Adevăr şi minciună

Câţi dintre noi nu mint niciodată?Fiecare mai scapă câte un neadevăr câteodată, uneori poate chiar fără să vrea.Minciuna are picioare scurte, asta cu siguranţă e dovedit.O minciună poate să te ajute într-un anumit moment, poate să te scoată dintr-o anumită încurcătură, dacă ai noroc poate chiar nu va trebui să dai socoteală pentru ea niciodată...Totuşi, încâlcindu-te în minciuni şi minţind mult, des şi în legătură cu lucruri importante ajungi să nu mai poţi face legătura între ceea ce este adevărat şi ceea ce le spui altora, ajungi să te minţi pe tine şi la final în situaţia penibilă de a-ţi recunoaşte "invenţiile".Poate minciuna să şi ajute?Probabil, în unele cazuri, când nu putem spune adevărul pe moment, dar trebuie să fim conştienţi că până la urmă va trebui să-l spunem şi să nu-l lăsăm mascat într-un neadevăr.Minciunile nevinovate trec de multe ori neobservate, dar nici din ele nu e bine să ne facem un obicei pentru că în timp vom fi tentaţi să trecem la altele mai mari şi care cu siguranţă îi vor face pe ceilalţi să îşi schimbe impresia despre noi sau să-şi piardă încrederea în noi.Aceste neadevăruri şi încercările noastre de a ascunde ceea ce este adevărat prin tot felul de "invenţii" nu ne fac decât să ne oprească de la a ne simţi liberi şi a trăi viaţa fără să stăm ascunşi după deget, după nişte minciuni care ne vor chinui până când adevărul va ieşii la suprafaţă.Este bine să nu minţim pe nimeni dar nici pe noi înşine, să fim întotdeauna "fideli" adevărului şi să ne dăm seama că minţind şi ascunzându-l nu ne vom rezolva problemele, nu vom scăpa de ele, ci doar le vom complica.Înfruntarea adevărului este una din calităţile sau abilităţile pe care fiecare dintre noi trebuie să le aibă şi probabil este şi una foarte folositoare.