O parte din florile plantate de Administraţia Domeniului Public şi Privat Ploieşti în spaţiile verzi ale municipiului, au fost deja furate de hoţi.
În urma verificărilor efectuate de angajaţii Administraţiei Domeniului Public şi Privat (ADPP) Ploieşti s-a constatat că în ultimele patru zile au fost furate 600 de muşcate, 200 de petunii şi 300 de plante celosia din Parcul Halelor Centrale şi 60 de bucăţi de buxus şi un ienupăr din faţa blocului Şapte Etaje.
De asemenea, a fost distrus un tei amplasat într-unul dintre ghivecele din Zona Pietonală, de pe strada Kogălniceanu. Valoarea totală a florilor distruse şi furate de pe domeniul public se ridică la aproximativ 4.200 lei. În cadrul programelor de înfrumuseţare, Primăria Ploieşti plantează anual în jur de 900.000 de plante.
Sursa: Adevarul
La vederea acestui articol, m-a bufnit un râs haotic. Aşa am ajuns,în ţara asta se fură si florile din parc. Pai cum putem să vrem o ţară curată si frumoasă, când... trăim in România?
Teleshoppingul, este acela pe care Îl găsiţi pe toate posturile tv dimineaţa, care are chiar un canal propriu şi care, vă prezintă produse sau servicii "inedite şi de foarte bună calitate".Ideea cu acel canal dedicat exclusiv acestui tip de comerţ mediatic nu a fost rea, dar ceea ce rămâne în continuare enervant la teleshopping este faptul că acesta este difuzat pe multe dintre posturile pentru care oamenii prezintă interes destul de des şi de mult.Este, ca şi gumele date rest la magazin, ceva băgat pe gât.Pe lângă faptul că nu este difuzat doar într-o anumită zi sau doar pe un anumit post, teleshoppingul este şi puţin exagerat.Actorii folosiţi în astfel de reclame sunt de cea mai proastă calitate şi se vede extrem de clar după expresiile de pe chipul lor şi vocea lor că sunt cât se poate de falşi.Discuţiile dintre persoanele care prezintă respectivul produs sunt cât se poate de reci şi de forţate, este ca şi cum ar vorbi 2 roboţi.Pe lângă moderatori, mai sunt chestionate şi alte persoane, care "ar fi folosit produsul".Acele persoane sunt şi ele la fel de false ca moderatorii şi putem spune mai mult ca sigur că nu au achiziţionat sau folosit vreodată produsul despre care vorbesc.Probabil sunt şi ei plătiţi, ca şi moderatorii să spună lucruri bune despre acel produs, să îl laude şi să îl scoată în evidenţă ca fiind unul foarte calitativ, meritându-şi din plin banii.Aceste reclame sunt pline de astfel de exagerări, auzim pe parcursul lor mărturii uşor penibile.Aparatul "gimno-fă" mi-a schimbat viaţa radical, înainte eram gras şi chel, familia mă părăsise, nu mai aveam prieteni şi mi se stricase şi maşina.De când am început să folosesc acest uimitor aparat, doar cinci minute pe zi, viaţa mea s-a îmbunătăţit radical.Acum, deşi am 53 de ani arăt ca la 23, mi-am cumpărat o maşină nouă din banii pe care i-am obţinut apucându-mă de modeling, familia şi-a dat seama ce a pierdut şi s-a întors la mine, am chiar şi o amanta care îmi pipăie muşchii făcuţi cu "gimno-fă".Recomand tuturor să cumpere aparatul acesta, vă va schimba radical din toate punctele de vedere plus că este foarte bun pentru sănătate.Poate că e suficient pentru a păcăli nişte oameni mai creduli, dar probabil că ceilalţi ar prefera mai degrabă o reclamă sinceră, fără scenete prosteşti, care să prezinte adevăratele calităţi ale produsului şi modul lui de utilizare etc.Dacă traiul nostru ar fi atât de drastic îmbunătăţit de..să zicem centura sauna-belt, atunci am vedea pe stradă numai oameni cu această centură sub cămasă.De multe ori, aceste produse care ne sunt prezentate la tv sunt destul de proaste şi chiar nu au deloc efectul dorit sau au un efect de 10 ori mai mic decât cel prezentat în reclamă.Oamenii pot fi foarte uşor păcăliţi şi exact de această strategie se folosesc cei care vor să îşi vândă marfa.Cine ştie câţi oameni sună şi comandă acele produse.Mulţi dintre cei care sună sunt chiar oameni bătrâni, care probabil, uimiţi de puterea centurei sauna-belt sau de aparatul "gimno-fă" care poate să îţi redea tinereţea în doar 5 minute pe zi, sună şi cumpără uitând şi de costurile de transport şi de tot.Cert este că, nu toţi cei care le cumpără sunt şi mulţumiţi.Pentru a atrage, producătorii invită chiar vedete sau persoane publice în studio ca să spună oamenilor cât de deosebit este acel ceva de pe stoc şi cât de mult vor pierde dacă nu îl vor comanda.Unii producători vin chiar ei în studio şi asemena ţiganilor care strigă pe străzi că vând covoare ţipă în ecran despre cât de bune sunt umeraşele sau inelele lor şi ţi le prezintă timp de jumătate de oră făcându-ţi zeci de oferte în mai puţin de 5 minute.Vă mai ofer încă 5 umeraşe la preţul de doar 499 de lei, asta da afacere, sunaţi acum şi primiţi şi o unghieră absolut gratuit!!!da, aţi auzit bine, unghiera ABSOLUT GRATUIT!!!.Atunci când producătorii sunt străini aduc în studio şi câte o traducătoare care oboseşte încercând să redea ceea ce zice înfocatul vânzător.Aşadar, fiţi atenţi ce cumpăraţi de la tv şi nu uitaţi, dacă sunaţi în primele 5 minute primiţi şi o răzătoare în formă de moş Crăciun.Sunaţi acum!!
Războiul,războiul este poate lucrul cel mai lipsit de sens şi inuman pe care omul l-a putut creea vreodată.Acesta este practic o cale spre durere, moarte, suferinţă şi sărăcie.Războiul este probabil cel mai jos punct în care omenirea a ajuns vreodată.Este mai mult decât inuman.Noi oamenii afirmăm adesea că nu suntem ca animalele, noi avem raţiune, sentimente, suntem înzestraţi cu capacitatea de a gândi şi de a lua decizii.Este adevărat, dar totuşi uneori coborâm chiar mai jos ca animalele şi parcă refuzăm să ne folosim de abilităţile noastre de fiinţe superioare şi ne luptăm şi măcelărim între noi într-un mod foarte crud, violent şi anormal.La acest nivel putem constata speriaţi că nici o altă fiinţă nu a ajuns vreodată.Nici o specie de pe pământ nu s-a putut distruge pe sine vreodată aşa cum au făcut-o oamenii în trecut şi probabil o vor mai face.Oare unde am fi fost acum dacă nu ar fi fost primul şi al doilea război mondial, oare cum ar fi fost?Cu siguranţă aceste două principale războaie prin care omenirea a trecut nu ne-au adus nimic bun, dar au creat în schimb suferinţă, scârbă sufletească, sărăcie, disperare şi în special moarte.Prin aceste două războaie omenirea nu a făcut să dovedească decât cât de periculoşi sunt oamenii pentru ei înşişi.Mulţi dintre noi se tem de sfârşitul lumii, unii zic că va veni un fel de apocalipsă, unii că ne vor înghiţi găuri negre etc.Defapt, e posibil ca sfârşitul omenirii să fie determinat chiar de ea, de noi, prin această modalitate care evidenţiază ce este mai urât din rasa umană.Războiul, războiul este un lucru fără sens, o acţiune colectivă fără scop, sau cu un scop inutil pentru cei care participă direct în el.Nu îşi doreau milioanele de tineri care au murit în războaie îndeplinirea a nu ştiu căror interese politice sau naţionale, nu îşi doreau familiile care şi-au îngropat copii şi rudele cucerirea nu ştiu cărui teritoriu...Aceste războaie au făcut victime care nu vor fi niciodată uitate, sau cel puţin aşa ne place să spunem.Pierderile acestea pe care omenirea le-a suferit în trecut sunt mult mai majore decât sunt considerate.Nu ştim, dar poate printre cei care au murit atunci au fost probabil oameni care ar fi putut fi scriitori, artişti, inventatori sau oameni care ar fi putut să schimbe radical viitorul omenirii.Cu siguranţă atunci au murit multe valori, care dacă ar fi rămas în viaţă, în mod cert nu ar fi fost nefolositori lumii.Dar au murit, pentru...;păi pentru nimic.Da,pentru nimic.Bine, ca să nu pară totuşi motivul prea prostesc şi să nu fie situaţia prea dramatică acest "nimic" a fost mascat în cuvinte de genul"libertate","dragoste de ţară","onoare","demnitate" etc.Păi suntem oare chiar atât de proşti?Adică pentru a ne da seama că avem nevoie de libertate a trebuit să ne omorâm singuri timp de câţiva ani?Nu.Păi atunci pentru ce?Pentru a o câştiga sau a o dobândi.Păi de la cine a trebuit să o câştigăm, cine ne oprea până atunci să fim liberi, nu era şi atunci la dispoziţia noastră de a trebuit să o dobândim?Libertatea ne-o interziceam chiar noi, nu vreo forţă superioară cu care am luptat ca s-o dobândim.Oare chiar nu puteam să devenim liberi fără să ne omorâm între noi?Şi dacă am devenit liberi astfel, cu ce ne-a ajutat?Adică înainte nu puteam fi liberi, acum că am băgat în pământ câteva milioane de suflete putem fi, acum da ,merge.Înainte nu ştiu, parcă eram prea mulţi şi nu mai aveam loc.Libertatea şi în general toate drepturile de care omenirea va dorii să se bucure vreodată sunt în mâinile noastre.Dacă noi oamenii am fi decis atunci că vrem să fim liberi şi să ne organizăm într-un anume fel, nimeni nu ne-ar fi oprit.Dacă cei care conduceau atunci această planetă şi-ar fi folosit acele aptitudini cu care ne tot lăudăm -raţiune ,gândire, sentimente şi pe care admitem că le folosim, această problemă ar fi fost rezolvată într-un mod uman.Au trebuit totuşi să moară milioane pentru ca în cele din urmă să se ajungă la o înţelegere undeva în jurul unei mari mese, în spatele unor uşi închise unde probabil s-a spus că deja devine plictisitor şi că nu prea mai sunt gloanţe, hai să ne oprim şi să reluăm peste câţiva ani.Cam asta s-a spus, dar într-un mod mai diplomatic probabil.Oamenii s-au luptat pentru teritorii spun unii.Păi asta e ceva mai prostesc şi mai lipsit de sens decât celelalte motive.Deci oamenii se luptă între ei pentru un teritoriu pe care acum stau oameni, iar pe care pe viitor vor sta...tot oameni.Bineînţeles, se va numi altfel şi va fi condus de altcineva.Da, foarte frumos dar parcă totuşi nu e un motiv suficient de bun să sacrifici atâţia oameni şi să distrugi ceea ce alţii s-au chinuit poate să construiască.În antichitate, cei care organizau războaiele, conducătorii, luptau alături de armată pentru ţara lor.Pe parcurs, conducătorii au început să privească războaiele din nişte scaune confortabile, undeva departe şi să aşeze pe hărţi soldaţii şi tancurile ca şi cum s-ar juca cu nişte soldăţei...Ceea ce poate acei oameni nu au simţit sau realizat a fost că acele ordine, grafice, planuri pe care ei le făceau aveau în spatele lor nişte oameni la fel ca ei, care poate ar fi dorit să facă altceva decât să moară din ordinul nu ştiu cui luptând pentru...pentru că aşa i s-a ordonat.Spunem acum că mulţi plecau la război cu dârzenie şi dragoste, dar adevărul este că mulţi dintre ei nu ştiau pentru ce luptă, sau ştiau aşa din auzite.Erau luaţi din şcoli, de la locurile de muncă, de lângă familii şi prieteni, brusc, fără explicaţii sau lămuriri, fără să li se mai acorde vreun drept şi duşi să lupte pentru că aşa a zis unu care acum doarme într-un fotoliu şi pe care ei probabil l-au dorit în fruntea ţării acum câţiva ani în speranţa că le va fi mai bine.E trist, ruşinos şi înspăimântător faptul că noi oamenii suntem principala noastră temere, nu ştim să ne rezolvăm probleme folosindu-ne de ceea ce ne deosebeşte de animale-raţiune,gândire şi căutăm chei spre anumite lucruri cum ar fi libertatea, le căutăm distrugând tot ce avem mai bun şi nu ne dăm seama că defapt acele chei sunt chiar în mâinile noastre.Să sperăm că pe viitor nu vom mai fi atât de orbi şi poate că moartea celor de atunci va avea totuşi un scop, acela de a ne face să învăţăm de la trecut, să vedem ce pagube a produs inconştienţa noastră şi să facem în aşa fel încât astfel de evenimente să nu se mai repete.Războiul este probabil mult mai groaznic decât ne-am putea noi, cei care nu am participat la nici unul, să ne închipuim vreodată.Probabil că nici nu ar putea fi descris complet într-o carte, film etc.
Cu toţii am prins, măcar odată la tv o emisiune gen "vreau să fiu vedetă" sau am auzit pe cineva lăudându-şi odrasla sau un alt copil într-un mod, poate puţin exagerat.Copii sunt în general iubiţi şi simpatizaţi de majoritatea oamenilor, ceea ce este foarte bine.De obicei, părinţii, profesorii, fraţii, atunci când aceştia au realizări deosebite sau reuşesc să facă nişte lucruri deosebite şi mai rar întâlnite îi laudă şi îi răsplătesc cum ştiu eu mai bine.Nici acesta nu este un lucru rău.Din miile de copii din ţara noastră sau din lume să zicem, o anumită parte au anumite talente deosebite, au anumite daruri şi anumite atracţii pe care şi le urmează de mici şi ajung nişte oameni importanţi- vedete, persoane publice etc.Despre unii din ei putem spune că sunt mai mult decât înzestraţi, îi putem numii chiar genii, dar aceştia sunt destul de rar întâlniţi şi de multe ori, atunci când apar, nu sunt stimulaţi sau apreciaţi.Aceşti copii sunt rari, dar există şi este păcat să nu îi scoatem la lumină şi să nu "profităm" de talentele şi ideile acestora.Românii şi nu numai, au înţeles acest lucru, ba chiar poate un pic prea bine şi aceste iniţiative de reliefare a copiilor inteligenţi şi talentaţi au devenit poate un pic exagerate.Apare din când în când câte un copil pe micul ecran şi la invitaţiile sau chiar insistenţele prezentatorului sau ale părinţilor(depinde de cât de răsfăţat este)acesta începe să cânte.La sfârşitul reprezentaţiei, care întradevăr a fost plăcută dar nu mai mult, încep laudele în exces, notele de 10 care curg fără să se vadă măcar un 9 sau să se facă vreo observaţie.Maricica, eşti foarte talentată, cu siguranţă vei ajunge nevasta preşedintelui Americii şi în acelaşi timp şi o mare cântăreaţă la nivel mondial.Aş mai vrea să adaug şi că ai nişte ochi superbi, un zâmbet extraordinar, un chip ca al prinţeselor din poveşti etc. Să fim serioşi.A fost plăcut, a cântat frumos, dar oricare copil din public sau de oriunde, dacă ar fi fost la fel ca acela împins şi dirijat de profesor, părinţi, rude ar fi reuşit să cânte piesa la fel de frumos.Are o voce extraordinară doamnelor şi domnilor, pe Celine Dion deja o trec căldurile de spaimă că această domnişoară îi va lua în câteva zile locul.Din nou,să fim serioşi.Vocea nu e definitivată la 7 ani, nici nu a ajuns la pubertate, vocea i se va mai schimba mult şi defapt, este doar o voce de copil, nimic mai mult,o voce de copil prelucrată de cine ştie câţi profesori.Este întradevăr frumoasă, dar toţi copii sunt, copii în general sunt frumoşi, fiecare în felul lui, asta nu înseamnă că vor ajunge toţi vedete sau cântăreţi.Juriul de ce mai este pus acolo dacă acordă numai 10, aşa de distracţie?Nu îi mai chema să ocupe spaţiul în platou degeaba dacă nu acordă decât 10, cheamă doar copii să cânte şi spune-le direct că au spart orice top.Întradevăr, trebuie să căutăm valorile adevărate şi să le promovăm, dar nu cred că aceasta este soluţia.Probabil că există pe acolo pe undeva, un copil care chiar are voce şi ar merita, dar acela poate nici un visează să ajungă la tv şi să fie lăudat şi apreciat.Poate chiar îşi pierde speranţa când vede că alţii mult mai slabi ca el sunt "în faţă", iar el care chiar ar merita, stă în spate.Nu numai la tv vedem sau auzim promovări din acestea prosteşti.Unele persoane îşi laudă în exces copii sau rudele.Nepoţelul meu e foarte deştept, Eminescu cred că era un nimic pe lângă el, păi chiar ieri, mi-a scris tot alfabetul pe o foaie de caiet.Am rămas aşa de uimită încât am fugit repede afară să îi chem pe părinţi să vadă.Cât am fost eu după părinţi el a dărâmat televizorul de pe masă şi a aruncat căţelul de la fereastră, dar oricum e foarte inteligent şi se vede că are personalitate.Vai, mie îmi spuneţi!Fetiţa mea cântă la orgă de la 2 ani.Acum 3 zile s-au terminat bateriile şi a fugit tasu la magazin să îi ia, să nu cumva să irosim talentul.Peste 3 zile am descoperit că orga defapt cânta singură dar oricum, e foarte deşteaptă;numai s-o vedeţi cum îi ia de păr pe ceilalţi copii la grădiniţă.Şi a noastră ştie să se impună.În faţa unor astfel de "lăudători" ce să mai zici,eventual ai putea să le spui că Rex al tău îngroapă oasele în grădină şi să îi întrebi dacă nu mai au locuri la grădiniţa aia pentru copii supra dotaţi şi pentru el.Reveniţi-vă, un copil nu este geniu sau vedetă dacă scrie alfabetul, cântă,nu este Picasso reîncarnat dacă desenează sau mai ştiu eu ce.Copii sunt copii, fiecare atunci când e mic face câte-un lucru care îi încântă sau îi bucură pe părinţi, dar asta nu înseamnă că toţi am devenit genii la maturitate.Nu zic să nu îi apreciem sau să îi lăudăm, dar într-un mod mai modest, mai normal, nu să le planificăm deja şi viitorul şi să le şi rezervăm loc la Harvard.E bine să-ţi apreciezi copilul şi să îl susţii în ce face dar aşteaptă până va mai creşte puţin să vezi ce abilităţi îşi conturează şi ce planuri de viitor îşi va face.Nu spune tu după ce îl vezi jucându-se cu maşinuţele că sigur l-ar întrece pe Rossi sau Schumaher într-o cursă,nu spune când dă cu piciorul în minge că el e omul care va scoate naţionala din starea în care e sau dacă o faci, fă-o în glumă, nu o spune cu patimă ca şi când abia aştepţi.Cam aşa fac părinţii şi rudele...Dacă stăm să ne gândim, geniile şi oamenii importanţi din istorie, nu au fost chiar de mici consideraţi"genii" sau văzuţi ca având abilităţi deosebite.Einstein când era mic era considerat un copil cu probleme mintale, era dispreţuit de ceilalţi copii pentru că era retras şi preocupat de anumite subiecte pe care aceştia nu le înţelegeau.A fost considerat de profesori ca fiind un copil problemă, diferit şi care nu vrea să înveţe.Nu a fost un elev prea strălucit şi avea un caracter ciudat, ba chiar a şi ratat un examen.Geniile şi valorile se nasc de multe ori din umbră şi îşi croiesc drumul printre oamenii care nu îi apreciază sau ajută.Sunt necunoscuţi şi nepreciaţi până probabil după moarte.De multe ori, ceea ce avem mai prost scoatem în faţă, un exemplu bun fiind muzica şi vedetele noastre care lasă de dorit, iar ceea ce e mai bun lăsăm în voia sorţii.Mai ştii, bine ar fi să greşesc şi defapt toţi acei copii care sunt lăudaţi şi apreciaţi să producă ceva de valoare şi să devină oameni de apreciat şi cu greutate pentru ţara şi societatea din care fac parte...
Să vă prezint un joc....se numeşte toca race driver 3.Dacă sunteţi un împătimit al jocurilor cu maşini, acesta cu siguranţă vă va încânta şi nu vă va nemulţumi.Este bine lucrat şi un joc căruia nu prea ai multe să-i reproşezi.Are ca principală temă cursele, dar nu doar un anumit fel de curse ci o largă gamă care cuprinde curse of-road, formula ford, formula gt, curse de maşini clasice, formula 1, curse de atv-uri, karturi şi multe altele.Jocul are un meniu destul de accesibil şi ne încântă cu o mulţime de moduri şi opţiuni de joc.Dacă nu dorim să ne conturăm în joc "o carieră" putem începe să îl jucăm la modul "free race" care ne permite să ne alegem orice tip de cursă la care dorim să luăm parte, vehiculul cu care vom parcurge traseul şi traseul în sine.Grafica jocului este ok, acesta are 4,5 giga deci era de aşteptat.Un lucru deranjant la acest video game este, ca la multe altele, faptul că multe opţiuni, trasee şi maşini, la început sunt încuiate sau restricţionate, fiind necesare ore bune de joc pentru deschiderea lor.Din fericire, jucauşii profesionişti au descoperit parole care ne pot scăpa de această problemă: Password: Effect: A0AERR56V7TF4 Boost for all cars 6H61G288KBVP5 Invincible cars 9BDLAD4ETGQ77 Unlock bonus championships X78YU8VLFXB1G Unlock championships HXDDAWA94C3B4 Unlock slot racer E1WNYA9YW3K25 Unlock toy cars De asemenea, pe numeroase siteuri sau programe de download se pot găsi salvări care ataşate la joc vă vor permite să îl jucaţi în orice mod doriţi.Sper să îl încercaţi şi să vă placă.Nu uitaţi, cumpăraţi-l în original altfel veţi ajunge la puşcărie! Pentru a-l putea vedea mai bine şi a vedea cam cum arată o cursă din acest joc am realizat 2 "trailere" care vă vor convinge:
Vise,oare există persoană care să nu viseze?O fi mai bine să fim realişti sau să fim visători?Defapt, realitatea nu exclude visul, iar a fi realist nu înseamnă să nu visezi, ci mai degrabă să nu visezi prosteşte.Ştiţi cum se spune, cea mai bună cale pentru a-ţi îndeplinii visele este să te trezeşti.Cel mai bine probabil,este să îţi faci visele să devină realitate muncind şi luptând pentru ele.Cu toţii visăm, visăm la zile mai bune, la o realizare materială, sentimentală, socială...Unii numesc visele planuri şi cam asta şi sunt, nişte schiţe pentru viitor pe care ni le imaginăm şi care sperăm să fie reale cândva.Nu poţi spune că orice vis poate deveni realitate, aşa cum nu poţi spune că orice e posibil sau că poţi orice dacă vrei cu adevărat.Acestea sunt expresii poate puţin prea optimiste şi prea rozalii.E bine să lupţi, e bine să speri, dar uneori voinţa nu este suficientă pentru a-ţi îndeplini visul sau visele.E normal,trebuie să mai încerci, să perseverezi, dar să ştii şi când să renunţi şi să te resemnezi, altfel poate vei pierde un timp în care ai fi putut să-ţi îndeplineşti alte vise care poate te-ar fi bucurat mai mult.Oare unde am fi fără vise?E frumos să visezi, să-ţi imaginezi şi chiar dacă probabil acel vis nu va deveni niciodată realitate, tot nu ai pierdut nimic.Chiar şi visele "nerealizabile" ne aduc uneori un zâmbet, deşi ştim că nu vor fi niciodată reale.Oamenilor le place să viseze, să facă haz de necaz visând şi în general, să facă planuri legate de viitorul lor.Pe unele le transformă în realitate, unele rămân la stadiul de vis.Cert e că nu trebuie să ne închipuim că întradevăr, orice e posibil şi se poate dacă vrei, că nu există vis care după multe încercări să nu devină realitate sau că suntem apţi de a realiza orice ne punem în cap, pentru că nu este mereu chiar aşa.Visele nu sunt ceva rău, ba dimpotrivă, iar cel mai bun lucru la ele e că nu sunt interzise şi sunt cât se poate de gratuite.Visele se pot îndeplini şi depinde doar de noi să facem acest lucru.Dacă nu reuşim, atunci probabil ar trebuii să ţintim puţin mai jos iar când ajungem acolo să încercăm la mai sus, poate aşa ne-am putea îndeplini şi cele mai nebune vise, trecând treptat de la unul la altul, muncind pe rând pentru fiecare şi la un moment dat să ne trezim că am ajuns undeva unde înainte nici nu îndrăzneam să visăm.Personal, prefer visele mai "cuminţi", mai uşor de atins şi mai accesibile pentru că aşa mă pot bucura după un timp şi de faptul că am reuşit să mi-l realizez.Cele mai "îndrăzneţe" le savurez din plin şi sper că poate cândva, mi se vor părea mai apropiate decât sunt acum.Aşadar să luptăm pentru visele noastre, dar nu prosteşte şi să nu uităm că pe lângă vise mai există şi speranţă, dar şi minuni...
Vedem parcă pe zi ce trece cum lumea devine din ce în ce mai depravată şi parcă în loc să evoluăm spre mai bine mergem cu viteză spre mai rău.Noua generaţie este una foarte diferită de cele din trecut.Toate generaţiile au fost diferite unele de altele şi în toate au existat schimbări, dar totuşi valorile morale şi anumite principii se păstrau, încă mai erau menţinute anumite bariere.E drept că pentru a fi nişte oameni deschişi la minte şi pentru a putea evolua trebuie să trecem peste anumite bariere.Acestea ar trebui să fie reprezentate de rasism, diferenţe sociale, care ţin de naţionalitate, de etnie, de categorisiri făcute după stilul vestimentar sau după bunurile pe care le deţinem etc.Totuşi noi nu încercăm să depăşim aceste bariere, ba chiar le întărim, înlăturându-le pe celelalte, cele care nu ne vor aduce prea multe beneficii pe viitor cum ar fi acceptarea căsătoriilor între homosexuali, promovarea excesivă a sexului practicat în orice mod, oriunde, cu oricine, a circului şi scandalurilor în faţa tuturor, la tv sau în presă şi în general al tot ce ar putea fi categorisit drept "nociv".Generaţia actuală cu siguranţă este mult mai diferită decât cele din trecut, sărind brusc peste multe lucruri pe care, poate ar fi fost mai bine să le păstrăm şi să le respectăm.Putem observa cum genreraţia actuală şi în general societatea din zilele noastre merge spre rău din ceea ce ne înconjoară şi din ceea ce are priză la lume , adică scandalurile televizate, subiectele care conţin crime, sex ,în orice caz ceva senzaţional dar prostesc, "muzică" promovată de aşa zise cântăreţe care nu au nimic în comun cu muzica dar care au alte atuuri, politicieni şi persoane publice care nu sunt în nici un caz interesate de ţară sau de binele ei dar care atrag prin modul lor de a se autoapăra şi prin felul lor de a-i umili pe alţii etc.Suntem o genraţie care nu mai caută să observe lucrurile bune la o anumită persoană, fie ea cunoscută sau nu.Dacă o persoană publică face un gest bun şi corect, nu ne încântă, poate doar dacă este însoţit de mult "tam-tam" şi de rochii dichisite cu cristale Swarovschi. Suntem cu ochii în patru după cineva care să facă o greşeală, să se îmbrace nu ştiu cum, să vină la nu ştiu ce eveniment cu nu ştiu ce maşină ieftină şi să se facă de râs etc. astfel încât să avem subiect de bârfă, de râs şi de amuzament, unul de prost gust desigur.Să sperăm totuşi că această generaţie va învăţa să se mai autoeduce şi că, spre deosebire de anii trecuţi, vom face şi multe progrese în bine, deschizându-ne la minte într-un mod corect şi nu unul nociv care până la urmă, nu ne va duce nicăieri.Sau cine ştie, poate va veni o vreme când vom spune şi noi cu mândrie că pe vremea noastră încă era bine şi lumea nu era atât de nebună cum e azi(atunci).Măcar de am rămâne aşa şi nu am ajunge mai rău...
Părinţii,cei care ne dau viaţă,iar apoi multe altele.În cazurile bune,părinţii au grijă de copiii lor şi îi cresc cu maximă responsabilitate dar şi făcând multe sacrificii.La o anumită vârstă copiii devin apţi pentru a lua propriile decizii iar părinţii le acordă libertatea pe care şi-o doresc,continuând totuşi să-i ajute.Copiii,atunci când părinţii le interzic ceva,au de multe ori tendinţa să spună că le-ar fi mult mai bine fără părinţi,sau că aceştia pur şi simplu sunt incorecţi şi greşesc.De obicei,copiii realizează că părinţii le doreau binele şi îi protejau abia după un timp în care îşi dau seama ce urmări putea avea acea acţiune a lor sau unde i-ar fi dus.În majoritatea familiilor, putem spune că părinţii doresc binele copiilor şi sunt dispuşi să facă orice pentru ca aceştia să se realizeze şi să fie fericiţi.Desigur,nu puţine sunt cazurile în care aceştia mai şi exagerează,greşesc,sunt prea protectivi sau grijulii,prea exigenţi etc.Uneori,chiar şi când copiii lor devin adulţi,aceştia îi ajută să ia decizii,îi îndrumă în diferite situaţii sau îi susţin material şi moral atunci când le este greu.Totuşi,chiar şi când copiii lor ajung la o vârstă la care să zicem că nu mai e nevoie ca părinţii lor să ia decizii pentru ei, aceştia intervin în viaţa lor şi în deciziile lor încercând să le influenţeze aşa cum consideră ei că e mai bine.Un părinte bun este acela care are grijă de copilul lui, îl ajută, îl înţelege, ştie să vorbească cu el, îl protejează şi ştie exact cât de restrictiv trebui să fie cu acesta, cât şi când trebuie să îi acorde libertate.Chiar dacă suntem copii sau adulţi, trebuie să recunoaştem că fără ajutorul lor şi fără prezenţa lor în viaţa noastră nu am fi ajuns unde suntem astăzi.E normal ca noi să avem unele pretenţii de la ei,dar să ne gândim că totuşi,poate ar merita şi ei ceva de la noi.Părinţii nu sunt ca unele rude sau prieteni,lor nu trebuie să le faci cadouri scumpe sau să faci cine ştie ce gesturi ca să le arăţi că îi apreciezi.O simplă afirmaţie atunci când ei îţi spun că ai greşit, o floare mamei din când în când sau o cravată tatălui, un mesaj de sărbători atunci când eşti plecat, pentru ei înseamnă foarte mult şi putem fii siguri că le merită.Nu putem spune că părinţii au dreptate mereu, copiii în nici un caz nu au, poate doar uneori.Au în natura lor tendinţa de a greşi, dar de aceea sunt părinţii lângă ei, să îi facă să greşească cât mai puţin.Sigur,poate ne-au mai greşit şi ei din când în când,poate ne-au mai certat,poate uneori ne-au supărat şi nu ne-au lăsat să facem ceea ce în momentul acela ne-ar fi făcut fericiţi,dar dacă părinţii noştrii sunt aşa cum sunt majoritatea,adică iubitori,să mai trecem şi noi cu vederea,să-i mai iertăm când ne supără şi să nu uităm că şi noi le-am greşit în multe,ba mai mult de atât,într-un fel,le suntem datori.Esenţial este să învăţăm să îi ascultăm şi să comunicăm cu ei,astfel dacă suntem copii vom obţine mult mai multe de la ei,iar dacă suntem adulţi vom obţine cu siguranţă,pe lângă părinţi,nişte buni prieteni.
Mihai Leu,o persoană destul de celebra în România pentru sporturile pe care le practică:boxul şi automobilismul.Acum câteva zile,Leonard a avut placerea de a se reîntâlni cu fosta prietena,Steluţa,undeva prin Bucureşti.Au intrat în vorbă,au depănat amintiri şi şi-au povestit ce au mai făcut în timpul în care nu s-au mai văzut.S-au despărţit şi fiecare a plecat în drumul lui zâmbind.A doua zi,după ce iubita lui Leonard a plecat de acasă,Boxerul,dând nişte pahare de coniac peste cap pentru a-şi face curaj a sunat-o pe frumoasa fostă şi a invitat-o la o cafea.Femeia a venit fără să bănuiască măcar ceea ce o aştepta.Destul de ameţit,Mihai o invită înăuntru şi începe să-i mărturisească cum că el încă mai ţine la ea şi că îi pare rău că s-au despărţit.Ea a zambit,a recunoscut că a fost frumoasă relaţia lor dar că trebuie să treacă amândoi peste şi să rămână prieteni deoarece acum amândoi aveau alte relaţii stabile.Atunci Leonard parcă a văzut roşu în faţa ochilor.Femeia dorea să plece dar bărbatul i-a spus că nu pleacă nicăieri până când el nu se culcă cu ea.Auzindu-l,femeia a intrat în panică:"Leonarde,să,să ştii că iese cu scandal,dă-mi drumul că încep să ţip şi,dacă vrei să ştii,ceea ce vrei tu nu se poate,că sunt la ciclu."El o privea cu ochii injectaţi de patimă.Gentelmanul Mihăiţă îi aplică fostei iubite câţiva pumni în stomac,îi taie hainele cu o foarfecă,o târâie în baie,apoi în sufragerie,îi mai trage câţiva pumni şi apoi începe violul în toată regula timp de 30 de minute.Între timp,femeia şi-a mai revenit şi a reuşit să fugă în sufragerie şi să-l lovească pe Leonard.Nervos,luptătorul o mai loveşte de câteva ori,după care o aruncă goală puşcă de la balcon chiar sub ochii vecinilor.Încă vie,vecinii o duc la spital,iar în câteva ore haitele de mascaţi apar la uşa lui Leonard.Iubita acestuia încă nu e în stare să creadă ce acuzaţii i se aduc lui Leonaş.Leonard spune că ,în joacă,după o partidă de sex mai violentă(probabil ca să poată explica gravele vânătăi)femeia se zbenguia pe lângă geam,dar puţin ameţită de la coniac şi-a pierdut echilibrul şi a căzut.Vecinii spuneau totuşi altceva.Mihai Leu a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru viol şi tentativă de omor.De asemenea,i s-a interzis să mai ocupe vreodată o funcţie sau să mai practice sporturile la care avea succes înainte.Asta e,te ditrezi,plăteşti.
Parcă nu credeam ca situaţia din Moldova să devină atât de gravă.Oamenii care sunt acolo şi care protestează,care spun ceva,merită din plin şi au nevoie de tot respectul şi susţinerea noastră.Prin asta am trecut şi noi,aşa am reuşit să ne câştigăm şi noi mult dorita libertate.Cei din Basarabia au avut-o până acum într-un mod superficial,au avut o libertate falsă,de care până la urmă au devenit sătuli.Reacţia autorităţilor faţă de jurnaliştii străini sau chiar interni şi faţă de cetăţenii nemulţumiţi ne arată cât de "comunistă" este Republica Moldova,probabil mult mai mult decât am fi crezut noi,cei din România.Este de admirat puterea de care au dat dovada acei cetăţeni care au reuşit să se unească şi să iasă pe străzi,să spună ce îi doare,să spună că s-a umplut paharul şi că ei nu mai vor,nu mai vor guvernul,conducerea,minciunile şi comunismul de până acum.Oamenii vor libertate,îşi vor drepturile,vor să fie trataţi aşa cum ar trebuii.Jurnaliştii reuşesc cu greu să ne aducă imagini şi reportaje de acolo deoarece sunt ameninţaţi ,reţinuţi, arestaţi etc. ca într-o ţară total comunistă şi a cărui regim încearcă parcă,cu ultimele puteri,să înăbuşe această revoluţie.Oamenii sunt bruscaţi, bătuţi sau chiar duşi în afara Chişinăului de "oameni în costume negre" care îi aruncă în dube urmând să nu se mai audă de ei niciodată.E trist să vezi cum,în 2009 ,oamenii nu-şi mai pot respecta drepturile unii altora şi cum pentru a fi auziţi şi ascultaţi cetăţenii trebuie să recurgă la violenţă,revolte şi acţiuni care să îi pună pe politicieni pe gânduri.Dacă s-ar gândi la rezolvarea problemelor ,ar fi foarte bine ,dar ei nu se gândesc decât la cum să înăbuşe aceste mişcări de revoltă ale poporului,căruia,evident,i-a fost de ajuns ceea ce a îndurat în toţi aceşti ani.În Basarabia se vorbeşte limba Română,ţările acestea două sunt surori.Noi,românii trebuie să ne susţinem fraţii de peste Prut şi să îi apreciem pentru curajul de care dau dovadă în încercarea de a deveni o ţară cu adevărat liberă.
Pirateria dăunează grav libertăţii...Poftim?!Majoritatea celor care "piratează" jocuri ,muzică,filme etc de pe internet sunt elevii,tinerii,cei care le folosesc.Se pare că practicând astfel de activităţi suntem pasibili chiar de pedeapsa cu închisoarea!Ni se spune clar să nu încurajăm sau să practicăm "pirateria".Aşadar,gândiţi-vă că tot ce aveţi în calculator ,muzică,filme,programe etc.şi de asemenea toate bunurile voastre de uz digital trebuie să aibă licenţă,sau să poată fi justificate într-un alt fel decât downloadul.Să facem un calcul...să spunem că nu am nimic în calculator decât windowsul...Acest program m-ar costa 579 lei,să zicem jumătate din salariul lunar al unui muncitor sau cu 100 de lei mai mult decât şomajul pe care îl primeşte un absolvent de facultate nelucrător.Practic,dacă sunt un tânăr absolvent de facultate care încă nu lucrează,pentru a putea să-mi utilizez calculatorul liniştit ar trebui să nu mai fac nici un fel de cheltuială o lună şi să opresc şi un sfert din şomajul pe luna viitoare.Dar nici aşa nu aş putea să fac mai nimic pentru că pc-ul ar fi dotat doar cu programul iniţial software.Aş putea eventual să privesc nişte poze de pe un cd sau să mă joc schimbând backgroundul la desktop.Să zicem totuşi că am făcut acest sacrificiu pe care l-am resimţit din plin timp de 2 luni.Acum vreau să introduc în calculator nişte muzică.Nu îmi place muzica din ţara mea aşa că mă orientez spre nişte artişti străini.Un album al unui artist străin costă 35 de lei şi conţine 12 piese.Vreau măcar 150 de melodii aşa că am să cumpăr în jur de 12,13 albume din salariul meu de proaspăt absolvent.Când vine vremea să plătesc constat stupefiat că şomajul nu îmi ajunge şi renunţ la unul din albume.Deci,mi-am cheltuit luna aceasta tot venitul meu pentru 140 de trackuri.Nu o să mai mănânc dar măcar pot asculta muzică.Luna viitoare,când iau din nou şomajul mă gândesc să-mi cumpăr şi nişte jocuri.Am încercat să downloadez dar puştii de pe forumuri mi-au spus că nu este bine,de aceea este ţara asta aşa cum e, pentru că oamenii ca mine downloadează jocuri de pe net.Am zis totuşi să nu fiu atât de nesimţit şi să le cumpăr în original.Vreau măcar 4 jocuri,să nu mă plictisesc.Intru într-un magazin de specialitate şi mă uit la preţ.Cel mai ieftin joc e 150 ron.Iar trebuie să fac foame 2 luni,dar măcar o să mă pot juca în voie,iar ca bonus nici cei care descriu jocuri pe forumuri nu mă vor înjura pentru că vor ştii că mi-am cumpărat jocurile în original.Am nevoie de calculator să fac nişte lucrări ,dar pentru asta îmi trebuie programul acela...Microsoft word.Este cam 100 ron,scap ieftin de data asta.După câteva luni de foame am în calculator totul original, mai puţin programele mici pe care, recunosc, le-am downloadat de pe google.Fac o vizită acasă, părinţii mă văd că sunt cam slăbit şi mă întreabă de ce sunt aşa,de ce nu mănânc şi de ce port acelaşi tricou de 5 luni la rând, gândindu-se pe ce cheltui oare banii.Cu un zâmbet mare pe faţă am să le răspund că nu prea am mai cumpărat mâncare sau haine, dar în schimb am toate hologramele de la jocurile şi de la programele cumpărate lipite pe spatele tricoului purtat în fiecare zi timp de 5 luni.Abia aştept să vină următorul şomaj să îmi cumpăr mozila firefox.Dacă mă învăţ cu mâncarea puţină poate în câteva luni o să-mi cumpăr şi un antivirus bun,cine ştie.Părinţii mei se uită îngrijoraţi la mine,iar în cele din urmă tata o trimite pe mama să-mi pregătească un pachet consistent pentru că preferă să îmi facă ei pachet acum,decât să mi-l facă mai târziu pentru la puşcărie.Oricum,cu atâtea programe care îmi sunt necesare pentru pc nu cred că aş mai putea să mă gândesc la mâncare.Una peste alta,e bine,acum am o siluetă de invidiat,fetele cred că fac sală.Seara când ajung acasă,mă aşez liniştit în faţa calculatorului şi mă uit la filme cu închisori,bineînţeles cumpărate sau închiriate,conştient de faptul că nu am să ajung niciodată acolo,sau cel puţin nu pentru piraterie. Peste câteva săptămâni mă duc în vizită la un prieten.El pleacă la baie iar eu rămân la calculator.Văd şi rămân stupefiat.Avea în calculator multă muzică,filme fel de fel,jocuri peste 20.M-am gândit oare de unde are atâţia bani băieţaşul ăsta.Apoi mi-a picat fisa,e posibil să le fi piratat.Încep să mă uit bănuitor prin casă după carcasele la cduri care trebuiau să aibă hologramă ,dar nu le găsesc.Până la urmă îl intreb:Auzi,astea sunt originale nu?Iar el îmi răspunde râzând că nu,întrebându-se cine ar fi atât de nebun să le cumpere în original.Inima începe să-mi bată tare gândindu-mă că am lângă mine aşa un infractor periculos.Îi spun că merg până la baie şi sun la poliţie de pe telefonul meu mobil.Poliţia îmi spune că sunt un pic dus şi că poate ar trebuii să dorm un pic.Eu insist disperat,iar în cele din urmă,după 2 ore soseşte un poliţist la usă.Colegul răspunde şi rămâne uimit.Eu plecasem deja,dar am urmărit scena din scara blocului.Poliţistul intră probabil pentru investigaţie.Ies după câteva minute râzând amândoi.Poliţistul avea nişte cduri în mână.Îi mulţumeşte băiatului pentru manelele pe care le căuta de atâta timp pe dc şi pleacă zâmbind.Colegul inchide uşa.Pot spune că am rămas şocat de justiţia acestei ţări de nimic.L-a lăsat să scape,ba chiar şi poliţistul a devenit într-un fel complice.Nu mai aveam ce să fac.Ajuns acasă instalez strong dc şi îmi petrec toată noaptea downloadând muzică şi spunându-le nebunilor de pe forum că o să ajungă la fel de tâmpiţi ca mine.De foame,mănânc tot pachetul de la mama,conştient că şomajul de luna viitoare,nu am să-l mai dau pe programe.Ce prost am fost,dar acum,dacă ajung la puşcărie?
Un filmuleţ,care, după părerea mea, ar trebui difuzat in fiecare zi la TV ca o Campanie impotriva vitezei si a alcoolului la volan. Eu unul sunt socat de fiecare dată când il vizionez. Foarte adevărat...este despre ceea ce se întâmplă in lumea noastră. Lumea trebuie să ia aminte...
De când cu experimentul de la Geneva,a apărut un nou zvon,acela că în 2012 va avea loc sfârşitul lumii.Până acum,pe parcursul vieţii mele am fost martorul multor astfel de sfârşituri cum ar fi cel din 2000,2001,cutremure devastatoare anunţate de aşa-zişi"geologi",comete,găuri negre,vizite extraterestre etc.A fost destul de amuzant şi de captivant prima dată dar deja se cam învecheşte gluma.Oare câţi dintre noi cred cu adevărat că sfârşitul nostru va fi în 2012?Eu cu siguranţă nu.Universul are multe secrete pe care omul încă nu le cunoaşte.Cine ştie câte lucruri noi vor afla generaţiile viitoare şi unde vor ajunge cunoştinţele omului despre univers.Eu unul,cred că noi oamenii nu cunoaştem decât o foare mică parte din ce ascunde acest univers şi sper ca pe parcurs să descoperim cât mai multe lucruri care să ne ajute şi să ne răspundă anumitor întrebări.De un lucru sunt însă foarte sigur:Omul nu va putea să cunoască universul atât de bine încât să îi prezică sfârşitul cu exactitate,oricât ar dori cercetătorii să poată acest lucru el nu este posibil,cel puţin nu în viitorul apropiat.Nu mă pot încrede în nişte calcule făcute de nişte savanţi şi nu pot crede în nici un fel de teorie dezvoltată astfel.Lumea nu se va sfârşi când vrem noi şi în nici un caz nu în 2012,nici în 2020 şi sunt sigur că nici în 2030.Cât despre experimentul de la Geneva,pot spune că m-a dezamăgit total.E ciudat să munceşti atâţia ani şi să investeşti atât într-un astfel de proiect şi el să se strice la prima utilizare.Probabil că acest scenariu va fi repetat de multe ori,până când lumea va fi deja sătulă de subiect şi va trece la altceva.Aş prefera să încep să cred în Moş Crăciun sau în desene animate decât să îmi închipui că în 2012 ma va înghiţi o gaură neagră creată de nişte savanţi care de atâţia ani nu au reuşit să descopere lucruri care ne erau absolut necesare cum ar fi tratamente ale unor boli grave etc.Personal,abia aştept anul 2012 în care totuşi,vom asista la un sfârşit,sfârşitul acestei teorii şi probabil formarea alteia noi care cine ştie în ce fel ne va mai fermeca atunci.Nu cred că vreun om,oricât de deştept ar fi va putea vreodată să prezică sfârşitul lumii,ar putea fi azi,ar putea fi mâine,dar cu siguranţă nu va fi atunci când credem sau când ne aşteptăm noi.Astfel de zvonuri însă ne ajută să vedem cât de plină de "naivi" este lumea din jurul nostru şi cât de uşor poate fi minţită şi "sedusă" lumea de un subiect "înflorit".Cu timpul,presa se va plictisi de subiectul ăsta care deja a devenit cam răsuflat şi nu prea mai atrage,iar lumea va începe să-şi ocupe mintea cu alte lucruri,să sperăm,mai importante şi mai pline de sens decât acesta.
Muzică,la ce te-ai putea gândi când auzi cuvântul muzică?Te-ai putea gândi la o pereche de boxe care vibrează,la degetele unui pianist care fug pe clape,la o senzaţie,la un sentiment,la o persoană,la o clipă care a trecut sau care urmează,la un obiect,la o culoare sau la orice altceva.Cert este că fiecare dintre noi are modul lui de percepe muzica şi de a o simţii şi pentru fiecare dintre noi muzica este mai mult sau mai puţin importantă.Ea este cea care poate face dintr-o scenă banală dintr-un film una foarte reuşită,care poate să transforme un moment obişnuit într-unul deosebit,care te poate înveseli când eşti trist,te poate pune pe gânduri,te poate distra sau te poate consola atunci când ai nevoie.Pentru tine ce înseamnă muzica?Eu mereu m-am gândit la muzică ca fiind ceva care mă mişcă,mai mult la propriu decât la figurat.Muzica este cea care transmite,este,cum spunea o cunoscută formaţie românească,"prima voce" şi cea care,cred eu,ajunge cel mai repede şi uşor la oameni.Este păcat totuşi că trăim în nişte vremuri în care muzica devine ceva din ce în ce mai comercială şi din ce în ce ceva mai puţin plăcut...Aceasta arta deja nu mai este gândită şi construită pentru a"mişca" pe cineva,pentru a ajunge la acel cineva,ci mai degrabă pentru a răuna din maşini la semafor,pentru a face geamurile să vibreze sau pentru a creea stiluri ciudate şi complet inutile şi prosteşti pentru adolescenţi şi tineri în general.Se poate observa uşor că,media,nu urmăreşte să promoveze ceea ce e bun din muzică,ceea ce merită ascultat şi care,se poate numii cu adevărat muzică.La televizor vezi mereu numai "artişti" care nu au nimic de zis,care nu fac decât să se laude cu hainele lor de mii de euro şi cu telefoanele lor placate cu cine ştie ce pietre...Massmedia nu numai că promovează genul acesta de "artişti" dar le şi susţine carierele făcându-i să ajungă cât mai populari şi admiraţi de către omul de rând.Artiştii adevăraţi,care întradevăr produc ceva,sunt mereu aflaţi undeva în umbră,undeva la pragul dintre necunoscut şi persoană publică şi nu sunt apreciaţi decât probabil atunci când este prea târziu...Există multe formaţii,mulţi cântăreţi,chiar şi în România care ar merita promovaţi şi care muncesc cu adevărat.Aceştia,după părerea mea ar avea ce să trasmită generaţiei actuale şi celor viitoare.Dar probabil că niciodată cei care merită nu vor fi în prim plan.Trebuie totuşi să fim fericiţi,nu ne vor lipsi niciodată moderatoarele cu forme dar nu cu mai mult de 8 clase,cântăreţele fără cunoştinţe în muzică dar cu fustiţe extrem de scurte,personaje care să se certe până la 5 dimineaţa astfel încât noi să avem la ce să ne uităm,cântăreţi a căror voce este în proporţie de 90 la sută lucrată pe calculator,videoclipuri cu maşini scumpe şi haine originale şi asa mai departe.Totuşi,pentru cei care nu reuşesc să se regăsească în ceea ce societatea oferă din plin,adică prost gust,mereu vor exista alternative...Nu înseamnă că dacă la tv nu găseşti muzică bună aceasta nu există,nu înseamnă că dacă la tv nu vezi un film bun acesta nu există,nu înseamnă că dacă la tv nimeni nu are nimic serios de spus acele persoane nu există...
Prietenii,acele persoane care fac viaţa să fie mai uşoară şi mai frumoasă.Prietenii sunt aceia care te apreciează,te respectă,cărora le pasă de tine,care nu te judecă,te susţin în tot ce faci,sunt mereu alături de tine şi poate mai important decât toate te plac aşa cum eşti.Aşa sunt prietenii,sunt oamenii în care poţi avea încredere şi pe care te bazezi,sau cel puţin aşa ar trebui să fie.Tu cum ai definii un prieten adevărat?Crezi că prietenii tăi îţi sunt întradevăr nişte prieteni adevăraţi şi că ar fi dispuşi să facă sacrificii pentru tine aşa cum şi tu probabil ai făcut sau ai face pentru ei?Consideri că ai putea fi oricui un prieten bun şi de încredere?Probabil că la început am fi tentaţi să răspundem că da ,dar răspunsul la aceste întrebări ne este scos la iveală în timp,după ce trecem alături de prietenii noştrii prin diverse situaţii-bucurii,încercări,perioade mai grele etc.Dacă cei pe care îi consideri prieteni îţi sunt alături atunci când ai impresia că nu mai rezişti şi că orice cale care mergea înainte pentru tine s-a închis,dacă apar să te consoleze atunci când tu crezi că ai rămas singur,dacă te felicită pentru o realizare bucurându-se pentru tine cu adevărat,dacă din când în când îţi mai dau câte un telefon fără să vrea ceva anume de la tine,doar ca să te salute sau să te întrebe cum îţi mai merge,dacă te ajută la greu fără să vrea apoi nimic în schimb,dacă te înţeleg atunci când ai o problemă sau vrei să fi singur,dacă vin cu tine la un pescuit sau un fotbal,deşi le detestă,dacă poţi avea atâta încredere în ei încât să îi poţi suna la orice oră să le spui ce ţi s-a întâmplat fără să se supere,dacă nu te bârfesc şi le pasă cu adevărat de tine,atunci probabil că acele persoane sunt prieteni adevăraţi şi îţi vor fi alături mult timp.Deseori ne este greu să ne dăm seama dacă o persoană ne este prieten adevărat sau nu pentru că deşi ne-a dezamăgit de multe ori,ne-a şi ajutat sau susţinut.Este bine să le mai acordăm o şansă,să mai şi iertăm,astfel încât să ne putem convinge cu adevărat dacă putem considera acel prieten unul adevărat.Bineînţeles,oamenii menţin anumite relaţii de prietenie pentru că de pe urma lor se bucură de anumite avantaje sau au anumite interese.Dacă printre amicii tăi ai persoane care de obicei nu te salută pe stradă ,sau te salută dar după ce au văzut că nu au cum să te evite,dar totuşi atunci când te văd cu maşina strigă după tine şi îţi vorbesc ca şi cum în mod normal aţi fi prieteni nedespărţiţi,ar fi mai bine probabil ca relaţia cu ei să nu fie mai mult decât una de amiciţie.De multe ori,prieteni buni se dovedesc chiar cei cărora le acordăm cea mai mică atenţie.Avem nevoie de ajutor într-o problemă,îi sunăm pe cei care îi credem adevăraţii prieteni,dar toţi sunt ocupaţi cu alte treburi,sau pur şi simplu motivează că nu pot,iar după ce am epuizat toate numerele din agendă sunăm fără speranţe la colegul acela...,ăla cu care nu vorbim niciodată sau pe care doar îl mai salutăm din în când atunci când îl vedem pe hol.Culmea,spre uimirea noastră,acela ne răspunde pozitiv,ba chiar mai adaugă un: "sigur prietene" la sfârşit.În momente ca acestea,ne dăm seama că prietenii pe care îi avem,probabil că i-am ales greşit.Nu trebuie totuşi să fim nici exageraţi şi să le cerem ajutorul în probleme în care ştim prea bine că nu au cum să ne ajute,sau în probleme pe care nu am încercat mai întâi să le rezolvăm singuri.Dacă ai prieteni care te ajută când ai nevoie,nu uita să îi mai contactezi şi când îţi merge bine.Dai o petrecere sau pleci la mare,la munte,nu îl chemi "pe tipul care te-a ajutat cu actele" sau pe "fata aia cu ochelari şi aparat dentar care mi-a pus atunci o vorbă bună la şeful ei",îi chemi pe "prietenii" tăi,cei care nu te prea ajută sau susţin în nimic,dar cu care totuşi dă bine să te afişezi.Nu trebuie să ne aşteptăm nici ca prietenii să ne rezolve în totalitate problemele,ci mai degrabă să ne ajute,să ne sfătuiască sau eventual,să nu facă nimic,dar să arate că le pasă totuşi,un sfat sau o încurajare pot fi de multe ori de mai mare ajutor decât multe alte lucruri pe care le poate face cineva pentru tine.Nu trebuie să te aştepţi de la prieten să ştie dinaintea ta ce necazuri ai şi să se şi implice pentru tine,sau să îi ceri ajutorul "pe tavă" fără ca tu să faci vreun efort,asta deja nu mai e prietenie,este pur şi simplu folosirea unei persoane mai bune la suflet şi care acceptă asta.Observăm că uneori,unele cunoştinţe,pe care nu le considerăm nici pe departe prietenii noştrii se comportă exemplar cu noi şi ne ajută mult mai mult decât o fac sau ar face-o alţi prieteni cu care ne întâlnim şi cu care petrecem timp zilnic.Nu e indicat să considerăm prieten pe oricine.Un om care iese cu tine în oraş să vă distraţi nu îţi este neaparat prieten,băiatul sau fata care are acelaşi drum cu tine şi plecaţi împreună de la şcoală sau servici nu îţi este neaparat prieten,cel cu care bei sau fumezi în anumite contexte nu îţi este nici el,neaparat,un prieten.Cel pe care îl poţi considera aşa are mult mai mult de oferit decât faptul că te însoţeşte în oraş,vorbeşte din când în când cu tine sau face cu tine anumite activităţi.Este necesar să învăţăm să ne observăm prietenii,să vedem de ce stau pe lângă noi,dacă o fac cu vreun motiv sau pur şi simplu pentru că le place compania noastră şi de noi ca persoană.Să îi studiem şi să încercăm să ne dăm seama care dintre ei sunt adevăraţi şi care nu.Cei care ne iartă deşi le-am greşit mult şi deşi i-am dezamăgit de multe ori,ne sunt sau ne pot fi cu siguranţă buni prieteni.
Ţinem să mulţumim Laurei care ne-a spus părerea ei despre articole şi sperăm să le citească cu plăcere şi pe cele viitoare,iar de asemenea vă mulţumim tuturor celor care vizitaţi şi citiţi blogul.Ne puteţi trimite sugestii etc.la dragos_taeb@yahoo.com ,imperfect.tenses@yahoo.com,cretu_yoo@yahoo.com Piesa de mai jos este una despre prieteni şi are nişte versuri care,zic eu,sunt adevărate:
Tu cum te distrezi?Fiecare vede distracţia în diverse activităţi aşa cum fiecare are gusturile lui,placerile lui,hobbyurile lui,viciile lui etc.Unii se distrează în club şi pentru ei acolo este cea mai mare destindere,probabil nici n-ar putea rezista fără să meargă odată pe săptămână într-un astfel de loc cu prietenii sau colegii.Alţii preferă să se "distreze" în locuri mai puţin gălăgioase cum ar fi la pădure unde merg cu familia sau cu alte cunoştinţe pentru a se relaxa.Mulţi se destind şi se distrează prin hobbyul lor sau creează ceva,se plimbă,ascultă muzică etc.Omul simte nevoia să se distreze într-un fel sau altul pentru a uita de stresul de la servici,şcoală sau chiar de acasă.Cei care muncesc prea mult deoarece meseria este de a aşa natură sau deoarece ei singuri şi-o impun pentru că îşi doresc o carieră de succes,devin prea stresaţi,prea obosiţi pshihic şi nu se mai pot concentra,nu mai pot gândi limpede sau cel puţin nu suficient de limpede pentru a-şi putea practica meseriile aşa cum trebuie.Aceste "pauze" pe care cu toţii le luam sunt,în mod cert,necesare minţii dar şi corpului nostru.Nu este de ajuns doar faptul că ne odihnim,pe lângă asta pshihicul uman simte şi nevoia de a se distra,de a se autostimula practicând anumite activităţi care deşi presupun un anumit efort,nu obosesc sau plictisesc.Nu e rău să ne acordăm din când în când câte un moment de relaxare,destindere dar trebuie să alegem cu cap felul în care ne vom petrece aceea pauză,acea ieşire din rutina zilnică.Anumite activităţi,deşi pe moment nu par obositoare şi sunt foarte plăcute duc la oboseală fizică şi ne fac să ne neglijăm nevoia de odihnă,iar atunci când vine momentul să "ne întoarcem" din aşa zisa pauză să ne întoarcem mai obosiţi decât am plecat.Cel mai bine este să nu ne axăm pe activităţile care ne pot extenua,ci mai degraba pe cele care ne destin pshihic şi ne lasă să ne odihnim şi fizic.Dacă îţi foloseşti pauzele distrându-te la fel mereu,este posibil ca la un moment dat să te plictiseşti de activitatea care odată te încânta atât de mult.Putem combina aceste activităţi astfel încât să nu fim extenuaţi fizic sau pshihic şi să fim pregătiţi pentru o nouă zi,săptămână,lună sau perioadă de muncă.Bineînţeles,nu e indicat să exagerăm şi tot distrându-ne şi odihnindu-ne să ne uităm responsabilităţile.Deci,distracţia ne este tuturor necesară dar nu trebuie să exagerăm,ci să ştim prin ce activităţi să ne distrăm,cât şi unde,astfel încât să ne bucurăm de o adevărată relaxare şi nu doar de "un alt stres".
Acum câteva zile cu toţii am aflat că Gigi Becali,cunoscutul om de afaceri a fost arestat.Din ce motive?Fiecare are varianta lui,unii spun că din cauză că i-a ameninţat şi sechestrat pe cei care i-au furat maşina,unii expun alte motive,adevaratul motiv nu este foarte clar.Ceea ce putem spune că este puţin deplasat,este că într-o ţară ca a noastră în care problemele,corupţia,furtul sunt la ele acasă ,noi,în loc să ne îndreptăm atenţia spre adevăraţii"infractori",spre adevăratele probleme ne grăbim să îl arestăm pe Becali,care spre deosebire de alţii care au banii lui a mai făcut câte ceva pentru ţară şi pentru cetăţenii ei,iar dacă a furat cu siguranţă a făcut-o cu mai mult bun simţ decât alţii.Sunt cu siguranţă alte persone la noi în ţară care ar trebui arestate înainte lui Becali.Ceea ce este deranjant,este că justiţia,poliţia etc. sunt "organe","instituţii" care în general reacţionează greu,trec cu vederea multe lucruri şi mai mult le încurcă decât le descurcă.Am putea crede că aceste instituţii sunt aşa pentru că nu pot fi altfel,aceştia sunt oamenii care lucrează în ele şi probabil ne-ar fi foarte greu să îi schimbăm,dar nu este aşa,atunci când vine vorba de un om pe care oameni influenţi îl doresc probabil după gratii sau în arest,când vine vorba în general de alte interese poliţia ,justiţia se trezesc şi acţionează mai bine ca niciodată.Acesta este lucrul cel mai enervant la arestarea lui Becali.S-au făcut atâtea şi atâtea activităţi ilegale la noi şi nimeni nu a zis sau făcut nimic,iar când Becali a speriat nişte derbedei pentru că i-au furat ceva,brusc toată poliţia este la el acasă pentru că:A încălcat legea!!.Poate că întradevăr,Becali a fost vinovat de o anumită infracţiune,dar se spune că legea este aceeaşi pentru toată lumea,ar trebui arestaţi toţi cei care o încalcă,nu numai unul care nici măcar nu a deranjat vreo persoană sau ţara cu greşeala lui.Dacă ar fi autorităţile române atât de severe,corecte şi de promte ca în acest caz,ar însemna ca mulţi alţii să fie arestaţi şi pedepsiţi în viitorul apropiat.Autorităţile noastre pot fi promte şi severe,dar doar când vor,când au şi ele un interes,sau acţiunea pe care o fac satisface alte interese alte altor persoane superioare în rang.Sunt mulţi care ar merita să fie în postura lui Becali,dar se pare că cei care ne conduc şi ne protejează:autorităţile ,justiţia, politica nu îi vede decât pe cei care nu trebuie,sau care nu genrează motive de a ajunge acolo unde cu totul altineva ar trebui sa fie,adică la închisoare.Becali va fii probabil eliberat chiar în mai puţin de 29 de zile timp în care el probabil chiar se va simţi bine.Cert este că,chiar dacă ar fii fost arestat pentru o perioadă mai lungă,sau nu ar fii fost arestat,ar fii fost acelaşi lucru,pentru că nu prin astfel de măsuri şi prin astfel de acţiuni vom învăţa noi ca ţară să determinăm respectarea legilor şi să ne rezolvăm problemele.
Cât de importanţi sunt banii pentru noi?Foarte importanţi ar raspunde mulţi dintre noi,dar oare banii sunt întradevăr lucrul care ar trebui sa fie pe primul plan în vieţile noastre?Eu zic că nu,banii sunt bineînţeles necesari dar nu sunt scopul vieţii.Unii sunt atât de înebuniţi de ideea de a avea bani încât nu se mai gândesc la ce ar face cu aceştia,ci pur şi simplu visează doar să îi aibă fără un plan concret de a face ceva sau de a-şi îndeplini vreun vis cu ei.Banii îţi oferă,în zilele noastre,un statut de care nu poate beneficia orice om"de rând" ca de exemplu:eşti din ce în ce mai ocolit de lege,ai dreptul la replică,la exprimare,eşti tratat de oameni cu politeţe şi bun simţ,eşti întâmpinat frumos în locurile în care mergi,dar totuşi,îţi pot cumpăra aceştia fericirea?Probabil că nu.Oamenii te vor trata cu respect,dar nu din cauză că în sinea lor te-ar respecta cu adevărat,ci probabil pentru că le este frică că i-ai putea concedia sau că nerespectându-te ar fi nevoiţi să suporte alte consecinţe.Nici prietenii tăi probabil nu vor sta cu tine pentru că te plac aşa cum eşti tu şi pentru că ţin la tine într-un oarecare fel ci pentru că ai bani iar în weekend îţi permiţi să îi duci cu maşina ta de lux până la mare sau la munte,unde bineînţeles,împins de linguşelile lor le vei plăti şi cazarea.Nu e o problemă,doar ai bani.Iubita sau soţia ta poate că te iubeşte puţin,dar dacă tu ai 50 de ani iar ea 20 tinzi şi tu să crezi că îţi iubeşte mai mult banii şi statul pe care il oferi,altfel,ar fi fost şi ea cu unul de vârsta ei,nu?Rudele tale îţi dau telefoane şi te întreabă cum îţi merge din ce în ce mai des.Poate că le pasă de tine,poate că se pregătesc să-ţi ceară un împrumut sau poate că aşteaptă să le răspunzi:"nu prea bine".La semafor,stai în cea mai bună maşină,dar nu poţi să nu îi observi pe ceilalţi şoferi care se uita la tine şi la maşina ta cu o expresie pe faţă care nu sugerează tocmai prietenia.Dacă eşti un om cu foarte mulţi bani,nu poţi să ieşi singur să te plimbi prin parc,trebuie să mai iei cu tine încă doi oameni ca nu cumva celor care nu se bucură de statul tău să le vină vreo idee.Ţi-ai construit o vilă,dar aseară ţi-a aruncat o piatră în dormitor muncitorul pe care l-ai concediat luna trecută.Ai relaţii,cam peste tot,dar oare te-ar mai ajuta cineva dacă n-ai mai fii cine eşti,sau mai bine dacă banii tăi nu ar mai fii ai tăi?Poate că da,poate că nu.Da,ai o lenjerie de mătase pe pat,dar poţi să dormi când ştii că mâine ai şedinţa cu asociaţii care dacă nu iese bine pierzi mulţi bani şi nu o să mai poţi să-ţi alimentezi maşina care îţi consumă 11 litri.Trebuie să angajezi pe cineva să-ţi ducă şi să-ţi aducă copii de la şcoală,singuri nu prea poţi să îi laşi.Soţia ta vrea să o duci în tări străine,tu o iubeşti dar parcă,nu atât de sincer.Te trezeşti peste ani stând din ce în ce mai bine cu banii,dar copii tăi sunt deja la facultate,iar tu nici nu ştii la ce şcoală au terminat gimnaziul,pentru că ,nu prea ai avut timp de ei,ai muncit să le fie bine nu?.Ei se laudă cu tatăl lor,dar adevărul e că nu l-au mai văzut de ceva timp pentru că e plecat în Elveţia să semneze un contract.Deci,oare banii chiar ne fac fericiţi?Poate că da,într-o anumită măsură,dar atunci când devin din ce în ce mai mulţi te pun în situaţia de a nu te mai putea bucura de ei,pentru că începe să-ţi fie teamă că-i pierzi.Începi să strângi,să munceşti,cu gândul că îi vei folosi odată şi odată şi te vei opri să te bucuri de ei.Banii,cu cât ai mai mulţi,devii mai mult înconjurat de zambete false,glume seci,băuturi fine şi oameni care au tot felul de aşteptări de la tine.Banii sunt,după mine,cel mai ciudat drog din câte există.Când nu îi ai simţi nevoia să îi ai,când ai puţini simţi nevoia de mai mulţi pentru că nu îţi ajung,când ai cât îţi trebuie ţi-e bine,dat te gândeşti că dacă cu atât ţi-e bine,cum ţi-ar fi oare cu dublu sau triplu?Şi de aici,putem spune că ei încep să-şi facă efectul,te fac să te simţi şi bine ,dar îţi fac şi mult rău şi te fac să uiţi de multe lucuri mai importante pentru tine,pentru viaţa şi familia ta,asemea unui drog care înăuntru îţi provoacă extaz,dar cu timpul îţi şi distruge organismul pentru că tu simţi nevoia de el din ce în ce mai des şi din ce în ce mai mult.Când ai bani,nu îţi mai ajunge ca înainte 50 de lei să te facă fericit o zi sau două,acum îţi trebuie 6000 de euro şi îţi dai seama că defapt,toţi banii pe care i-ai agonisit,nu au făcut decât să te îndepărteze de fericire,să ţi-o scumpească,atât de mult,încât deşi strângi din ce în ce mai mulţi bani nu mai poţi să o cumperi,sau în orice caz nu definitiv pentru că preţul ei creşte mereu... Mai jos am anexat o melodie a lui Charlie Winston care are nişte versuri interesante despre bani şi despre fericirea pe care o aduc ei.Merită ascultată.Videoul e clipul original al piesei.
Rasismul...în jurul nostru se află şi oameni care nu sunt de aceeaşi culoare sau rasă.Deşi celelalte rase au obiceiuri,port,cultură şi alt mod de a se comporta,asta nu înseamnă că nu trebuie să îi respectăm,să comunicăm cu aceştia sau să îi primim în anturajul nostru.Nu trebuie să ţinem cont de culoarea lor de piele,accent sau alte lucruri asemănătoare pentru că,acestea nu contează în relaţiile dintre oameni,sau cel puţin nu ar trebui să conteze.Există multe rase,dar le-am putea grupa pe toate în două mai importante:albii şi negrii.Oamenii de rase diferite au creat de-a lungul timpului o barieră între ei,barierele care practic reprezintă prejudecăţile faţă de persoane de alta culoare.Deşii oamenii au evoluat,şi-au schimbat modul de a gândi,chiar şi acum rarismul se poate observa clar în societatea noastră.Este adevărat,rasismul există,dar de multe ori este înţeles greşit.La noi în ţară,un subiect care a făcut multă vâlvă a fost cel legat de "discriminarea ţiganilor".Discriminare este atunci când un om care aparţine unui anumit cerc este favorizat,iar altul din alt cerc este marginalizat,îndepărtat,sau chiar hărţuit în timp ce toţi ar trebui să fie trataţi egal.Discriminarea cu siguranţă nu este un lucru bun,dar discriminarea de care ţiganii se plâng atât de des şi de mult nu este făcută în nici un caz din cauza culorii lor de piele sau a etniei din care fac parte.Această "discriminare" care defapt este o frică,o reţinere a celorlalţi faţă de ei,este provocată de comportamentul lor,de modul de a se expune în faţa lumii,de limbaj şi bineînţeles,de numeroasele probleme pe care le creează ţării.Mai clar,aceştia nu sunt marginalizaţi pentru că sunt de culoare diferită ci pentru că sunt impertinenţi,fură,nu îşi păstrează igiena,sunt violenţi,au un vocabular neadecvat iar atunci când sunt acuzaţi se manifestă în moduri extrem de urâte sau dau vina pe "discriminare" până când acuzaţia respectivă le este retrasă.Oamenii au cam trecut peste problema culorii de piele,nu asta este problema,cred ca şi dacă ar fi toate popoarele şi etniile de culoare albă tot ar mai exista acum divergenţe.Puţini sunt oamenii care mai urasc din suflet alţi oameni doar pentru că sunt negri,sau cu siguranţă sunt mai puţini decât în trecut.O dovadă a acestui lucru este chiar numirea recentă în funcţia de preşedinte al Americii a lui Barack Obama,care este un om de culoare,ceea ce nu a deranjat în nici un fel cetăţenii Americani ci dimpotrivă l-au făcut să îl voteze cu mai multă încredere.Deci "discriminarea" de care unii membrii ale unor minorităţi susţin că au parte nu este o discriminare în adevăratul sens al cuvântului,din cauza originilor lor ci o repulsie a celorlaţi faţă de ei datorată modului în care se comportă şi care îi deranjează pe ceilalţi cetăţeni.Nu este bine să generalizăm şi trebuie neaparat să menţionăm că există şi ţigani,negrii,afro-americani etc. care sunt demni de toată lauda şi stima.Cunosc personal astfel de oameni care nu au şi nici nu cred că au avut vreodată tendinţe de a comite infracţiuni sau de a-i deranja în vreun fel pe alţii.Cât despre cei care"dau în cap",agresează lumea,fură,se comportă oribil sau fac ţara de ruşine cu alte cuvinte pentru că totuşi sunt cetăţenii ei pot spune sigur că lumea i-ar urâ şi dacă ar fi albi,galbeni sau orice altă culoare ar avea,pentru că aceasta este o reacţia normală faţă de cei care nu îi lasă pe ceilalţi oameni să-şi desfăşoare viaţa.Un criminal sau un spărgător este arestat indiferent de culoarea pielii lui,nu este arestat cel negru iar cel alb eliberat,pentru că amândoi fac rău societăţii.Aceasta nu este discriminare în nici un fel,este ceva normal.Să sperăm că pe viitor oamenii vor deveni din ce în ce mai puţini rasişti şi nu vor mai ţine de culoarea pielii şi de locul din care provine o persoană şi că vom învăţa să îi respectăm pe cei de alte rase sau etnii care sunt oameni respectabili şi care îşi câştigă existenţa cinstit desfăşurându-şi traiul fără să deranjeze pe nimeni.Să spunem cu toţii stop rasismului în sport şi în orice alt domeniu,dar nu rasismului închipuit ci rasismului adevărat care este incorect,fără sens şi prostesc.Mai jos găsiţi un filmuleţ cu melodia lui Michael Jackson-Black or white,un clip şi despre Barack Obama şi în general despre rasism.Vă sfătuiesc să-l vizionaţi până la sfârşit pentru că este interesant şi melodia sună foarte bine.IT DOESN'T MATTER IF YOU ARE BLACK OR WHITE."We are not going to spend owr lives being some colours".
O vedem din ce în ce mai des,la tv,pe stradă,la şcoală,la servici,în vocabularul celor din jur şi,în cel mai nefericit caz,chiar în propriile familii.Se poate vorbi atât de o violenţă verbală cât şi de cea propriu-zisă.Amândouă sunt regăsite din plin în societatea zilelor noastre.Simţim cum violenţa pune stăpânire pe din ce în ce mai multe persoane,fie că acestea sunt victime sau nu.Aceasta se manifestă în tot felul de moduri-în familie unii soţi îşi bat nevestele sau invers,la şcoală cei mai mari se leagă de cei mai mici,pe stradă poţi fii cu usurinţă jefuit chiar de este plină zi şi eşti pe o stradă populată,la filmele de la tv sau cinema violenţa este elementul cheie şi ajungem astfel să ne întrebăm ce ne face să recurgem la un astfel de comportament şi la astfel de gesturi.Fiecare om are dorinţa naturală de a se impune în faţa celorlalţi,iar unii,neavând alte mijloace sau probabil,neputând să se stăpânească recurg la violenţă,verbală sau fizică.Trebuie să recunoaştem că,un strop de violenţă există în fiecare dintre noi,într-o măsură mai mare sau mai mică.Unii dintre noi reuşesc să se stăpânească mai bine şi să nu îşi scoată la iveală această latură sau să şi-o arate doar în anumite circumstanţe şi doar faţă de anumite persoane,unii nu o pot stâpâni şi devin violenţi transformându-i în victime pe cei care îi deranjează,iar alţii îşi manifestă violenţa în moduri mai puţin periculoase,dar la fel de deranjant şi anume verbal.Manifestări violente se pot isca oriunde şi dintr-o mulţime de cauze-în trafic,în timpul unei discuţii mai aprinse,în timpul unui meci,etc.Unii oameni reacţionează urât atunci când sunt contrazişi sau când observă că ceilalţi sunt de altă părere şi tind să se facă auziţi prin alte mijloace mai puţin diplomatice.Dacă şi noi facem parte din categoria acestor persoane,este cu siguranţă cazul să ne corectăm şi să învăţăm să îi respectăm pe cei din jurul nostru,să ne facem auziţi în moduri civilizate şi să devenim conştienţi că astfel de manifestări ne pot creea şi nouă disconforturi şi nu numai celor faţă de care le manifestăm.Dacă violenţa s-ar putea reduce sunt sigur că societatea ar fi una mult mai deschisă,mai detaşată şi cu siguranţă ar avea mai multe să ne ofere nouă ca indivizi.
Moda,ce este practic moda?Niciodată nu am înţeles prea bine termenul acesta,dar ştiu că se referă la a fi în trend,a te îmbrăca după standarde,aşa cum de altfel se îmbracă toată lumea care se respectă.Vestimentaţia a devenit în ultimul timp,un criteriu de clasificare a persoanelor,un motiv de a le critica sau lăuda ,da a le urma stilul sau nu.Moda există în toate tările de destui ani.A existat moda anilor 80,90 etc.Lumea trece prin diferite perioade,iar fiecare dintre aceste perioade are delimitarea ei vestimentară.O persoană care azi nu se îmbracă la modă,nu e în tendinţe şi nu îşi procură haine de la branduri cunoscute,va observa cum este privit cu un oarecare dispreţ faţă de cei din jurul lui şi poate chiar se va simţi puţin respins,fiind nevoit ca până la urmă să renunţe la gusturile lui şi poate să-şi mai golească puţin buzunarul pentru a putea fi şi el îmbrăcat ca restul lumii căreia îi doreşte aprecierea.Moda creează nişte stereotipuri pe care lumea le urmează cu încredere mai ales că asta fac şi personajele care apar la tv.Apăruse într-un timp la fete moda cu acele bluze în dungi destul de mulate pe corp,care ajungeau suficient de jos cât să acopere fundul.Pe talie purtau o curea destul de lată,colanţi albi sau mov pe sub acea bluză şi în picioare nişte sandale din acelea cu talpă joasă.Bineînţeles,fetele nu uitau să ne încânte decorându-se şi cu câte un accesoriu cum ar fi o poşetă,un ceas sau o breţară care să se asorteze cu bluza.A trecut destul de repede,dar cât a fost în vogă aproape toate fetele care treceau pe stradă arătau la fel încât te mirai cât de fidele sunt modei.Pantaloni trei sferturi sau blugi,un tricou nike sau puma,adidaşii la fel de la o marcă impunătoare,o breţară de argint la mână,ochelari de soare-cam aşa arăta orice băiat în timpul verii trecute,sau cel puţin cei care respectau moda.Moda este ,practic,instinctul de turmă al oamenilor.Mulţi dintre oameni simt nevoia să aibă modele de urmat,anumite tendinţe în care să se încadreze,anumite standarde pe care trebuie să le respecte,sau cel puţin atunci când vine vorba de haine şi de incălţăminte.Gusturile nu se discută şi fiecare are părerea lui proprie despre modă dar eu cred că este pe an ce trece mai urâtă şi mai de prost gust,dar totuşi mi se pare interesant de observat şi urmărit,deşi de multe ori mă simt ca un extraterestru printre pământeni pentru că nicioadată nu am urmat vreo modă.Vom vedea şi în anii care urmează ce mode vor mai veni şi cine va încerca să le respecte,dar poate ar trebui să fim mai "originali" şi să incercăm să ne îmbrăcam aşa cum simţim fără să ţinem cont de nişte reguli stricte,să nu mai fim toţi la fel,pentru că,încet încet,moda va începe să creeze "uniforme sociale" şi nu obiecte de vestimentaţie.
Sexul,un subiect tabu?Poate,acum un deceniu,dar în ziua de azi în niciun caz.Sexul e prezent la televizor,în discuţiile celor din jurul nostru,pe internet,în reviste,ba chiar pe strada.Sexul a devenit dintr-un subiect tabu şi o intimitate absolută un lucru cu care oamenii se laudă,se mândresc,despre care discută şi la care limitează destul de multe lucruri.Acum,după afirmaţiile pe care lumea le face sexul contează într-o relatie cam în proporţie de 60 %,restul de 40 % fiind alocat pentru comunicare.Sexul,pentru noua generaţie este un lucru pe care trebuie să îl fi făcut până într-o anumită vârstă pentru a nu fi "ieşit din context",iar cu cât ai mai mulţi parteneri şi cu cât faci sex mai des vei creşte în ochii colegilor,a prietenilor,a persoanelor de sex opus şi în general în toate anturajele.În discuţiile pe care le port cu anumite persoane observ că acest act sexual ,pentru care nu trebuie să ai nici un fel de însuşire deosebită,devine un motiv de mândrie,de a te lauda celorlalţi şi de a urca pe scara socială.Dacă un tânăr de 20 de ani va afirma în faţa mai multor amici la o ieşire în oraş că este încă virgin cu siguranţă vor apărea câteva zâmbete,iar daca mărturiseşte ca a avut doar o parteneră,tot se vor ridica nişte sprâncene care parca ar vrea să-i spună :"Nu-i destul".Oamenii încep să se întreacă în performanţele lor legate de sex şi astfel devine o chestiune de orgoliu să îl laşi pe prietenul tău cel mai bun să se culce cu mai multe fete ca tine,trebuie să recuperezi,măcar să fii la nivelul lui.Sexul întradevăr nu ar trebui să fie un subiect ocolit nici în mass-media şi în general în nici un anturaj pentru că lumea trebuie să îi ştie riscurile,moduri de a se proteja şi să scape de ruşinea de a-şi mărturisi anumite probleme de natură sexuală,dar în ultimii ani societatea a devenit,nu numai în ţara noastră,îmbâchsită şi mult,mult prea plină de acest subiect.Sexul a devenit din ce în ce mai important şi din ce în ce mai nociv,oamenii ajung să îşi limteze relaţiile sociale doar la a face sex,ba chiar actul a început să fie întreţinut de profesorii sau profesoare cu elevii lor.Sexul a devenit dintr-un subiect mult prea ascuns,unul mult prea nociv,care ne face să uităm că sexul are rolul lui şi nu trebuie să îi acordăm în vieţile noastre o importanţă mai mare decât o merită.Nu te mai poţi uita la televizor fără să vezi un film în care nu sunt măcar 5 minute de sex,nu se mai poate face un videoclip fără să fie în fundal măcar 2,3 fete care dansează sumar îmbrăcate,nu mai putem avea sau promova vedete dacă nu au forme şi nu se încadrează într-un anumit tipar,nu mai putem să ne gândim normal la acest subiect,când societatea practic te obligă să faci sex pentru a putea să te încadrezi în masa de oameni care l-au făcut atât de important.Dacă eşti femeie,nu mai contează ce principii ai,cum gândeşti,ce fel de fire eşti,atâta timp cât ai un bust generos şi un fund potrivit şi eşti probabil şi dispusă să te oferi şefului pentru un avans sau o mărire.Dacă de la viaţă vrem doar sex şi mâncare atunci cu ce ne mai deosebim de animale?Iată cum societatea creează ,cu fiecare generaţie sisteme de valori diferite,pe care dacă nu le urmăm atunci probabil nu vom fi consideraţi normali.Să sperăm că oamenii care ne înconjoară şi noi împreună cu ei,vom reuşi în timp să ne "umanizăm" şi să învătăm să ne controlăm şi poate să reuşim să vorbim în propoziţii care să conţină mai puţine organe şi obscenităţi şi să lăsăm sexul ca un lucru a căror reguli şi moment vin de la sine şi nu forţate de noi.
