşti de fapt sau un pic mai mult decât eşti în mod normal, atâta timp cât păstrezi asta pentru tine.Cei care strigă în gura mare că ei sunt capabili să realizeze orice şi care îşi atribuie tot felul de calităţi închipuite văzându-se ca nişte adevăraţi zei printre muritori sunt probabil exact opusul părerii lor despre ei înşine...adică nişte oameni care nu ştiu şi probabil nici nu ar fi capabili de altceva înafară de a împrăştia minciuni despre ei cu scopul de a-i impresiona pe cei naivi.Aşadar, să ne creem o părere bună despre noi pe care să o menţinem mai mult în mintea noastră şi cu care să nu scoatem ochii altora şi să nu ne credem mult mai mult decât suntem defapt strigând asta în gura mare pentru că nu vom face decât să ne facem de râs.

Umbre si fiare

Se ştie cu certitudine că omul este cea mai evoluată fiinţă de pe Pământ.Dar extrem de modern nu este echivalent cu perfect.În psihologie, este frecvent utilizat termenul de "umbră" care cuprinde toate defectele unei persoane.Astfel,putem spune că fiecare dintre noi, pe lângă umbra vizibilă, mai deţine şi una spirituală.Cum tendinţa actuală este îndreptată spre egocentrism, se anunţă vremuri "întunecate".
Deşi suntem foarte mândri de toate realizările noastre de până acum(la nivel planetar şi chiar cosmic), auzim tot mai des că lumea în care trăim seamănă cu o junglă.Acest lucru ar trebui să ne pună pe gânduri deoarece jungla este un mediu sălbatic în care animalele se ucid între ele pentru a supravieţui.Dacă în lumea animală, (unde totul se reduce la ecuaţia simplă: pradă sau prădător)instinctul de a ucide este justificabil, cu totul altfel stau lucrurile în lumea oamenilor de zi cu zi.Adica , noi nu avem nicio scuză pentru acest mod de viaţă.Şi cu toate astea, îl practicăm din ce în ce mai des.Doar că la un alt nivel.
Am constatat cu tristeţe că deşi sunt capabili de trăiri profunde şi de o gamă largă de sentimente, oamenii preferă de multe ori să apeleze la o gândire simplistă si la un comportament lipsit de scrupule.
Ne ascundem în spatele cuvintelor(criză economică, dorinţa de ascensiune, promovare)pentru a putea acţiona nestingheriţi.
Am reuşit să ajungem la un grad al dezvoltării mai mult decât ridicat, putem crea lumi virtuale...dar cu ce preţ?Prin abandonul oricăror gânduri sau sentimente care ar putea viza altceva decât propria persoană.Si renunţarea la propria lume spirituală(principii morale, sentimente, credinţe, valori)are drept consecinţă imediată transformarea fiinţelor umane în fiare fără suflet.Oare chiar aceasta să fie lumea pe care ne-o dorim?Probabil că nu, dar pe care o vom merita cu siguranţă dacă vom urma acelaşi drum ,deja bătătorit de cei care au ca unică religie atingerea unui nivel material cât mai ridicat , cât mai rapid şi prin orice mijloace.
Din dorinţa ca viitorul să nu fie populat doar de fiare întunecate, şi din convingerea că mai există încă OAMENI,îi rog pe aceştia din urmă să nu renunţe niciodată la propriul suflet.E singura noastră armă impotriva fiarelor din junglă!(Am pus o mică dedicaţie celor care mai cred în puterea sufletului şi implicit a dragostei)

Vama veche-Epilog
Asculta mai multe audio Muzica

Say no to dirt

Ambulanţe criminale

Credinţă

Mulţi dintre noi susţinem că credem în Dumnezeu.Probabil în adâncul nostru credem, dar cu siguranţă nu sincer şi nu foarte mult.Omul a avut dintotdeauna nevoia de o forţă divină în care să creadă şi care să dea într-un anumit fel sens existenţei sale.Fiind totuşi o fiinţă raţională omul a şi încercat să-şi explice existenţa divinităţii, religia şi credinţa într-un mod logic.Mulţi dintre marii învăţaţi care au încercat acest lucru au ajuns în cele din urmă să renunţe la ideea existenţei unui Dumnezeu sau a unei religii adevărate, nereuşind să găsească o explicaţie ştiinţifică.Omul este o fiinţă care se ghidează după simţurile sale-dacă nu vede cu ochii lui, nu aude cu urechile sale, nu simte, atunci nu poate crede.Dintotdeauna noi am căutat să explicăm religia logic şi cu argumente reale.Totuşi, acest lucru este imposibil.Religia, deşi este unul dintre cele mai pline de înţeles lucruri, este totodată şi ilogică, iar acest lucru este recunoscut de către Biserică.Probabil acest lucru o face şi divină, adică peste obişnuitul omenesc, faptul că ea nu poate fi înţeleasă decât prin credinţă.Cum credinţa porneşte din suflet este de înţeles că şi religia poate fi înţeleasă doar cu sufletul.Pe parcursul anilor oamenii au devenit din ce în ce mai sceptici cu privire la existenţa unei forţe divine sau la apariţia omului pe pământ din cauza acesteia, dar totuşi existenţa ei este evidentă.Ar fi puţin absurd să spunem că totul a apărut din cauza unei mari explozii care a aranjat totul exact aşa cum trebuie, a creat o ordine atât de bine gândită şi a creat atâtea fiinţe, posibilitatea de viaţă şi că noi oamenii am evoluat din maimuţe.Defapt, oamenii nu au renunţat la ideea de Dumnezeu, în adâncul lor ştiu cu toţii că există, dar mai degrabă menţin o stare de indiferenţă sau chiar de supărare faţă de acesta.Auzim adesea oameni care se întreabă de ce lasă Dumnezeu să ni se întâmple tot ce ni se întâmplă, de ce ne lasă să o luăm atât de mult pe drumuri greşite daca tot ne iubeşte.Răspunsul este unul simplu şi unul pe care îl recunoaştem cu greu.Nu Dumnezeu ne pune în situaţia în care suntem, ci noi înşine.Nu ne pune Dumnezeu să ne urâm şi jignim între noi, nu ne pune să exagerăm în tot ceea ce facem, nu ne îndeamnă să greşim.Omul nu ar fi putut fi om dacă nu ar fi avut libertate, asta îl face o fiinţă superioară şi cea mai importantă de pe acest pământ.De aceea avem raţiune, pentru a putea lua propriile decizii şi a alege între bine şi rău.Dumnezeu nu ne obligă să credem sau să facem anumite fapte, alegerea ne aparţine în totalitate.Depinde doar de noi dacă alegem să trăim măcar într-o anumită măsură respectând ceea ce El ne cere sau nu.Se spune că la început răul nu exista.Când primele fiinţe au fost create şi anume îngerii, au primit şi ei libertatea.Libertatea este un dar extraordinar pe care dacă nu l-am avea nu am putea înţelege binele şi nici nu am putea ajunge vreodată să ne bucurăm de el.Totuşi, înţeleasă greşit această libertate şi voinţa proprie a unora dintre îngeri i-a făcut să dorească să fie peste creator, să fie ei înşişi regii şi stăpânii, astfel a luat naştere răul...opusul binelui.Apoi, au fost create celelalte fiinţe superioare...oamenii.Omul la început a fost perfect.Nu exista boală, mândrie, ură, lăcomie.Totul era în perfectă armonie.Totuşi, omului i-a fost dată şi libertatea de a alege pentru a se putea bucura de ceea ce i se oferă.Dacă nu ar fi avut altă opţiune şi posibilităţile lui de a gândi şi de a lua propriile decizii nu ar fi existat omul ar fi trăit întradevăr pentru totdeauna în paradis, dar nu l-ar fi înţeles, nu l-ar fi preţuit, ar fi fost asemenea unui "robot".Din iubire, Creatorul a oferit omului şi libertatea ştiind că este unul dintre lucrurile fără de care creaţia lui nu poate fi fericită.Nu a fost pus încă de la început să ia decizii sau să aleagă între bine şi rău.Era înconjurat în majoritate de bine şi se putea bucura de el...totuşi o mică tentaţie exista.Nu numai că omului i s-a lăsat doar o singură portiţă spre greşeală, dar el a fost şi prevenit asupra ei.Omul nu a putut rezista şi a ales greşit.A ales plăcerea trecătoare şi făţarnică oferită de rău în schimbul celei veşnice şi adevărate oferite de bine.Atunci fiinţa omului s-a deteriorat, primul păcat a creat altele iar de la păcat au apărut bolile, mândria, ura, lăcomia etc.Nici chiar cele 40 de zile de plâns ale primilor 2 oameni care au greşit nu i-au mai putut readuce în postura de a alege din nou.Totuşi, nouă ni se dă posibilitatea de a alege din nou în viaţa pe care o trăim.Suntem liberi în această viaţă să alegem ce vrem noi, să facem ce vrem noi, să luăm ce decizii vrem, să fim cât de desfrânaţi vrem şi să credem în ce vrem.Libertatea aceasta nu ne va fi luată niciodată, dar trebuie să avem grijă încotro ne va îndrepta.Da, putem lua decizii greşite care pe moment ne-ar face să ne simţim foarte bine, dar la final sau în timp ne vom da seama că acel lucru nu ne-a fost foarte folositor, ba chiar că a atras consecinţe neplăcute asupra noastră.Trebuie să învăţăm să alegem binele, lucrurile folositoare şi care nu numai că ne vor face viaţa mai frumoasă, trupul mai sănătos şi sufletul mai curat, dar este şi foarte posibil ca acele alegeri să ne fie şi răsplătite.Fireşte, e greu să fii credincios în ziua de azi.Ştim cu toţii cum vedem lucrurile... e demodat, e plictisitor, nici nu ştii sigur dacă e adevărat, preoţii sunt şi ei aşa cum sunt, eşti tânăr...ai tot timpul să te rogi şi să te smereşti.Ne mai rugăm ocazional când avem câte un examen, când ne mai îmbolnăvim, când nu mai ştim încotro să mergem sau când pur şi simplu nu mai avem altă soluţie.Mai mult, dacă nu ni se îndeplinesc rugăciunile începem să ne supărăm şi să-l vedem pe Dumnezeu nedrept.Păi cum Doamne?vecinul are decapotabilă şi eu mor de foame...Eu măcar mai merg pe la Biserică dar el?Ştim ceea ce ni se spune- "cere şi ţi se va da".Este foarte adevărat, dar aşa cum omul ţine minte doar drepturile şi nu îndatoririle, la fel uită că pe lângă acest citat care ne spune să cerem ceea ce dorim, ni se spune să cerem ceea ce ne trebuie şi ceea ce e bun.Până şi hoţii îşi fac poate cruce înainte să fure ceva, dar nu înseamnă că vor fi şi ajutaţi...Pe lângă asta trebuie să mai ştim şi că trebuie să şi merităm puţin lucrurile pe care le cerem şi să le cerem sincer şi cu credinţă.Dacă după 3 ani de păcate ne rugăm 2 minute pentru ceva în timp ce stăm cu gândul în altă parte, e foarte probabil să nu primim nimic.În aceste vremuri tulburi pe care le traversăm, trebuie să încercăm să fim cât mai credincioşi.Asta nu înseamnă să ne facem cruci mari şi să strigăm Doamne ajută când sunt mai mulţi oameni pe lângă noi ca să vadă ce credincioşi suntem, să mâncăm cartofi şi fasole în toate posturile dar să fumăm şi să înjurăm până nu mai putem, să stăm ore întregi în biserică vorbind despre preţurile de la piaţă.Credinţa sinceră este singura care ne poate ajuta să ne apropiem de Dumnezeu, prin mai multe fapte bune, înţelegere mai multă faţă de cei din jur, un orgoliu mai potolit, dorinţe şi idealuri mai "curate" şi o purtare de grijă cât mai mare faţă de cea mai importantă parte a noastră şi anume sufletul.Omul, fiinţă duală, are 2 părţi-sufletul şi trupul.Trăind într-o lume a cărei esenţă este materialul şi realul şi nu sufletescul sau spiritualul, omul este tentat să aibă grijă mai mult de trup.Nu că ar trebui neglijat nici acesta, până la urmă este instrumentul sufletului, dar nici pe sufletul nu trebuie să-l lăsăm să se usuce cuprins de neajunsuri, tristeţi şi problemele de zi cu zi.O celebră carte "Cum să trăieşi 100 de ani fericit" spune că o atitudine veselă indiferent de ceea ce îţi oferă viaţa şi o linişte interioară îţi poate asigura o viaţă fericită şi lungă.Asta îţi oferă credinţa- speranţă, linişte interioară şi o stare de bucurie, pe care dacă ştii cum să o păstrezi vei zâmbi chiar şi în faţa celor mai grele necazuri şi le vei trece uşor.Aşadar, să ne gândim cât mai mult la timpul pe care îl avem la dispoziţie, să încercăm să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne "îmbogăţim" purtând de grijă şi sufletului, aşa cum purtăm corpului.Să nu uităm că omul credincios nu este sobru şi trist, ci vesel şi optimist, plin de speranţă pentru lucruri bune.Se spune că prea multă bunăstare creează păcate şi provoacă o îndepărtare de suflet şi o apropiere prea mare de cele materiale.Cine ştie, poate că această criză ne va face să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, se devenim mai sinceri cu noi înşine şi să devenim nişte oameni mai "senini" sufleteşte.

Toţi ne naştem.Dar câţi dintre noi trăiesc cu adevărat?

Viaţa...cred că pentru fiecare dintre noi are o semnificaţie distinctă.
Din nefericire, pentru mulţi oameni a trăi inseamnă a duce o existenţă destul de ştearsă ce cuprinde nişte activităţi zilnice , mai mult sau mai puţin plăcute.
Se spune că viaţa e un dar de care trebuie să ne bucurăm in orice clipă .E adevărat că după 7-8 ore (uneori chiar mai mult)de scoala sau de serviciu numai la bucuria de a trăi nu ne stă gândul.Şi cu toate astea...nu ne costă nimic dacă in drum spre casă în loc să ne gândim la problemele care îşi aşteaptă rezolvarea ,privim câteva secunde şi în jurul nostru.Un lucru mărunt:o floare, o fântână arteziană sau un porumbel ne pot alunga energiile negative acumulate până în acel moment.Să presupunem că deja ne-am înveselit un pic.Dar de ce să păstrăm bunădispozţia doar pentru noi?Nu e deloc greu să emanăm puţină energie!Să zâmbim sincer primului om întâlnit pe stradă sau să ne incurajăm prietenul care tocmai ne-a povestit ultimul său necaz."Dăruind vei primi" este o vorbă adevărată cu incredibil de multe aplicaţii practice.
Dar să te bucuri de tot ceea ce primeşti nu-i de ajuns.Viaţa ne-a înzestrat cu o mulţime de talente şi abilităţi pe care trebuie să le cultivăm cu grijă.Acest lucru este necesar si datorită faptului că la un moment dat ,viaţa chiar ne cere socoteală pentru ceea ce ne-a dăruit.Şi în acel punct al existenţei noastre , dacă nu suntem la înălţimea aşteptărilor, ne vom confrunta cu acel sentiment de frustrare, de neputinţă("uite cum au trecut anii şi n-am facut mai nimic").
Astfel este absolut necesar ca în fiecare zi să mai facem un mic pas pe calea dezvoltării personale(să învăţăm lucruri noi- să gătim un fel de mâncare dintr-o revistă sau auzit de la vecina , să reparăm diverse obiecte sau să reţinem un vers care ne-a plăcut în mod deosebit).
În concluzie,a trăi cu adevărat înseamnă a îmbina în mod armonios momentele de relaxare cu cele de efort susţinut spre a deveni un om mai bun cu fiecare zi.
P.S.:Poate aţi observat că in acest articol se regăsesc câteva idei deja amintite pe blog dar am zis că nu rău sa vi le reamintesc.

Madonna-Frozen
Asculta mai multe audio Muzica

Circulaţia

Am văzut zilele acestea un nou accident, unul asemănător cu cel al studentei lovite pe trecere.Un om care traversa a fost lovit cu aproximativ 100km/h de un tânăr de 19 ani care era la volanul unei maşini de lux şi despre care se bănuieşte că participa în acel moment la o cursă ilegală.Băiatul era evident fiul unui om destul de înstărit şi probabil nici el nu va avea de suferit vreo pedeapsă dură, poate doar vreo amendă pe care oricum o va considera un nimic şi suspendarea permisului pentru câteva luni.Uimitoarea este felul în care privesc aceşti oameni care fac astfel de accidente victimele.Camerele de luat vederi l-au surprins pe tatăl băiatului spunându-i" nu zici nimic, nu vorbeşti cu nimeni, eşti şocat".Modul în care aceste persoane îşi iau apărarea şi dezinvoltura cu care răspund în astfel de situaţii şochează.Iniţial toţi spuneau că vina a fost a pietonului deoarece acesta traversa pe roşu.Probabil nu s-ar fi întâmplat nimic dacă băiatul ar fi respectat legea şi nu ar fi depăşit 30km/h în apropierea trecerii.Dacă la viteza legală ar fi frânat, probabil pietonul nu ar fi avut decât câteva vânătăi sau poate o fractură.Totuşi, cânt loveşti un om cu 100 km-h este foarte probabil ca acesta să nu aibă un viitor strălucit.Şi aici vine întrebarea?De unde atâtea accidente?Acestea două sunt doar o mică parte, sunt o mulţime de astfel de accidente care nu sunt prezentate la tv.De ce şoferii consideră normală o viteză de 70-100 km lângă trecerile de pietoni?Cauza acestor accidente este superficialitatea cu care se tratează lucrurile, în cazul nostru, deplasările cu maşina sau pe jos.Viaţa noastră de zi cu zi implică şi traficul rutier.E firesc, ne obişnuim cu el, avem probleme, ne grăbim, cunoaştem deja străzile care sunt mai puţin aglomerate, traversăm pe roşu sau dacă suntem cu maşina nu mai reducem pentru că ştim că nu trec pietoni şi pentru moment, uităm de reguli şi de pericole ca şi când ne-am plimba prin sufragerie.Mulţi dintre cei care conduc obţin permisele cu un efort minim, iar teribilismul, tinereţea, nevoia de adrenalină îi face să gândească mai puţin sau deloc.Totuşi, un lucru oarecum greşit este şi modul de fabricaţie al maşinilor.Maşinile ies din fabrici fără limitatoare, capabile să atingă viteze de peste 200km-h.Acest lucru este cam incorect.Dacă ar fi să ne luăm după lege, la noi în europa nu poţi circula absolut nicăieri cu o viteză mai mare de 130km-h, pe nici un fel de drum, indiferent de ce vehicul ai.Cu toate astea maşinile ating mult peste această limită.Nu sunt nici maşini de concurs, nici raliuri, cursele pe străzi sunt interzise deci, de ce?Este interzisă şi modificarea maşinilor şi adăugarea de tot felul de dispozitive şi kituri de performanţă care nu provin din fabrică, dar totuşi străzile sunt pline de maşini" tunate" care primesc abrobări de la autorităţi.Şcolile de şoferi se fac în câteva zile, permisele se eliberează imediat, iar şoferii şi pietonii sunt fericiţi până ajung la camera de gardă.Din fericire, ţara noastră are unul dintre cele mai complexe şi bine puse la punct coduri rutiere.Acesta ar trebui cunoscut de toţi participanţii la trafic, fie ei pietoni, biciclişti, căruţaşi, şoferi sau oricine altcineva, măcar într-o mică măsură.Orele de educaţie rutieră sunt obligatorii cel puţin o dată pe săptămână în şcoli şi licee, dar nu sunt făcute în nici 5 la sută.Aceste reguli sunt făcute şi ele cu un scop.Cei care le-au emis nu au avut în interes umplerea stâlpilor de semne sau cărţilor de reguli ci protejarea vieţilor noastre.Prin respectarea lor nu vom fi mai fraieri sau mai înapoiaţi ci ne vom proteja şi feri de pericole.Cunoaşterea acestor reglementări de către şoferi este probabil mai mult decât necesară, iar în ele este specificat tot ce trebuie să ştii pentru a te proteja de accidente.Acest set de reguli este făcut în aşa fel încât dacă ar fi respectat probabil nu ar mai exista accidente, sau poate doar accidente uşoare.Pe lângă regulile propriu-zise, conducătorii care circulă pe străzi ar trebuii să trateze aceste deplasări cu mai multă atenţie, să conducă mai responsabil şi să nu înceteze să respecte regulile doar pentru că au experienţă sau îşi cunosc maşina.Atâta timp cât îi poţi răni pe alţii trebuie să fi mereu conştient de pericolele care s-ar putea ivi.Chiar şi pietonii greşesc de multe ori presupunând că maşinile îi văd sau că îi vor evita, ceea ce este greşit pentru că şi şoferul consideră că pietonul va face acelaşi lucru.Aşadar, fie că suntem pietoni sau conducători să încercăm să fim atenţi când circulăm, să ne protejăm pe noi înşine şi să dăm dovadă de concentrare dar şi de o atitudine relaxată.Dacă vom renunţa la obiceiuri ca depăşitul vitezei, cursele de maşini şi teribilismul în trafic, grabă probabil că numărul victimelor care apar anual din cauza acestor cauze ar scădea cu mult.

Fă pe prostu

Despărţire

Adevăr şi minciună

Câţi dintre noi nu mint niciodată?Fiecare mai scapă câte un neadevăr câteodată, uneori poate chiar fără să vrea.Minciuna are picioare scurte, asta cu siguranţă e dovedit.O minciună poate să te ajute într-un anumit moment, poate să te scoată dintr-o anumită încurcătură, dacă ai noroc poate chiar nu va trebui să dai socoteală pentru ea niciodată...Totuşi, încâlcindu-te în minciuni şi minţind mult, des şi în legătură cu lucruri importante ajungi să nu mai poţi face legătura între ceea ce este adevărat şi ceea ce le spui altora, ajungi să te minţi pe tine şi la final în situaţia penibilă de a-ţi recunoaşte "invenţiile".Poate minciuna să şi ajute?Probabil, în unele cazuri, când nu putem spune adevărul pe moment, dar trebuie să fim conştienţi că până la urmă va trebui să-l spunem şi să nu-l lăsăm mascat într-un neadevăr.Minciunile nevinovate trec de multe ori neobservate, dar nici din ele nu e bine să ne facem un obicei pentru că în timp vom fi tentaţi să trecem la altele mai mari şi care cu siguranţă îi vor face pe ceilalţi să îşi schimbe impresia despre noi sau să-şi piardă încrederea în noi.Aceste neadevăruri şi încercările noastre de a ascunde ceea ce este adevărat prin tot felul de "invenţii" nu ne fac decât să ne oprească de la a ne simţi liberi şi a trăi viaţa fără să stăm ascunşi după deget, după nişte minciuni care ne vor chinui până când adevărul va ieşii la suprafaţă.Este bine să nu minţim pe nimeni dar nici pe noi înşine, să fim întotdeauna "fideli" adevărului şi să ne dăm seama că minţind şi ascunzându-l nu ne vom rezolva problemele, nu vom scăpa de ele, ci doar le vom complica.Înfruntarea adevărului este una din calităţile sau abilităţile pe care fiecare dintre noi trebuie să le aibă şi probabil este şi una foarte folositoare.

WoW vs. Counter-Strike

O ciorbă?

Dublă aniversare

Era şi timpul...

Relaţii

Relaţiile dintre oameni sunt foarte importante.Fie că sunt de cuplu, de familie, de prietenie sau doar de amiciţie, ele ne sunt necesare, ne fac viaţa mai plăcută şi ne ajută nu numai să cunoaştem alte persoane ci şi să ne cunoaştem pe noi înşine mai bine.Ca toate celelalte şi acestea au părţi mai bune şi părţi mai rele, avantaje şi dezavantaje.Persoana din preajma noastră trebuie să dea dovadă de anumite calităţi, să se comporte într-un anume fel, să facă anumite lucruri pentru noi.Cam asta ar fi partea bună şi acceptată de toată lumea.Partea cu care mulţi nu se pot împăca este returnarea lucrurilor pe care vrei să le primeşti.Ne aşteptăm ca prietenii să ne ajute şi să ne înţeleagă, familia să ne susţină şi să ne suporte toate toanele, amicii să fie dispuşi să facă sacrificii pentru noi, partenerul să fie ireproşabil dar când vine vorba de ce facem şi cum suntem noi pentru ceilalţi ne împotmolim.Probabil de aici apar şi probleme în toate tipurile de relaţii.Întotdeauna unul din cei doi iubiţi, prieteni, amici, părinţi este implicat mai mult şi unul mai puţin.Unul îşi respectă mai cu stricteţe "îndatoririle", iar celălalt cam uită de ele.Cheia unor relaţii de succes, fie ele personale sau chiar profesionale este respectul faţă de persoana cu care intercaţionezi.Acest "respect" cuprinde foarte multe situaţii, de la a-i respecta opiniile persoanei respective până la a o înţelege atunci când nu e dispus/dispusă sau are o zi mai proastă.Defapt, în lipsa acestui respect, nu se poate vorbi de vreun anumit tip de relaţie, poate doar de una foarte neplăcută.Chiar şi o relaţie cordială are la bază respectul.Acesta este echilibrul fiecărei relaţii, este elementul care face oamenii să poată reacţiona civilizat.Respectându-ţi rudele, iubita/iubitul, prietenii, colegii, amicii este puţin probabil să nu primeşti acelaşi lucru.Chiar dacă acele relaţii se vor termina cândva vei putea fi împăcat cu gândul că nu ai greşit şi nu ai făcut un rău celeilalte persoane, nu ai făcut o greşeală sau cel puţin nu una inadmisibilă.Relaţiile nu le avem nu numai cu persoane pe care le placem neaparat, unele sunt "forţate" de împrejurări.Chiar dacă nu o suporţi pe colega de la servici sau pe şeful tău, trebuie să-i respecţi şi să te porţi frumos cu ei pentru că altfel vei fi văzut ca un inapt.Din cauza neregulilor care apar în unele din aceste relaţii apar certurile şi scandalurile.Acestea sunt o formă primitivă a contrazicerilor.Niciodată nu se ajunge nicăieri.Uşi trântite, nervi întinşi la maxim, vorbe aruncate fără să gândim, jigniri şi gălăgie care nu fac decât să ne înmulţească probleme noastre şi ale celuilalt.Fie că este un banal coleg de cameră sau chiar soţul/soţia ta, este bine să eviţi orice scandal pe cât posibil, iar dacă acesta totuşi începe, fi tu cel care îl opreşte.Vei economisi timp, nervi şi poate chiar soliditatea acelei relaţii.Pe lângă respect, un alt lucru important şi care probabil e elementul de bază al multora dintre relaţii ar fi comunicarea.În funcţie de relaţie, comunicăm cu "partenerii" mai mult sau mai puţin şi despre lucruri diferite.Nu-i spui şefului că te-a părăsit iubita, nu-i ceri iubitei o mărire de salariu, nu îi povesteşti mamei tale meciul de aseară etc.Dar totuşi, cu fiecare dintre aceştia trebuie să comunici.Asta înseamnă să spui şi tu, dar să spună şi el/ea.Normal, probabil în urmă cu foarte mult timp, aceasta era metoda de rezolvare a problemelor dintre 2 sau mai mulţi oameni.Acum am trecut la metode mai practice şi mai sigure cum ar fi violenţa, scandalul şi altele.Comunicarea este practic motivul pentru care există acea relaţie(cele personale), iar dacă ea nu există sau este deficitară atunci deja probabil acea relaţie nu mai are rost sau este de mult pierdută.Un cuplu care nu mai poate vorbi, sau nu reuşeşte să schimbe 2 vorbe fără să se certe nu are un viitor prea strălucit.La fel şi 2 prieteni care nu reuşesc să facă nimic împreună fără să se certe sau să se contrazică vehement, nici ei nu pot spune că se bazează pe o prietenie de lungă durată.În relaţiile personale, pe lângă respect şi comunicare mai intervin şi acele sentimente care le fac mai deosebite şi probabil cele mai importante şi dorite relaţii.Dacă lipseşti 2 luni de acasă, nu eşti nerăbdător să îl vezi sau să vorbeşti cu şeful tău, nu vrei să-ţi revezi secretara, te gândeşti în primul rând la familie, la prieteni şi la cei de care probabil îţi pasă cu adevărat şi pe care trebuie să ţii minte că îi ai nu numai pentru a te folosi de ei, ci pentru a le şi oferi din când în când câte ceva.Dacă suntem echilibraţi şi avem anumite principii în toate relaţiile noastre şi mai ales dacă le tratăm cu seriozitate vom reuşi să ne bucurăm de persoane care ne vor sprijini atât emoţional cât şi profesional sau care pur şi simplu ne vor respecta aşa cum şi noi îi respectăm pe ei.

Însă tu nu m-ai văzut

Nu da!

Calmitate şi răbdare

Se spune că lucrurile bune sunt pentru cei răbdători.Cert este că răbdarea este o calitate care îţi poate fi foarte utilă în multe situaţii.Se mai spune şi că graba strică treaba şi de cele mai multe ori este adevărat.Graba ne scade puterea de concentrare şi ne facem să luăm decizii negândite.Lucrurile făcute în grabă nu sunt apreciate de nimeni şi nici nu sunt folositoare.Răbdarea în schimb ne poate ajuta să vedem lucrurile mai bine, să nu ne pierdem cumpătul şi în final, să realizăm sau să obţinem ceea ce vrem.Dacă învăţăm să abordăm situaţiile şi probleme mai dificile cu calm şi răbdare, aceastea sunt pe jumătate rezolvate.Fiind calmi ne permitem să judecăm lucrurile la rece şi să le vedem aşa cum sunt.Este normal ca atunci când lucrăm la ceva anume şi ne grăbim sau enervăm acel lucru să nu iasă deloc aşa cum ne dorim.Fiind răbdători ne dăm seama că ceea ce ne dorim nu poate veni tot timpul imediat şi că de obicei, lucrurile bune "se lasă aşteptate" dar în cele din urmă sosesc şi ele.Probabil şi aceasta este o cauză a stresului cu care mulţi dintre noi se confruntă, faptul că nu avem răbdare când aceasta este atât de necesară în tot ceea ce facem.Cât despre calmitate, ea este în primul rând folositoare pentru noi, dar şi pentru alţii.Într-o lume atât de nervoasă, păstratul calmului şi menţinerea unei stări detaşate ne poate face viaţa mult mai plăcută.Nu se poate discuta cu cineva civilizat dacă nu îşi poate păstra calmul, va avea tendinţa să susţină numai părerea lui şi să le refuze categoric pe celelalte imediat cum le aude.Uneori, oamenii care nu îşi pot păstra prea bine cumpătul sunt şi greu de contrazis.Este bine să îţi susţii ideile şi să nu renunţi uşor la ele, dar când vezi că cel căruia îi expui ideea nu vrea nici măcar să o audă sau să o ia ca pe o variantă, e mai bine probabil să îl laşi cu ale lui.Calmul nu numai că te ajută dar te poate şi scăpa din multe posturi neplăcute.Păstrându-ţi calmul poţi evita certuri, scandaluri şi contraziceri de orice fel.Panica şi isteria apar şi ele atunci când nu ne iese ceva, eşuăm în ceea ce ne-am propus sau ni se întâmplă ceva rău, dar şi ele pot fi controlate dacă ne menţinem capul pe umeri şi rămânem relaxaţi în faţa oricărei probleme.Asta nu înseamnă să o privim cu indiferenţă, ci doar să încercăm să judecăm şi să luăm decizia corectă pentru a putea să o rezolvăm fără să ne chinuim şi să ne speriem singuri.Aşadar, cu calm şi răbdare coada de la farmacie nu ni se va mai părea la fel de lungă, secundele de la semafor vor trece mai repede, vom termina de învăţat mai rapid, vom putea să ne descurcăm mai bine în ceea ce facem şi vom avea o zi mai bună.

Povestea unui semn

Cocorul

Principii

Fiecare om se conduce după propriile reguli şi ia deciziile pe care el le consideră corecte.Unii dintre noi se ghidează după propriile principii în diverse situaţii.Aceste principii sunt practic nişte legi personale, pe care fiecare şi le stabileşte în funcţie de dorinţele lui, felul de a fi sau nu şi le stabileşte deloc luând deciziile pe moment fără a ţine cont de ceva anume.Noţiunea de principiu se referă de obicei la ceva corect, la cum ar trebuii făcute lucrurile.Respectându-le, oamenii nu comit fapte imorale.Eu le împart în 2 categorii: principiile generale, pe care le înveţi încă de mic şi cele personale, pe care ţi le stabileşti tu singur.Principiile sunt necesare tuturor.Este normal să respectăm şi anumite reguli nescrise şi să ne ghidăm după un sistem de valori corect.Uneori, din dorinţa de a-şi satisface propriile interese, oamenii fac anumite fapte imorale, încălcându-şi aceste principii.Lăcomia, graba, ura, ne fac de multe ori să ne încălcăm principiile, iar pentru anumite plăceri de scurtă durată şi nesemnificative, să renunţăm la ele.Civilizaţia fără astfel de reguli personale pe care fiecare ar trebuii să le aibă nu există.Respectându-le, ne creem o conduită sănătoasă şi plăcută atât pentru ceilalţi cât şi pentru noi înşine.Mulţi le consideră o prostie şi spun că aceste principii sau reguli nu fac decât să te tragă în jos şi să luăm deciziile pe care nu le dorim cu adevărat.Probabil că uneori, încercând să le respectăm, trebuie să renunţăm la ceva care poate pe moment ne-ar fi încântat, dar asta cu siguranţă nu ne va trage în jos ci ne va ajuta, iar consecinţele respectării propriilor principii nu vor întârzia să apară.Respectându-le devenim mai mulţumiţi de noi înşine, mai sinceri cu noi dar şi cu ceilalţi şi mai civilizaţi.Principiile sunt dovada că noi ne folosim raţiunea, aceasta fiind unul dintre lucrurile care ne deosebeşte de animale.Poate că ele nu ne ajută pe moment, dar respectându-le pe parcursul vieţii noastre vom observa cum devenim superiori celor care nu o fac şi nu vom devenii nişte oameni fără scrupule.

Cine trece cu maşinile scumpe?

Gone in 60 seconds

Gone in 60 seconds este un film mai energic.Filmul nu este unul de proastă calitate, dar nici nu transmite un mesaj anume.Este totuşi plăcut de urmărit şi chiar palpitant în anumite momente.Subiectul filmului sunt maşinile, mai exact furtul de maşini.Acesta începe cu prezentarea a doi fraţi, care lucrau amândoi în acest "domeniu".Unul dintre ei, cel mare, a fost pentru o anumită perioadă unul dintre cei mai buni.Cel mai mic, dorind să devină şi el ca fratele cel mare şi neţinând cont de sfaturile lui intră şi el în această branşă, dă greş şi astfel ajunge să fie ameninţat cu moartea.Fratele lui se decide să-l ajute, dar pentru a-l putea scăpa de probleme, acesta trebuia să fure 50 de maşini exotice într-o singură noapte.Bineînţeles, imediat încep pregătirile.Fratele cel mare, veteran în furtul de maşini, adună câţiva cunoscuţi, ba chiar îi include în echipă şi pe prietenii fraţilor lui care aveau cunoştinţe variate.Fiecare avea un anume rol.Furtul unui vehicul nu dura niciodată mai mult de 60 de secunde, de unde şi numele filmului.Unul se ocupa cu încuietorile, unul cu contactul, unul cu condusul şi unul comanda pizza.Echipa în sine era mai mare de 4 persoane, în total ei fiind aproximativ 10.Treaba nu a fost chiar uşoară pentru ei deoarece un anume poliţist îi suspecta, ştia ce aveau de gând şi îi urmărea îndeaproape.Maşinile pe care trebuiau să le fure erau unele foarte scumpe despre care se spunea că sunt imposibil de furat.Mobilizându-se şi folosindu-se de tot felul de mijloace, echipa reuşeşte după multe dificultăţi, să fure maşinile.Fiecare personaj în sine are un rol şi un caracter interesant, împreună formând o echipă foarte neobişnuită.Chiar şi după ce reuşesc să aducă maşinile la destinaţie, problemele lor nu iau sfârşit, dar vă las pe voi să descoperiţi cum se sfârşeşte fimul.Actorul principal este Nicolas Cage, dar sunt prezenţi şi alţi actori foarte buni ca Robert Duvall.Producţia este una relativ nouă care nu ar trebuii să vă dezamăgească.

Vizită

Politică

Politica, unii pretind că o înţeleg, dar probabil mint.Este foarte greu de înţeles activitatea politicienilor care ne conduc.Rolul lor este unul logic, să conducă ţara şi să îşi dea interesul pentru ca ea să evolueze într-o direcţie bună.Bineînţeles, atenţia lor ar trebui concentrată asupra cetăţenilor care practic ar trebui să beneficieze de pe urma politicii.Tehnicile şi modul lor de organizare(partide, opoziţii, camere, guverne) nu a fost niciodată clar pentru toată populaţia.Bătrânii, cei care reprezintă majoritatea cetăţenilor care votează, o fac fără să ştie pentru ce mai votează sau pe cine aleg.Mulţi dintre ei nici nu ştiu ce funcţie urmează să ocupe candidaţii după ce primesc voturile lor.În ultimii ani numărul persoanelor prezente la vot şi care arătau un cât de mic interes faţă de politică şi conducerea ţării a scăzut cu mult.Probabil tinerii şi cetăţenii de vârste medii s-au cam prins de poantă, au gustat-o de câteva ori dar tradiţionalele slogane "voi face, voi drege" şi zecile de promisiuni au cam început să-şi piardă din farmec.Bătrânii în schimb, încă mai au mici speranţe, ca doar mor ultimele.Speră că poate într-o zi, cineva se va gândi şi la ei sau la copiii lor.Cu toţii se aşteaptă să apară politicieni sinceri, corecţi şi care să spună cu adevărat ce gândesc.Acest lucru este oarecum imposibil, pentru că în asta constă meseria de politician, cel puţin în ţara noastră.Aşa cum sudorul sudează, aşa minte deputatul sau candidatul.Este modul în care el convinge alegătorul, cetăţeanul să îl mai lase şi pe el să traiască bine câţiva ani.Încrederea în sistemul politic a dispărut de mult timp, asta e sigur, dar asta nu îi împiedică sau stinghereşte pe politicieni să îşi continue vechile obiceiuri.Este foarte interesant şi felul în care răspund la întrebări.Majoritatea polticienilor nu răspund niciodată concret la întrebări, ci ascund răspunsul prin tot felul de metode.Astfel, la o întrebare de genul "Se vor mări pensiile şi alocaţiile?" el va răspunde cam aşa:"Fondurile bugetare alocate acestor sectoare de către ministerele împuternicite urmează a fi distribuite egal conform prevederilor stabilite de camera deputaţilor şi parlament, cu respectarea noului program de calculare al veniturilor."Deci, se măresc?Cert este că guvernul intenţionează restabilirea acestor venituri în funcţie de bugetele interne şi de situaţia economică prezentă, urmărind o majorare a acestora cu până la 2%.Cam aşa ne lămuresc polticienii la tv, iar bătrânii uimiţi îşi spun că omul acela chiar are ceva în cap şi trebuie probabil susţinut cu un vot, poate chiar cu mai multe dacă dă şi el ceva.Faptul că se fură este izbitor de clar, de aceea probabil apar vile lângă case care stau să se dărâme.Nu putem spune că doar la noi se fură din banii oamenilor de rând, se fură şi în alte părţi, dar cu mai mult bun simţ.Fură şi politicieni străini, dar mai fac şi câte ceva, mai pun şi la loc.Străinii ştiu să se organizeze în aşa fel încât şi veniturile lor să crească.Ne bucurăm foarte mult când în România apare câte o firmă cum ar fi ford sau ferrari.Sperăm că aşa se va îmbunătăţi şi situaţia noastră economică, dar nu e chiar aşa.Avantajul ar fi locurile de muncă care se creează pentru localnici, dar banii scoşi din aceste afaceri se duc la producători, care bineînţeles sunt străini.Românii noştrii fură, cumpără maşini extrem de scumpe chiar de aici din ţară cu banii oamenilor de rând.Politicienii sau marii afacerişti nu îşi cumpără dacia logan şi nici poşete sau haine nevestei de la magazine româneşti.Toţi cumpără obiecte de provenienţă străină din banii noştrii.Aşadar, ne golim bugetul îmbogăţindu-i pe alţii.Taxele pe care noi le plătim şi care ar trebui să creeze un oarecare echilibru trec prin atâtea mâini încât se evaporă până să ajungă acolo unde trebuie.Nepăsarea este evidentă, la fel şi lipsa de profesionalism a acestor oameni care ne conduc.Este poate omenesc să îţi urmăreşti interesele tale şi ale celor apropiaţi, dar asta nu înseamnă să îţi bagi toată familia în politică sau să râzi în faţa cetăţenilor cumpărându-ţi nimicuri de milioane de euro din banii lor şi arătându-le cât de proşti au fost când te-au ales.Începe să ne pese cât mai puţin de poporul nostru, nu mai suntem deloc uniţi şi asta probabil ne face să fim atât de înapoiaţi.Peste tot se mai fură, dar mai cu perdea, se mai pune la loc, se mai dă peste mână.Politicienii noştrii vorbesc despre averile lor cu o uşurinţă şocantă şi tot la fel le spun cetăţenilor că salariile vor scădea sau că se vor majora probabil în 2 ani cu 2 %.Proiectele care ar trebui să ne ajute, sunt prezente doar în hârtii şi se cheltuie pe ele milioane de euro.Păi cum să nu fie criză când cei care au îşi bat joc şi de banii altora?Auzim adesea la ştiri-pentru reclamele turistice ale României statul a cheltuit atâtea sute de mii de euro, pentru plantarea panseluţelor în nu ştiu ce parc s-au cheltuit 1.000.000 de euro.Este mult prea exagerat şi mult prea insuportabil pentru tinerii capabili să mai locuiască în ţară.De aceea pleacă toţi medicii buni, toţi cântăreţii, toţi oamenii de valoare, pentru că nu ai ce speranţe de viitor să îţi faci când îl vezi pe Becali plimbându-se cu mâinile în buzunar şi râzând prin parlamentul european.Aşa ne umplem instituţiile de inapţi şi ne îndreptăm spre un faliment şi un haos total.Dar, vorba aia, poate vin americanii, ne-or ajuta ei, că europenii ne-au convins.

Muzică!

Alte câteva melodii ce merită ascultate.

Pasarea Colibri - Cea mai frumoasa
Asculta mai multe audio Muzica

Pasarea Colibri - Phoenix
Asculta mai multe audio Muzica

Celelalte Cuvinte - Daca vrei
Asculta mai multe audio Muzica

Phoenix - Numai Una
Asculta mai multe audio Muzica

Şcoala de şoferi

Outlandish-Try not to cry

Piesa aceasta este una dintre cele mai bune ale formaţiei Outlandish.Ea este făcută pentru copii afectaţi de războaie şi foamete din ţările sărace.Ne-ar trebuii mai multe piese de genul acesta pe care nu numai să le ascultăm dar de la care să şi învăţăm.Astfel de iniţiative luate de cântăreţi şi vedete sunt de admirat.

Speranţă

Eu aş defini speranţa ca fiind dorinţa împlinirii unui vis.Fiecare dintre noi îşi doreşte anumite lucruri, să realizeze ceva, să aibă ceva anume sau să se întâmple ceva.Suntem conştienţi că este posibil ca lucrurile să nu meargă aşa cum vrem noi şi că e posibil să ne confruntăm cu un eşec.Atunci când aşteptăm ceva care parcă nu mai vine, când trecem prin perioade mai grele care par nesfârşite sau imposibil de depăşit, când muncim pentru un vis fără să vedem vreun rezultat, ne rămâne un singur lucru despre care se spune că e nemuritor şi anume speranţa.Chiar şi în situaţii limită speranţa îţi poate da acel impuls de care ai nevoie pentru a merge mai departe.Acest sentiment ne ţine în picioare atunci când pare că nu mai există nici o şanşă, că nimic bun nu se va mai întâmpla.Bineînţeles, nimeni nu poate garanta că până la urmă lucrurile vor merge spre bine, dar nimeni nu te poate opri să speri.Sperând nu îţi poţi face decât bine, este cea mai bună metodă de autoîncurajare.Sperând, reuşita îţi pare mai aproape şi oricât de improbabil ar fi ca ea să devină realitate, faptul că o poţi vedea, chiar şi numai cu ochii minţii, îţi poate schimba radical starea de spirit şi modul de a aborda respectiva provocare sau situaţie.Unii se tem să spere, probabil cred că sperând nu ar face altceva decât să se amăgească.Totuşi, speranţa este un lucru bun şi îţi poate oferii acea doză de optimist de care uneori chiar ai nevoie.Bine este şi că moare ultima, asta însemnând că nimeni nu îţi va putea lua asta vreodată.Aşadar, să fim plini de speranţă şi să nu uităm să facem şi noi ceva pentru că doar sperând şansele ca lucrul la care sperăm să devină realitate dispar.

Bitza-Ultima suflare
Asculta mai multe audio Muzica

Bine şi rău

Încă de mici trebuie să învăţăm ce este bine şi ce este rău.Cam tot ce se întâmplă în jurul nostru şi toate acţiunile şi deciziile noastre se pot clasifica drept bune sau rele.Până la o anumită vârstă, când încă nu reuşeşti să acumulezi o anumită experienţă se spune că nu poţi deosebi încă binele de rău.Fireşte, pe măsură ce creştem fiecare dintre noi începe să îşi dea seama şi să deosebească cu uşurinţă lucrurile bune de cele rele.Astfel, atunci când ajungem la o răscruce de drumuri vom ştii care este calea corectă de urmat şi ce fel de decizie trebuie să luăm pentru ca la final să ştim că am făcut bine, că am procedat corect.Este omeneşte, oamenii mai fac şi greşeli iar uneori, deşi ne este tipic, chiar nu avem pe cine să dăm vina şi ne resemnăm cu acea greşeală spunând atât nouă cât şi celorlalţi că am greşit, nu am luat decizia corectă, probabil nu am reuşit să ne dăm seama în acel moment ce era bine şi ce era rău.De câte ori oamenii nu aleg căi greşite?De foarte multe ori şi nu este nimic de mirare.Totuşi, cauza acestor alegeri nu este neputinţa omului de a vedea calea corectă, de a deosebi binele de rău.Tindem să credem acest lucru pentru că de multe ori deciziile greşite pe care le luăm în anumite momente nu ni le putem explica nici nouă înşine.Toţi oamenii sănătoşi pot deosebi binele de rău şi în mai toate cazurile ei îşi dau seama fără probleme şi fără dubii care dintre cele două căi este cea corectă.Fiecare dintre noi ştim în sinea noastră cum ar fi mai bine să facem, care ar fi calea corectă de urmat.Cu toate acestea, deşi vedem foarte clar drumurile din faţa noastră de multe ori tindem în mod inexplicabil să îl alegem pe cel greşit.Greşeşti faţă de părinţi, faţă de prieteni, faţă de alţi oameni.Bineînţeles, ştiai, chiar şi în acel moment ştiai că ceea ce faci tu nu este un lucru bun, dar totuşi l-ai făcut.Nu poţi spune că n-ai ştiut.Era evident că dacă îl vei face nu îţi va fi bine, dar totuşi...Observăm deci că principala cauză a greşelilor noastre nu este neputinţa de a face distincţia între bine şi rău, ci neputinţa de a lua deciziile favorabile.Ştim ce este bine, dar vorba aia "Teoria ca teoria, dar practica ne omoară".Alegem de multe ori calea greşită pentru că cea bună este greu de urmat, este neplăcută şi poate că la început pare să nu ducă nicăieri.Cealaltă apare în schimb foarte tentant, dar defapt nu duce nicăieri.Deci, dacă am reuşi să alegem binele imediat cum îl distingem am reuşi să ne abatem mult mai puţin de la ceea ce ne propunem şi am putea fi siguri că ştim să ne ferim de lucrurile mai puţin corecte.Poate este vorba doar de voinţă, poate aşa este natura noastră dar de multe ori, pur şi simplu refuzăm binele şi alegem răul, fără vreun motiv anume.Poate că aceste multe refuzuri puse cap la cap ne-au adus unde suntem astăzi.Dar cine ştie, poate că pe viitor vom face alegeri mai bune şi vom reuşi să greşim mai puţin.

Muzica Nemuritoare!

nemuritoare, cel puţin pentru mine!

Superbe piese!

Reuniunea telefoanelor

Natură

Natura...atât de importantă şi de deosebită, dar totuşi neglijată.Reprezintă probabil tot ceea ce este mai frumos şi trebuie păstrată şi conservată aşa cum trebuie.Bineînţeles, aceasta nu are numai un rol estetic, ea reprezintă un factor important şi este strâns legată de viaţa noastră de zi cu zi.În ultimul timp observăm că se discută despre din ce în ce mai multe dezechilibre naturale care, mai devreme sau mai târziu, ne vor afecta.Vina pentru aceste fenomene este în mare parte a noastră deoarece tratăm mediul cu neglijenţă şi superficialitate.Lumea se dezvoltă, oamenii simt nevoia să-şi facă viaţa mai uşoară şi este normal să apară tot felul de inovaţii şi tehnologii.Cu toate acestea, impactul acestor tehnologii sau a diverselor activităţi desfăşurate de oameni asupra naturii nu sunt luate în serios, iar efectul acestei indiferenţe nu întârzie să apară.Natura are numeroase probleme în această perioadă, motivele fiind mult mai multe decât am crede.Probabil aceste dezechilibre sunt datorate în mare parte şi lipsei de respect a oamenilor faţă de ceea ce îi înconjoară şi de mediul în care trăiesc.Din cauza lenei, a comodităţii sau pur şi simplu a lipsei de educaţie vedem cum în păduri, în parcuri sau chiar pe străzi oamenii aruncă tot felul de gunoaie fără a fi interesaţi de greşeala pe care o fac.Locurile pe care ar trebuii să le păstrăm primitoare, naturale şi pline de frumuseţe sunt acum pline de peturi şi hârtii.Nu numai poluarea sau efectele anumitor acţiuni ale noastre afectează natura, ci şi interesele anumitor persoane.Din nevoia de bani, autorităţile competente încep să vândă din ce în ce mai des suprafeţe importante din punct de vedere ecologic diverşilor cumpărători.Garda de mediu şi celelalte instituţii îşi fac datoria mai mult formal de cele mai multe ori, încurajând astfel încălcarea anumitor reguli şi degradarea mediului.Astfel, porţiuni întregi de păduri, ape etc. devin proprietăţi private pe care proprietarii sunt liberi să le modifice sau administreze aşa cum vor ei.Se discută din ce în ce mai mult şi despre "criza" albinelor şi cum milioane de albine dispar sau nu îşi mai pot efectua importanta muncă datorită poluării şi degradării mediului.Trebuie să devenim conştienţi şi să reuşim să vedem că direcţia în care ne îndreptăm nu este una corectă şi că natura pe care încă o avem şi de care ne putem bucura trebuie păstrată şi preţuită.Continuând să o tratăm cu superficialitate lumea noastră va deveni din ce în ce mai puţin "vie", populaţia mai nesănătoasă şi viaţa din ce în ce mai neplăcută.Să arătăm respect şi recunoştintă naturii, să învăţăm să nu o degradăm şi să dăm dovadă de civilizaţie nelăsând în urma noastră mormane de gunoi, pentru că, vorba reclamei "Natura ştie ce nu-i aparţine".

Probleme cu imprimanta?

The scent of a woman

Ne putem da seama despre cât de bun e filmul încă din generic.Filmul îl are în rol principal pe Al Pacino.Este un film premiat şi putem spune că merită din plin toate premiile pe care le-a obţinut.Acesta se numeşte "the scent of a woman", parfum de femeie.Subiectul nu este limitat doar la femei, povestea în sine fiind mult mai amplă.Personajul secundar este un elev la o universitate destul de apreciată, care deşi era destul de sărac a reuşit să ajungă acolo printr-o bursă şi cu mult efort din partea mamei sale şi a tatălui vitreg cu care nu prea se înţelegea.Acesta îşi caută o slujbă de weekend pentru a putea strânge bani.Găseşte o ofertă de a avea grijă de un orb pe perioada sfârşiturilor de săptămână.Încântat, se oferă, dar observă că acel orb nu era un orb oarecare.Orbul era un fost colonel în armată, care rămăsese orb din cauza unui accident.După ce rămâne singur cu acesta, observă cât de interesant era caracterul acestui fost ofiţer.Împreună pleacă, cu un avion clasa 1 la New York, colonelu vrând să se distreze.Deşi acesta era orb, putea vedea femeile într-un mod specific lui.Le vedea frumuseţea deşi nu le putea percepe vizual şi le simţea parfumul.Femeile rămâneau uimite când militarul le spunea exact numele parfumului de la o singură apropiere.Reuşeşte să surprindă mai multe doamne, iar modul lui de a fi foarte direct şi scurt îi uimeşte pe membrii familiei fratelui său la care servesc cina de ziua recunoştinţei.Aventura celor doi nu se termină aici, cei doi închiriază un ferrari, iar colonelul îşi arată calităţile de şofer deşi era complet nevăzător.La finalul escapadei colonelul ia o decizie şocantă, dar e oprit la timp de însoţitorul său fidel.În cele din urmă colonelul, care devenise ca un tată pentru timidul elev reuşeşte să-l scoată din marea lui dilemă, pe care vă las să o descoperiţi singuri.Vizionare plăcută.

Birocraţie

Birocraţia...cine ştie cum o fi în altă parte, dar aici, unde noi totuşi ne întâlnim destul de des cu ea, devine insuportabilă.Este un adevărat coşmar să fii nevoit să faci rost de anumite acte pentru a realiza ceva şi probabil la fel de greu să le depui acolo unde este nevoie de ele.Atunci când un om are de rezolvat o problemă sau vrea să obţină ceva trebuie să treacă prin acest sistem.Atunci începe, drumuri, fişe, cereri, birouri, atenţii, cozi, funcţionari plictisiţi şi dezinteresaţi, reguli inexplicabil de ilogice etc.Într-un cuvânt, o astfel de problemă se rezolvă foarte greu şi este un adevărat chin pentru cei care trebuie să treacă prin astfel de proceduri.Dar oare de ce merge atât de prost?Fireşte, nici în acest domeniu nu scăpăm de tradiţionala proastă organizare cu care deja suntem obişnuiţi peste tot, nu scăpăm de oameni care, deşi deţin anumite posturi care cer răbdare şi înţelegere, nu dau dovada de acestea şi de legile care, ba se bat cap în cap, ba sunt foarte greu de înţeles şi explicat.Mai rău, acum, se cer o sumedenie de acte şi formalităţi pentru aproape orice.Dacă ai nevoie de o banală adeverinţă trebuie să colinzi zeci de birouri, să treci pe la o mulţime de secretariate, să faci un sac de cereri şi să dai un caiet de semnături.Este evident că fiecare act costă, ori are el un cost stabilit de stat, ori are un cost stabilit de funcţionar, fără de care nu ţi-l eliberează sau ţi-l eliberează după ce nici nu mai ai nevoie.Preţul este ori în bani ori în binecunoscutele atenţii fără de care nimeni nu te mai serveşte.Nimeni nu îşi face meseria în ziua de azi fără să fie stimulat.Toţi au salarii, dar mai vor ceva.Acesta mici cadouri acţionează ca nişte stimulente care brusc îi mobilizează şi te fac să aştepţi cu câteva ore mai puţin.Nu numai asta ar fi problema, o alta este că funcţionarii noştrii sunt migratori.Astfel, nici un oficiu sau instituţie nu stă în acelaşi loc mai mult de un an.Te duci acolo unde ştiai că se eliberează sau plăteşte ceva anume şi ţi se răspune"nu mai sunt aici, s-au mutat în celălat capăt al oraşului".Pleci, ajungi în celălat capăt şi acolo cineva îţi răspune amabil că nu se mai ocupă ei de aşa ceva, actele de care ai tu nevoie au fost preluate de oficiul cutare care e în cealaltă parte a oraşului.Te duci acolo dar ai uitat să iei adeverinţa şi cererea tip de la institul celălalt.Şi aşa pierzi zile întregi pentru o banalitate care nu ar fi trebuit să dureze mai mult de o oră, două.Iar după ce reuşeşti în final să completezi tot mai ai de aşteptat 10 zile lucrătoare până vei primi ceea ce vrei.Este clar, am găsit metoda de a combate obezitatea cu eficacitate.Mişcarea multă care acum este impusă chiar şi pensionarilor pe la farmacii ne ajută să fim mereu în formă.Răspunsul este organizarea proastă, lipsa de interes, inapţi în posturi principale şi în general, felul nostru dezordonat de a fi.Până una alta, să sperăm că nu vom fi noi cei care vor avea nevoie de acte şi să mai reducem totuşi din atenţiile date birocraţilor care oricum sunt plătiţi pentru ceea ce fac şi e de datoria lor să ne ajute, că doar e şi criză.

Peaceful warrior

Un film care te mişcă, care spune ceva şi care îţi va rămâne cu siguranţă în minte mai mult timp după ce îl vei viziona este cu siguranţă un film bun.Un astfel de film este "a peaceful warrior".Filmul îl are în rol principal pe Nick Nolte.Acesta este un războnic paşnic după cum se autodefineşte.Îşi spune aşa deoarece consideră că adevăratele lupte sunt purtate cu noi înşine pe interior, iar el reuşeşte să le câştige datorită bogatei sale experienţe de viaţă.Ideea pe care o susţine el este că fiecare dintre noi ar putea realiza multe lucruri de care ar fi probabil uimit dacă, prin propria voinţă, ar reuşi să elimine gândurile inutile din mintea sa, tot ceea ce nu este necesar şi să reuşim să ne concentrăm exact pe ceea ce facem, pe momentul acela, pe clipa prezentă.Unele din multele citate pe care le veţi întâlni în film sunt "There's never nothing going on, no moment is ordinary", "it's not the destination that matters,it's the journey" sau "the ones that are the harder to love are the ones that probably need it the most".Tot acest războinic susţine că viaţa are 3 reguli-paradoxul, umorul şi schimbarea.Subiectul filmului este unul deosebit de interesant.Un tânăr sportiv, foarte încrezător în forţele proprii, într-o formă excelentă, cu mare succes la fete are un accident de motocicletă care îi distruge visul de a participa la jocurile olimpice.Cu ajutorul războinicului care îi devine asemenea unui profesor acesta reuşeşte să nu renunţe, învaţă să traiască clipa, să vadă tot ce se întâmplă în jurul lui şi să ajungă din nou să practice sportul pe care îl iubea atât de mult.Şi-a dat seama că ceea ce îl împiedica să reuşească era faptul că îşi dorea mult prea mult aurul, premiul, şi uita de ce face acel sport.Învăţând să se gândească doar la dragostea lui pentru sport şi nu la ce va urma dacă va reuşi a fost în stare să execute figura la care se chinuia de atâta vreme.Este cu siguranţă un film care merită urmărit şi de la care veţi avea ce învăţa.Vizionare plăcută!

Renunţând la tot

Respect

Evident, cu toţii ni-l dorim.Dorim să fim respectaţi, să fim stimaţi şi trataţi aşa cum se cuvine.Ni se pare normal ca persoanele din jurul nostru să ne trateze cu respectul pe care îl merităm şi să ne ia în serios.Este foarte neplăcut atunci când suntem luaţi peste picior şi nu suntem trataţi corect de cei cu care interacţionăm.Orice om trebuie respectat şi trebuie să fim conştienţi de acest lucru.Este la fel ca şi cu drepturile, ne putem folosi de ele, sunt pentru noi, dar pe lângă ele mai avem şi îndatoriri.Ideal este ca oamenii să se respecte reciproc, pentru că doar atunci putem vorbi de o relaţie socială corectă.Atunci când acest lucru lipseşte deja acele persoane tind spre alte lucruri mai puţin corecte.Pentru a fi trataţi aşa cum trebuie de cei din jur trebuie în primul rând să învăţăm să îi tratăm şi noi la fel.Nimeni nu te va ajuta atunci când ai nevoie dacă îşi va aduce aminte că atunci când a apelat el la tine ai fost foarte nepoliticos sau l-ai luat în râs, nimeni nu îţi va răspunde frumos dacă tu i te vei adresa urât, nimeni nu va fi manierat în prezenţa ta dacă tu nu vei arăta că ai maniere.Poate nu toţi cei cărora le arăţi respect te vor respecta la rândul lor sau se vor comporta frumos cu tine, dar în orice caz, vei reuşii să "convingi" destule persoane că meriţi să fii respectat.Indiferent de categoria socială, educaţie, vârstă etc. trebuie să ne comportăm firesc faţă de toţi cei pe care îi întâlnim sau cu care avem o anumită relaţie pentru a putea avea pretenţia ca şi noi să primim, din partea lor, acelaşi lucru.Mai există şi un alt fel de respect şi anume cel asociat cu frica.Anumiţi oameni, din cauza funcţiei sau posturii de care se bucură îi obligă practic pe cei situaţi mai joşi decât ei să le acorde o anumită formă de respect, care este mai mult o frică.Am putea să spunem că este chiar o antipatie care nu poate fi arătată şi care trebuie mereu mascată sub această formă de respect.Se şi vede că această formă a respectului este probabil cea mai falsă, stima pe care o porţi şefului, profesorilor, superiorilor fiind de cele mai multe ori una ireală şi pe care i-o acorzi doar pentru a-ţi atinge anumite interese.Tratându-i pe alţii aşa cum trebuie putem câştiga respectul lor adevărat şi vom fi trataţi şi noi la rândul nostru la fel de plăcut.

Ruleta Rusească

Trist...

Adolescenţă

Adolescenţa...o perioadă frumoasă, în care înveţi multe, care merită trăită şi savurată din plin dar în care totuşi intervin atâtea probleme şi dificultăţi în vieţile tinerilor.În mod normal, această perioadă ar trebuii să fie una foarte plăcută pentru orice copil, să-l maturizeze, să-l pregăteacă pentru viitor şi pentru ceea ce va dori el să facă, să îi creeze un carcarter şi în care deja să ştie cum să deosebească răul de bine.Aşa ar trebuii să fie.Totuşi, mulţi dintre adolescenţi întâmpină dificultăţi şi trăiesc evenimente mai complicate care nu îi lasă să guste din plin această perioadă.Unii dintre ei au probleme în familie iar pentru ei această perioadă este un calvar din care speră să iasă atunci când vor deveni mai mari.Alţii au altfel de probleme familiale cum ar fi părinţii care divorţează, se separă, pleacă din ţară din cauza lipsei de oportunităţi şi nu mai pot fi alături de ei în această importantă perioadă.O altă parte intră în necazuri mai mari devenind atraşi prea mult de anturaje periculoase, locuri nepotrivite, persoane nepotrivite şi alte lucruri care vin odată cu acestea, fie ele activităţi sau simple tentaţii.În cazul acestora cu situaţii mai grele de înfruntat maturizarea se face dar nu neaparat într-un mod sănătos.Tânărul începe să vadă lumea cu alţi ochi, cu totul diferiţi de cei ai unui copil, dar acum nu numai că poate deosebi binele de rău ci începe să privească totul cu o oarecare ură şi frică,acestea făcându-l să se ferească chiar şi de persoanele care îi vor binele şi dispreţuind lucrurile sau activităţile care l-ar putea ajuta.Probleme acestor tineri nu vin tot timpul fără ca aceştia să nu aibă nici o vină.Unii îşi creează aceste probleme singuri, fiind tentaţi poate de cei mai mari, de alţi prieteni mai "populari" sau chiar de persoane mai mari de care sunt impresionaţi într-un anume fel.Ajung din nişte copii la locul lor nişte tineri fără prea multe scrupele, rebeli şi indiferenţi.Observăm foarte uşor cum o foarte mare parte din tineret se strică.Cei care încurajează activităţile mai sănătoase sau lucrurile mai potrivite unor persoane de vârsta respectivă sunt luaţi în râs iar cei care trăiesc într-un mod neglijent şi lipsit de direcţie primesc apreciera celor din jur.Este firesc să ne gândim la ce îi face pe "tinerii din ziua de azi" să fie aşa.Răspunsul, după părerea mea, este ceea ce afectează în mai multe domenii societatea şi anume exagerarea şi lipsa echilibrului.Este normal şi firesc ca cei tineri să se distreze şi nimeni nu e atât de absurd încât să le interzică acest lucru.Cei cu vârstele respective înţeleg asta, poate un pic prea bine, astfel încep să exagereze făcând din distracţie şi din această libertate de care dispun ceva nociv şi chiar periculos.Distracţia normală, plăcută, nu mai este suficientă.Devine evidentă necesitatea ca ea să fie completată cu alte lucruri mai puţin normale şi plăcute.Tinerii ies din case cu zeci de dorinţe şi planuri, lucruri pe care vor să le încerce dar nu echilibrat şi la timpul lor, ci toate cât mai repede, cât mai mult, indiferent de loc, persoană, oră şi să profite la maxim de vârsta lor.Unii chiar încearcă să le combine şi să le facă pe toate, să îşi "facă de cap".Lucrul acesta poate nu ar fi atât de grav dacă aceştia ar reuşii să se stăpânească.De câte ori nu auzim cazuri de bătăi în discoteci, de câte ori nu auzim cazuri de violuri, accidente petrecute în tot felul de circumstanţe sau încercări ale adolescenţilor de a se distra?Cu siguranţă de foarte multe ori şi devin din ce în ce mai dese.Auzind asfel de lucruri părinţii se sperie, se panichează chiar, nu le mai dă voie să iasă în oraş sau cu prietenii pentru a-i proteja, ei devin supăraţi, intră în depresii, au impresia că viaţa nu îi duce unde vor ei şi cred că nu mai are rost, apar cazuri de suicid şi aşa mai departe.Aşadar, este vorba de naivitate, puţină prostie, extravaganţă, dorinţa de ieşi în evidenţă şi de a exagera, specifică acestor vremuri şi pe care tinerii le învaţă şi le văd în toate sursele mass-media.Este o problemă de comunicare, de gândire.Tinerii vor totul repede, acum...Părinţii au impresia că nu se mai înţeleg cu ei şi de aici se nasc adevărate scandaluri.Dacă presa, televiziunea, profesorii şi părinţii ar încerca să explice cu frumosul adolescenţilor după ce criterii trebuie ei să se ghideze pentru a putea evita evenimentele neplăcute şi pentru a nu face vreo prostie la vârsta aceasta extrem de fragilă, dacă i-ar îndruma şi le-ar spune, pe înţelesul lor, cum este mai bine pentru ei să petreacă şi să trăiască această perioadă din viaţa lor, cum să se comporte faţă de ceilalţi şi cum să aibă grijă de ei înşişi probabil am face paşi serioşi spre rezolvarea acestor probleme.Ne dovedim încă o dată, nu numai noi românii, ci în general noi oamenii, că încă avem probleme în a ne autoeduca, controla şi în a comunica şi susţine între noi.Adolescenţa trebuie probabil să conţină puţin din toate, distracţia, prieteniile, visele, planurile au un rol bine definit.Trebuie totuşi să nu uităm că în acelaşi timp trebuie să învăţăm să devenim şi responsabili, atenţi cu noi înşine şi în general nişte oameni echilibraţi.Combinând aceste activităţi şi practicându-le într-un mod plăcut şi normal, această perioadă ne va lăsa o mulţime de amintiri plăcute şi nouă şi celor cu care am petrecut-o.Dând dovadă de teribilism şi încercând să ieşim prea mult în evidenţă în faţa celoralţi nu vom facem decât să ne complicăm situaţia şi să stricăm frumuseţea tinereţii.Poate în timp atât tinerii cât şi adulţii vor învăţa aceste lucruri şi toate aceste dificultăţi vor fi de domeniul trecutului.

Nimeni altu- viaţa noastră

nimeni altu'-viata noastra
Asculta mai multe audio Muzica

Long way down

Long way down este unul dintre cele mai bune reality showuri difuzate vreodată.Defapt, long way down este o călătorie, o călătorie sponsorizată de unicef şi care a avut ca ţintă Africa.Drumul a fost de 15.000 de km şi a fost făcut în întregime pe motociclete de către 2 actori.Cei doi prieteni au pornit cu un vis şi, prin multă ambiţie şi muncă, au reuşit să-l realizeze.Aceasta nu este prima călătorie de acest gen pentru ei, ei au reuşit să dea chiar ocol lumii în urmă cu câţiva ani iar călătoria s-a numit long way round.Cei doi au în comun pasiunea pentru motoare şi călătorii, astfel reuşesc să strabată lumea de 2 ori şi plănuiesc să înceapă în 2011 o a treia călătorie care va fi sponsorizată tot de unicef şi care se va numii "long way to go".Pe parcursul drumului aceştia trec printr-o mulţime de greutăţi şi probleme, dar în cele din urmă reuşesc să ajungă cu bine acasă.După această călătorie a fost scrisă şi o carte în care cei doi povestesc toate întâmplările mai mult sau mai puţin plăcute din aventura lor.O mulţime de motociclişti i-au însoţit la plecare şi au fost alături de ei la sosire.Cei doi au arătat lumii întregi unde poţi ajunge dacă îţi doreşti cu adevărat.Ewan, înainte de călătorie i-a mărturisit lui Charley că vor face această călătorie indiferent de ceea ce va urma şi întradevăr, au reuşit.Aşteptăm să vedem în continuare ce iniţiative vor mai lua cei doi şi unde se vor mai duce de data aceasta.Poate peste câţiva ani vor trece şi pe la noi prin ţară.

Tentaţii

Tentaţiile, sunt prezente peste tot.În majoritatea anturajelor există acele persoane care mereu au tendinţa de a te face să încerci ceva nou, să treci peste prejudecăţi şi să încerci...Droguri, alcool, tutun, iarbă sau alte lucruri sau obiceiuri care te-ar putea face mai fericit, cel puţin pentru moment, sau scoate din cotidianul zilnic.Pentru fiecare există şi perioade mai proaste, nu au cum să nu apară, inevitabil vei ajunge şi în anumite momente în care te vei simţii cu adevărat nefericit, nemulţumit, dezamăgit, plictisit sau pur şi simplu sătul.Este probabil normal să cauţi ceva în care să te refugiezi, care să te ajute şi să te ridice din situaţia în care eşti.Astfel, din curiozitatea combinată cu alte sentimente, ajungi să încerci.La început simţi că te ajută, continui, observi că te simţi bine, te gândeşti că ai găsit soluţia tuturor problemelor, te crezi de neînvins şi în acel moment îţi propui să continui la fel şi mâine, poimâine şi ori de câte ori vei simţi nevoia.Cei care sunt au tendinţa de a nu se considera dependenţi sau legaţi de acel ceva, consideră că se pot lăsa oricând deşi defapt, le-ar fi extrem de greu.Starea de bine nu durează decât câteva ore, şi atunci când îţi revii îţi dai seama că această cale de ieşire pe care ai încercat să o urmezi nu a făcut decât să-ţi înrăutăţească situaţia şi să te facă să te afunzi mai tare.Acum, pe lângă faptul că eşti dezamăgit, eşti dezamăgit şi de tine şi simţi că dacă nu ai fi încercat să te "ascunzi" în acel ceva acum ai fi putut trece mai departe.Întradevăr ai fii putut, dacă nu te panicai, dacă nu recurgeai la această metodă.Acum, îţi dai seama că nu ai reuşit să te ajuţi ci să-ţi faci un rău, acum ai mai multe probleme.Aceste tentaţii funcţionează sub principiul de "ultimele remedii" dar defapt sunt ultima sentinţă.Dacă te menţii ferm pe picioare vei reuşi să treci peste orice şi chiar dacă nu, oricum îţi va fi mult mai bine decât dacă te vei pune la pământ singur.Aceste tentaţii te vor face să îţi pierzi încrederea în tine şi în timp, dacă vei continua să le foloseşti vei ajunge să te dispreţuieşti pentru deciziile pe care le-ai luat.Să nu uităm deci că aceste momente pot fii depăşite şi cu alte "remedii" sau metode decât acestea.Putem trece mai bine peste ele dacă nu ne punem la pământ singuri.Ele sunt foarte tentante mai ales în perioada tinereţii, dar folosite nu ar face decât să o strice de tot şi să ne facă să o pierdem.Trebuie să ne gândim că totuşi, după un timp, e posibil să realizăm că problema care ne frământa atât de mult era mai mult o copilărie şi că ar fii trebuit să o tratăm cu mai multă răbdare.

cedri2k- In lupta cu conditia
Asculta mai multe audio Muzica