Război

Războiul,războiul este poate lucrul cel mai lipsit de sens şi inuman pe care omul l-a putut creea vreodată.Acesta este practic o cale spre durere, moarte, suferinţă şi sărăcie.Războiul este probabil cel mai jos punct în care omenirea a ajuns vreodată.Este mai mult decât inuman.Noi oamenii afirmăm adesea că nu suntem ca animalele, noi avem raţiune, sentimente, suntem înzestraţi cu capacitatea de a gândi şi de a lua decizii.Este adevărat, dar totuşi uneori coborâm chiar mai jos ca animalele şi parcă refuzăm să ne folosim de abilităţile noastre de fiinţe superioare şi ne luptăm şi măcelărim între noi într-un mod foarte crud, violent şi anormal.La acest nivel putem constata speriaţi că nici o altă fiinţă nu a ajuns vreodată.Nici o specie de pe pământ nu s-a putut distruge pe sine vreodată aşa cum au făcut-o oamenii în trecut şi probabil o vor mai face.Oare unde am fi fost acum dacă nu ar fi fost primul şi al doilea război mondial, oare cum ar fi fost?Cu siguranţă aceste două principale războaie prin care omenirea a trecut nu ne-au adus nimic bun, dar au creat în schimb suferinţă, scârbă sufletească, sărăcie, disperare şi în special moarte.Prin aceste două războaie omenirea nu a făcut să dovedească decât cât de periculoşi sunt oamenii pentru ei înşişi.Mulţi dintre noi se tem de sfârşitul lumii, unii zic că va veni un fel de apocalipsă, unii că ne vor înghiţi găuri negre etc.Defapt, e posibil ca sfârşitul omenirii să fie determinat chiar de ea, de noi, prin această modalitate care evidenţiază ce este mai urât din rasa umană.Războiul, războiul este un lucru fără sens, o acţiune colectivă fără scop, sau cu un scop inutil pentru cei care participă direct în el.Nu îşi doreau milioanele de tineri care au murit în războaie îndeplinirea a nu ştiu căror interese politice sau naţionale, nu îşi doreau familiile care şi-au îngropat copii şi rudele cucerirea nu ştiu cărui teritoriu...Aceste războaie au făcut victime care nu vor fi niciodată uitate, sau cel puţin aşa ne place să spunem.Pierderile acestea pe care omenirea le-a suferit în trecut sunt mult mai majore decât sunt considerate.Nu ştim, dar poate printre cei care au murit atunci au fost probabil oameni care ar fi putut fi scriitori, artişti, inventatori sau oameni care ar fi putut să schimbe radical viitorul omenirii.Cu siguranţă atunci au murit multe valori, care dacă ar fi rămas în viaţă, în mod cert nu ar fi fost nefolositori lumii.Dar au murit, pentru...;păi pentru nimic.Da,pentru nimic.Bine, ca să nu pară totuşi motivul prea prostesc şi să nu fie situaţia prea dramatică acest "nimic" a fost mascat în cuvinte de genul"libertate","dragoste de ţară","onoare","demnitate" etc.Păi suntem oare chiar atât de proşti?Adică pentru a ne da seama că avem nevoie de libertate a trebuit să ne omorâm singuri timp de câţiva ani?Nu.Păi atunci pentru ce?Pentru a o câştiga sau a o dobândi.Păi de la cine a trebuit să o câştigăm, cine ne oprea până atunci să fim liberi, nu era şi atunci la dispoziţia noastră de a trebuit să o dobândim?Libertatea ne-o interziceam chiar noi, nu vreo forţă superioară cu care am luptat ca s-o dobândim.Oare chiar nu puteam să devenim liberi fără să ne omorâm între noi?Şi dacă am devenit liberi astfel, cu ce ne-a ajutat?Adică înainte nu puteam fi liberi, acum că am băgat în pământ câteva milioane de suflete putem fi, acum da ,merge.Înainte nu ştiu, parcă eram prea mulţi şi nu mai aveam loc.Libertatea şi în general toate drepturile de care omenirea va dorii să se bucure vreodată sunt în mâinile noastre.Dacă noi oamenii am fi decis atunci că vrem să fim liberi şi să ne organizăm într-un anume fel, nimeni nu ne-ar fi oprit.Dacă cei care conduceau atunci această planetă şi-ar fi folosit acele aptitudini cu care ne tot lăudăm -raţiune ,gândire, sentimente şi pe care admitem că le folosim, această problemă ar fi fost rezolvată într-un mod uman.Au trebuit totuşi să moară milioane pentru ca în cele din urmă să se ajungă la o înţelegere undeva în jurul unei mari mese, în spatele unor uşi închise unde probabil s-a spus că deja devine plictisitor şi că nu prea mai sunt gloanţe, hai să ne oprim şi să reluăm peste câţiva ani.Cam asta s-a spus, dar într-un mod mai diplomatic probabil.Oamenii s-au luptat pentru teritorii spun unii.Păi asta e ceva mai prostesc şi mai lipsit de sens decât celelalte motive.Deci oamenii se luptă între ei pentru un teritoriu pe care acum stau oameni, iar pe care pe viitor vor sta...tot oameni.Bineînţeles, se va numi altfel şi va fi condus de altcineva.Da, foarte frumos dar parcă totuşi nu e un motiv suficient de bun să sacrifici atâţia oameni şi să distrugi ceea ce alţii s-au chinuit poate să construiască.În antichitate, cei care organizau războaiele, conducătorii, luptau alături de armată pentru ţara lor.Pe parcurs, conducătorii au început să privească războaiele din nişte scaune confortabile, undeva departe şi să aşeze pe hărţi soldaţii şi tancurile ca şi cum s-ar juca cu nişte soldăţei...Ceea ce poate acei oameni nu au simţit sau realizat a fost că acele ordine, grafice, planuri pe care ei le făceau aveau în spatele lor nişte oameni la fel ca ei, care poate ar fi dorit să facă altceva decât să moară din ordinul nu ştiu cui luptând pentru...pentru că aşa i s-a ordonat.Spunem acum că mulţi plecau la război cu dârzenie şi dragoste, dar adevărul este că mulţi dintre ei nu ştiau pentru ce luptă, sau ştiau aşa din auzite.Erau luaţi din şcoli, de la locurile de muncă, de lângă familii şi prieteni, brusc, fără explicaţii sau lămuriri, fără să li se mai acorde vreun drept şi duşi să lupte pentru că aşa a zis unu care acum doarme într-un fotoliu şi pe care ei probabil l-au dorit în fruntea ţării acum câţiva ani în speranţa că le va fi mai bine.E trist, ruşinos şi înspăimântător faptul că noi oamenii suntem principala noastră temere, nu ştim să ne rezolvăm probleme folosindu-ne de ceea ce ne deosebeşte de animale-raţiune,gândire şi căutăm chei spre anumite lucruri cum ar fi libertatea, le căutăm distrugând tot ce avem mai bun şi nu ne dăm seama că defapt acele chei sunt chiar în mâinile noastre.Să sperăm că pe viitor nu vom mai fi atât de orbi şi poate că moartea celor de atunci va avea totuşi un scop, acela de a ne face să învăţăm de la trecut, să vedem ce pagube a produs inconştienţa noastră şi să facem în aşa fel încât astfel de evenimente să nu se mai repete.Războiul este probabil mult mai groaznic decât ne-am putea noi, cei care nu am participat la nici unul, să ne închipuim vreodată.Probabil că nici nu ar putea fi descris complet într-o carte, film etc.