Melodramă

Ia atitudine!

Un cocalar in autobuz
Vezi mai multe video din Divertisment

La agăţat

Modele

Pe parcursul vieţii este normal şi necesar să ne dezvoltăm personal, să ne creem un anumit fel de a ne comporta, vorbi, gândi şi în general un mod de a fi.Bineînţeles, în acest proces joacă un rol important educaţia, puterea noastră de a ne autoeduca dar pot avea un rol destul de mare şi modelele pe care ni le stabilim.Aceste modele au practic acele lucruri pe care am dori să le vedem la noi, care ştim că ne-ar trebui, ne-ar folosi şi pe care ,în general, le vedem la alţii.Fie că recunoaştem sau nu, cei din jurul nostru, oamenii cu care interacţionăm sau pe care doar îi vedem sau cunoaştem contribuie la dezvoltarea noastră.Practic, încă de mici ei sunt cei care ne dau anumite exemple, pozitive sau negative.Când vezi pe cineva cu o anumită statură şi de care îţi place în sinea ta îţi doreşti într-o mai mare sau mică măsură să tinzi spre el ca model, ca exemplu.Conştientizezi că aşa ar fi bine să fii, iar când vezi o altă persoană mult mai jos situată şi aici nu mă refer la o situaţie materială sau la o postură anume ci pur şi simplu la modul de a fi îţi spui în sinea ta că aşa nu ar trebui să fii sau să ajungi.Este un lucru bun să ai modele demne de urmat în jur şi mai important este să ştii să ţi le selectezi şi ce anume să selectezi de la ele.Se spune că albina adună polen chiar şi de la florile fără un miros plăcut şi din el face miere.Aşadar, modelele noastre nu trebuie să fie neaparat nişte persoane perfecte, cum de altfel nici nu există, sau doar o singură persoană.Este bine să fim originali, să avem ceva al nostru şi imitarea întru totul a vieţii unui anumit "model" sau în totalitate a felului lui de a fi ar fi chiar ceva greşit.Este interesantă ideea de a aduna de la cât mai mulţi ceea ce este bun şi cu ce reuşeşti să aduni să te formezi pe tine având bineînţeles şi ceva al tău.Probabil această metodă ar fi cea care ne-ar ajuta să valorificăm modelele pe care ni le selectăm într-un mod corect.Fiecare persoană are anumite calităţi şi părţi bune, care ne şi plac şi pe care le putem ,cu puţin efort, prelua şi modela în noi.Putem învăţa de ce nu şi de la defectele celorlalţi, având grijă să nu le dobândim şi noi.Trăim într-o lume care din păcate cam duce lipsă de modele de urmat şi probabil de aceea apar zilnic chiar şi în viaţa publică indivizi din ce în ce mai patetici pe care oamenii slabi, din lipsă de alte exemple, îi urmează întru totul.Totuşi, modelele există, chiar şi într-o lume plină de lucruri pe care n-ar trebui să le preluăm, există persoane şi oameni care ne pot ajuta să ne formăm aşa cum trebuie şi ajuta să devenim aşa cum ne dorim.După cum spuneam, nu există modele perfecte, dar dacă ni le vom selecta cu atenţie şi vom încerca şă învăţăm şi să preluăm cu adevărat lucruri bune de la ei vom vedea că ne vor fi de folos.Să nu uităm totuşi că nu este corect a ne limita la una sau mai multe persoane, încercând practic s-o imităm doar pentru că o admirăm.Alegerea şi "urmarea" modelelor este ceva diferit care nu îţi interzice să fii tu, ba dimpotrivă, te ajută să devii un om mult mai bun şi desigur, un model de la care alţii ar avea multe de învăţat.

The counterfeiters

Întotdeauna mi s-au părut extrem de bune filmele inspirate după întâmplări reale.Un astfel de film este şi "the counterfeiters", câştigător al premiului oscar.Acesta prezintă una din multele poveşti care au stat în spatele războiului mondial şi al naziştilor.Personajul principal este Sally Sorowitsch, un evreu falsificator de bani şi acte.Acesta era cel mai bun falsificator evreu şi probabil tot cel mai bun din Germania.Datorită reputaţiei sale a început să fie căutat de către nazişti dar nu pentru că ar fi fost periculos într-un anume fel ci pentru că aceştia aveau nevoie de el.Nu erau puţini evreii cu experienţă în falsificarea banilor sau cu alte cunoştinţe necesare în acest domeniu.Aceştia erau mai "norocoşi" decât evreii de rând.Naziştii stăteau destul de prost din punct de vedere economic în acea perioadă a războiului şi hotorâseră să îi folosească pe aceşti evrei într-o operaţiune de amploare de falsificare de acte şi bani care să restabilizeze economia germaniei şi să finanţeze practic războiul.Neavând încotro şi dorind să trăiască aceştia acceptă să "lucreze" pentru nazişti falsificând sute de milioane de lire sterline, dolari şi acte.Sorowitsch era coordonatorul echipei care producea valuta falsă şi care era ţinută într-un lagăr, dar a cărui condiţii şi reguli erau cu mult diferite de cele ale unui lagăr normal, asta îi făcea pe ei mai "norocoşi" decât ceilalţi.Totuşi, dispreţul cu care aceştia erau trataţi sau chiar ucişi atunci când nu se conformau era acelaşi.În echipa de falsificatori exista un singur "martir", unul care spunea mereu că nu ar mai trebui să-i ajute pe nazişti pentru că făcând bani pentru ei nu fac decât să ajute la continuarea războiului şi la uciderea seminilor lor.Totuşi, nimeni nu îl asculta, toţi se temeau pentru viaţa lor şi nimeni nu era gata să moară pentru un principiu sau pentru onoare.Filmul este foarte interesant, actorii din toate rolurile sunt foarte bine selectaţi, iar lucrurile care sunt prezentate în acesta sunt adevărate.Vă doresc vizionare plăcută!

Cină incredibilă

Virtuţi

Virtuţile morale au ca obiect atitudinea noastră faţă de semeni şi faţă de noi înşine, dar oare cât de importante sunt ele în formarea şi existenţa noastră?Când auzim cuvântul "virtute" suntem tentanţi să ne gândim la aspectul lor teologic şi la ceva strâns legat de această ramură.Adevărul este că aceste virtuţi sau aceste legi morale existau încă dinainte de apariţia creştinismului şi dinainte ca oamenii să înceapă să-l recunoască pe Dumnezeu.Aşadar, ele ar trebui să aibă o valoare destul de mare pentru oricine indiferent de ce religie aparţine.Aceste virtuţii sunt deosebit de necesare în viaţa socială a oamenilor.Ele reprezintă practic valoarea unui om şi unul dintre scopurile pe care fiecare dintre noi ar trebui să le avem.Totodată, lipsa lor reprezintă şi cauza tuturor problemelor şi dificultăţilor prin care trecem atât pe plan personal cât şi împreună cu semenii noştri.Mai concret, ele sunt calităţile care "îl îmbogăţesc" şi încununează pe om şi pentru dobândirea căruia acesta trebuie să lupte.Superioritatea omului faţă de celelalte fiinţe o reprezintă în mare parte posibilitatea sa de a dobândi aceste virtuţi.Există multe astfel de virtuţi, dar le putem împărţi în cele cardinale şi cele derivate.Cele cardinale sunt cele mai importante şi într-un fel sau altul le cuprind pe toate celelalte.Ele sunt în număr de 4- înţelepciunea, dreptatea, curajul şi cumpătarea.Printre cele derivate putem găsi prietenia, răbdarea, veracitatea, sinceritatea , stăruinţa ş.a Acestea nu numai că ne sunt de folos dar odată dobândite ne oferă o fericire şi o linişte interioară de nepreţuit.Încercând să le dobândim vom fi întotdeauna siguri că mergem pe un drum corect şi care ne va aduce satisfacţii.După cum spuneam, oamenii au considerat încă din cele mai vechi timpuri aceste virtuţi nişte adevărate averi spirituale şi le-au respectat ca pe o lege morală.Ele ne ajută să evoluăm şi ne fac să vedem lumea dintr-o cu totul altă perspectivă.Dobândirea lor este într-adevăr dificilă, dar făcând din acest lucru un scop putem fi siguri că va fi unul nobil.Lipsa virtuţiilor reprezintă deci şi cauza problemelor noastre.Mai exact, lipsa celor 4 virtuţi cardinale din viaţa şi sufletele oamenilor îi fac să calce strâmb şi să greşească nu numai în faţa lui Dumnezeu ci în faţa lor, a apropiaţilor sau chiar a legii.Dacă analizăm problemele omenirii şi toate neregulile care se petrec în jurul nostru vom vedea ca toate sunt cauzate de lipsa unora din cele 4 virtuţi enumerate mai sus.Chiar şi multe dintre problemele noastre personale care ne chinuie zi de zi apar din cauza lipsa unora sau tuturor acestor virtuţi.Bineînţeles, chiar şi oamenii care au reuşit să le dobândească vor avea în faţa anumite obstacole, dar cu siguranţă le va fi mult mai uşor să le depăşească decât unuia căruia acestea îi lipsesc cu desăvârşire.Nu veţi vedea un om înţelept să se certe sau să se sperie în faţa oricărei probleme la fel cum nu veţi vedea un om drept să fie nerespectat de ceilalţi.Ceea ce este interesant la aceste valori morale este că se atrag între ele.Dacă vom dobândi cel puţin una dintre ele vom vedea că ne va fi mult mai uşor să le clădim şi pe celelalte în mintea şi sufletul nostru.Se spune despre curaj că se dovedeşte în înfruntarea problemelor vieţii, în răbdare şi în suferinţă iar despre dreptate că dă fiecăruia ce e al lui, dar pleacă de la ideea că toţi sunt egali.Putem vedea foarte uşor şi putem da multe exemple în care numai lipsa acestor două virtuţi creează haos şi nelinişte în viaţa oamenilor, pe când dacă ar fi fost prezente atât în societate cât şi în fiecare dintre noi vieţile noastre ar fi mult mai luminoase.Să încercăm aşadar să le clădim cât mai bine înăuntrul nostru şi să nu uităm că dobândirea şi folosirea lor nu ne va ajuta numai pe noi ci şi pe cei din jurul nostru.Ele ne vor netezi drumul şi ne vor face cu adevărat superiori, plăcuţi lui Dumnezeu dar şi nouă înşine.

Următorul pas!

Despre voinţă şi vocaţii a mai scris un articol şi colegul dragoş, dar acesta se referă în mod deosebit la o anumită categorie de persoane şi anume tinerii, mai ales cei care sunt în ultimul an de liceu.
De ce am ales să reiau acest subiect?Pentru că are o importanţă covârşitoare.Pentru că noi suntem următorul pas, generaţia care poate schimba ceva!Şi nu putem face lucruri măreţe atât pentru noi cât şi pentru societate decât dacă ne găsim locul potrivit.Lumea nu e chiar fără speranţă, nu cât timp mai există oameni cu vise şi dorinţa unei lumi mai bune.
Ştiu că acum mulţi sunt ca nişte vrăbiuţe speriate de furtună care nu ştiu ce drum să aleagă, sau şi mai comod se gândesc că vor vedea mai încolo, ori se lasă profund influenţaţi de cei din jur.Doar că alegerea profesiei, alegerea a ceea ce vrem să facem pe tot parcursul vieţii trebuie să ne aparţină.Noi o să trăim în continuare, o să depunem eforturi peste eforturi şi nu cei care fac alegeri în numele nostru.Nu contează cît pare de greu sau cât vei câştiga.Dacă îţi place cu adevărat ceea ce faci, vei avea numeroase satisfacţii şi vei putea lupta cu mult mai mult curaj atunci când întâmpini dificultăţi.Satisfacţiile de ordin moral te vor încuraja să lucrezi în continuare şi vei ajunge din ce în ce mai bun în acel domeniu.(o dată cu asta vor creşte şi beneficiile materiale).Alegerea viitoarei profesii este o decizie de care apoi va depinde întreaga noastră viaţă.Nu merită să pierdem poate singura şansa de a ne construi un viitor fericit şi de a pune o primă dar foarte importantă cărămidă a unei vieţi împlinite.Îmi doresc din suflet ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare şi vă dedic cu mult drag rândurile de mai jos prin care mi-aş dori să realizaţi că în această căutare a identităţii şi drumului potrivit nu suntem singuri:

Prea Bunule Dumnezeu milostiv şi atotînţelept,
Tu, care cunoşti inima fiecăruia dintre noi,
Călăuzeşte-ne pasii şi ajută-ne să găsim drumul cel drept.
Luminează-ne mintea, să putem inţelege
Care ne este vocaţia în aceasta viaţă efemeră
Şi de asemenea, să putem mereu deosebi şi alege:
Ce este inutil şi ce folositor, ce e bine şi ce rău.
Nu ne părăsi nicio clipă , căci suntem slabi si dezorientaţi
Nu ne uita, căci fără Tine plutim rătăciţi
În mijlocul furtunii, ca o barcă fara cârmă , în larg.
Ajută-ne , Preasfântă Treime, în fiecare zi, în fiecare ceas
Ajută-ne, că fără Tine nu putem face nici măcar un pas.
Milostiveşte-te de noi, cei care acum
Plutim intr-un ocean de întrebări fără răspuns
Ocroteşte-ne şi ne dă înţelepciune
Fiindcă azi, mai mult decat oricând, avem nevoie de Tine!

O lume nebuna

The hurt locker

The hurt locker este un film de acţiune, dar nu unul obişnuit cu o acţiune haotică şi fără sens.Acest film descrie războiul, mai exact viaţa soldaţilor care participă la război, situaţiile în care sunt puşi şi toate greutăţile prin care trec făcându-şi datoria.Personajul principal al filmului este un genist foarte experimentat a cărui activitate de zi cu zi era una foarte periculoasă, aceea de a dezamorsa bombe în diverse locuri foarte periculoase din zona de conflict.Această "meserie" este una foarte importantă pentru el, acesta dedicându-şi practic viaţa practicării ei.În activitatea sa este însoţit de alţi soldaţi carora le face multe probleme datorită felului său de a fi şi a dorinţei sale de a fi mereu în focul luptei, de a se complica mereu.Filmul este unul destul de dur, unele scene fiind chiar neplăcute dar este în acelaşi timp şi emoţionant atunci când prezintă regretele soldaţilor aflaţi departe de casă, felul în care aceştia se tem de moarte şi de faptul că nu vor mai reuşi să realizeze ceea ce şi-au propus şi să treacă prin ceea ce nişte tineri de vârsta lor ar trebui să treacă.Colegii genistului numără zilele până când se vor întoarce acasă şi vor scăpa de calvarul războiului, gândindu-se la viitorul lor şi la famiilile pe care probabil le vor avea.Colegii lui de pluton se temeau că e posibil să moară acolo în deşert fără să îi pese cuiva de soarta lor.În timp ce colegii lui se gândeau la casă şi familiile lor personajul principal îşi practica meseria cu maximă dăruire şi curaj.Pentru el familia era importantă, dar mai mult decât atât iubea ceea ce făcea şi ajunsese dependent de această activitate.Războiul, deşi mai mult decât oribil, devenise pentru el ca un drog.În cele din urmă el va lua o decizie cu mult diferită de cea a colegilor săi.Filmul este unul destul de reuşit, dar a cărui reclamă şi trailer nu îl prezintă chiar foarte bine.Vi-l recomand şi vă doresc vizionare plăcută!

Youth

Take shoes off?

Societate

Facem parte din ea alături de toţi ceilalţi oamenii pe care îi cunoaştem sau nu şi cu care convieţuim într-un fel sau altul.Ne influenţează şi poate că dacă am încerca am putea s-o influenţăm şi noi.Societatea ne reprezintă practic pe noi, modul în care trăim şi în care ne organizăm.Ca orice "colectiv" şi el are anumite pretenţii şi ne creează anumite îndatoriri, dar în acelaşi timp şi cerem ceva de la el.Este uşor de văzut cum societatea zilelor noastre este oarecum defectă, iar această defecţiune a ei creşte pe zi ce trece.Nu se poate spune exact unde este problema, dar cum ea este formată din noi este evident că problema este la mulţi dintre noi, la modul nostru de a gândi, de a vedea lucrurile şi în obiceiurile proaste pe care le-am dobândit.Multe părţi din acest colectiv nu merg bine, cei care ne conduc, mass-media, instituţiile, şcolile şi chiar oamenii de rând care sunt din ce în ce mai puţin oameni cu cei din jurul lor.Bineînţeles, societatea în care trăim are şi ea anumite valori, anumite "scări sociale" pe care trebuie să încerci să urci pentru a putea rămâne în rândul lumii.Din păcate, aceste scări valorice devin din ce în ce mai penibile şi pentru a putea urca pe ele trebuie să renunţăm la anumite convingeri ale noastre şi să încercăm din răsputeri să ne ţinem după ceilalţi pentru a nu fi consideraţi nişte neadaptaţi.Acest lucru poate nu ar fi atât de grav, dar totuşi, ce poţi face când vezi că toţi se îndreaptă în direcţii greşite şi singura cale pentru ca tu să rămâi şi să fii cum vrei să fii ar fi să devii un "neadaptat".Oamenii au simţit mereu nevoia de a se lua unul după altul, fie că au recunoscut-o sau nu, dar în ultimul timp am început să avem ca "fruntaşi" nişte oameni fără direcţie.De asemenea, societatea reprezintă ,după cum am spus şi modul în care ne organizăm şi ne conducem.Putem spune că deşi societatea cere destul de multe de la noi, ne oferă chiar foarte puţine.Societatea ne tratează din ce în ce mai mult ca pe nişte roboţi şi nu ca pe nişte oameni.Viaţa noastră devine exact ceea ce nu ar trebui să fie, o supravieţuire şi nu ceva de care să ne putem bucura cum ar fi normal.Oamenii renunţă la a mai avea idealuri, la a mai spera, la a mai avea vise şi nu mai doresc decât să poată să-şi asigure traiul şi să fie măcar într-o anumită măsură în rândul lumii.Este trist şi tot odată înspăimântător să vedem cum uităm să ne bucurăm de ceea ce avem, uităm să punem în valoare lucrurile frumoase care ne înconjoară şi uităm să şi trăim.Un tânăr care ar trebui să fie plin de speranţă pentru viitor, să trăiască din plin şi să guste din toate bucuriile vieţii luptând în acelaşi timp pentru un ideal este cu siguranţă descurajat de toate valorile penibile pe care le încurajează societatea care practic se cam contrazic cu ale lui, de faptul că aceasta nu îl încurajează ba dimpotrivă şi de faptul că probabil nu ar da doi bani pe el sau pe ce ştie să facă.Mulţi dintre noi nu fac decât să meargă la servici zi de zi, cu un program cam de la 7 la 4, să ajungă acasă obosiţi şi fără dispoziţia necesară de a mai face şi altceva şi să aştepte salariul mic şi aproape inutil de la sfârşitul lunii suprapus cu grijile datoriilor şi taxelor.Este trist cum vieţile noastre ruginesc aşa şi cum nu reuşim să ne mai oferim nimic, nimic plăcut şi chiar şi lucrurile mici de care ne-am putea bucura parcă nu reuşesc să ne mai aducă un zâmbet în această lume din ce în ce mai gri.Putem spune că acest "colectiv" este unul egoist care nu se gândeşte la tine ca membru al său, ci doar la cum te-ar putea exploata, cum te-ar putea transforma în ceva productiv.Ba chiar şi această productivitate la care contribui este răsplătită din ce în ce mai prost şi o mare parte din acea răsplată îţi este cerută înapoi.Practic din muntele de îndatoriri pe care îl ai faţă de acest colectiv şi de care te achiţi el nu îţi mai oferă nimic înapoi.Ne transformăm treptat în nişte roboţei plictisiţi, fără dorinţe sau prea multe gânduri, care nu ştiu să meargă decât pe un singur drum, acela de la servici acasă şi al căror vis este doar să nu aibă datorii şi să fie "împăcaţi" cu societatea.Nici măcar libertatea pentru care ne-am zbătut atât nu prea mai pare atât de reală, societatea continuând să ne limiteze din nenumărate direcţii.Aşadar, scopul societăţii nu este de a oferi membrilor ei ceva, ci doar de a funcţiona, de a menţine o rutină plictisitoare şi până la urmă inutilă.În concluzie, în această societate este cu siguranţă foarte greu să trăieşti, dar să şi supravieţuieşti, este una în care ne este din ce în ce mai greu să ne găsim fericirea dar din a cărei căutări ne putem face un scop pe care probabil îl vom îndeplini dacă vom înnota împotriva curentului şi vom lupta pentru idealurile noastre.Mai jos este un scurmetraj care conţine un discurs, zic eu, sugestiv.

Eddie Vedder - society
Asculta mai multe audio Muzica

Şi e...toamnă!

Şi a venit şi anotimpul mult dorit.Sau mult hulit.Plin de vrajă sau inundat de melancolie.
A pătruns pe furiş, o dată cu prima frunză arămie, cu primul şuierat de vânt mai puternic, cu prima picătură de ploaie mai îngheţată...Şi a trecut şi primul nor, s-a stins primul luceafăr, a plecat şi cea din urmă rândunică...
Toamna înseamnă un nou început (atât din punct de vedere şcolar cât şi bisericesc),înseamnă schimbare, înseamnă straie noi.Să ne îmbrăcăm aşadar sufletele în culori bogate ca frunzele acestui anotimp şi să nu uităm nicicând să zâmbim.Să ne înfigem adânc în experienţa vieţii de până acum, încercând mereu să fim mai luminoşi, mai buni şi mai conştienţi, că deşi limitaţi de timp, putem fi fericiţi.
Am auzit de prea multe ori că toamna e doar melancolie sau vis frânt sau retragere în sine ca într-un mormânt...
Şi nebunia de culori?Şi simfonia fiecărei ploi?Şi şoaptele fiecărei adieri?
Fie ca toamna ce tocmai a sosit să ne aducă doar...vise,nenumărate şi minunate precum frunzele ce ţes covorul pământului pe care îl străbatem ,fie ca dragostea să ne învăluie precum ceaţa şi să ne patrundă în fiecare por al inimii ca picăturile repezi ale unei ploi ce pare să nu se mai sfârşească.Şi, de asemenea să compensăm frigul ce se apropie cu cât mai multă căldură umană!
Să renaştem în fiecare zi, să avem încredere, să ne scuturăm de praf şi să căutăm cu mai multă sârguinţă acele lucruri pentru care merită să înfruntăm tunete, fulgere, furtuni si chiar mult, mult mai multe!
Şi o melodie de încurajare, care chiar daca nu se referă la toamna, ne îndeamnă să cucerim paradisul!

Inglorious bastards

Inglorious bastards este un film apărut recent, apărut în 2009.Este genul de film demn de a obţine premii şi cu siguranţă va obţine multe în viitorul apropiat.Filmul are actori destul de cunoscuţi şi un subiect care indiferent de cât de des şi de mult ar fi abordat de regizori nu se va învechi şi nu va înceta să atragă interes.Filmul prezintă presiunile pe care naziştii le făceau asupra evreilor, în special pe teritoriul Franţei.Este fascinantă atitudinea ofiţerilor germani aşa cum este prezentată în peliculă.Actorii merită cu siguranţă laude, mai ales cei din rolurile soldaţilor deoarece ilustrează exact modul de a fi al naziştilor.Nişte oameni foarte manieraţi şi rafinaţi, calmi şi politicoşi, dar în spatele cărora se ascundeau nişte adevărate fiare inumane.Filmul vă poate surprinde într-un mod plăcut deoarece nu conţine numai scene urâte şi deranjante legate de această temă, filmul combină foarte bine acea doză de acţiune cu carisma deosebită a actorilor, creând un suspans plăcut, relaxat.Filmul prezintă practic povestea încetării războiului şi a uciderii lui Hitler.Începe cu o scenă foarte interesantă în care nişte ofiţeri nazişti, după o lungă discuţie cu tatăl unei familii măcelăresc un număr mare de evrei.Felul în care ei îi vedeau pe evrei şi modul în care gândeau este şocant.Principalul ofiţer explică astfel:şoarecii trăiesc într-o lume ostilă, aceasta este soarta lor şi o acceptă.Vulturul şi-o acceptă şi el pe a lui şi fiind superior vânează.Dacă vei vedea un şoarece umblând prin casă este normal să-l tratezi cu ostilitate şi să încerci eliminarea lui.Nu ţi-a făcut niciodată nimic, nu s-a apropiat foarte mult de tine, nu îţi poate face rău sau cu siguranţă nu mai mult decât ţi-ar putea face alt animal pe care îl agreezi.Şi totuşi îl urăşti...nu ştii de ce, dar simţi o repulsie naturală faţă de el.Da, întradevăr, asta este soarta şoarecilor-să moară atunci când ajung printre oameni.Cam aşa vedeau naziştii problema evreilor şi îi ucideau ca pe nişte şoareci.Acţiunea continuă cu o fată evreică care a scăpat şi care peste ani ajunge să atragă un erou de război german care o introduce fără să vrea într-un anturaj nazist în care se afla chiar şi cel care i-a ucis familia fără nici un fel de remuşcare.Tot în acest film se prezintă şi modul de acţiune a unei formaţiuni anti-nazişti formată din soldaţi evrei care îi măcălereau şi îi torturau pe germani pentru a se răzbuna pentru răul suferit de poporul lor.Filmul merită văzut.Vizionare plăcută!

Public enemies

Public enemies este un film clasic, un film clasic care include o poveste de dragoste, una de acţiune şi o dramă.Majoritatea filmelor care încearcă să le cuprindă pe toate acestea nu sunt prea reuşite, dar nu putem spune acest lucru şi despre acest film.Principalul personaj al filmului este John Dillinger, iar cei secundari sunt prietenii, colegii şi iubita lui.John Dillinger este genul de personaj care te atrage şi te face să urmăreşti filmul până la capăt, mai ales că rolul acestuia este interpretat de un actor foarte bun.Filmul începe prin a prezenta viaţa spărgătorului care era căutat împreună cu amicii lui în mai multe state.Între "lucrările" lui acesta cunoaşte o femeie de care se îndrăgosteşte încă de la prima întâlnire.Deşi el era un personaj foarte complex, îşi alege ca iubită o fată destul de simplă, fără posibilităţi materiale dar foarte inteligentă pe care o tratează foarte bine şi cu care plănuieşte să îşi construiască un viitor.Viaţa lui se complică după ce FBI-ul acelor vremuri începe să-l urmărească.Acesta fusese implicat şi într-o evadare în care reuşise să-şi scape câţiva prieteni care erau acolo de aproape 9 ani.Încetul cu încetul Jon Dillinger îşi pierde toţi camarazii, iar datorită femeilor din viaţa lui ajunge să fie găsit foarte uşor de autorităţi.Deşi acesta era încolţit din toate părţile şi chiar şi iubita lui ajunsese în mâna poliţiei el nu renunţase încă la meseria şi planurile lui, spărgând în continuare bănci pentru a putea să fugă într-o altă ţară împreună cu viitoarea lui soţie.Un alt lucru care face acest film demn de urmărit este că prezintă într-un mod interesant viaţa oamenilor din anii aceia şi modul lor de a fi.Filmul are 2 părţi, dar cu siguranţă va reuşi să vă ţină 3 ore şi jumătate în faţa ecranului.Vă recomand acest film şi vă doresc vizionare plăcută!

Citate celebre

Despre apă, lacrimi şi foc!

Viaţa e precum o luptă- asta o ştiau şi romanii acum mai bine de două mii de ani.Singura diferenţă este că ei chiar luptau;aveau principii şi jertfeau totul pentru onoare, preferau moartea în locul unei vieţi fără libertate.Surprinzător, poate dar şi imnul nostru naţional păstreză aceleaşi valori:"Viaţă-n libertate ori moarte!strigă toţi."
Ne mândrim cu istoria noastră (cei care încă nu au uitat-o), cu stămoşii noştri -dacii şi romanii ,oameni drepţi şi viteji.Nu deageaba Ştefan a fost Mare şi Mihai a fost Viteazul...sau poate că da?
Privind azi în jurul nostru, întâlnim foarte mulţi epigoni de ultimă treaptă.Doar compromisuri la tot pasul, oameni care uită cine sunt şi de unde vin.Singura noastră şansă reală?Apă, lacrimi şi foc!Să ne curăţăm trupul şi sufletul cu apă şi lacrimi şi apoi să renaştem căliţi de flăcări.
Aşadar acesta este un articol pentru cei care mai au o inimă în piept, pentru cei care n-au renunţat nicicând la vise, pentru cei ce câştigă chiar şi atunci când unii cred, că de fapt, pierd.Un articol despre cei care nu au uitat să lupte , despre cei care mai cred.Despre oameni şi nu despre roboţi.Despre sentimente şi nu despre automatisme.Despre principii şi valori. Nu despre valorea materială a altora.Despre cuvinte simple şi sincere , nu despre poveşti ce maschează realitatea în fraze bombastice.Un articol pentru cei care nu fug de la primul obstacol, un îndemn despre cum ar trebui să fim:oneşti, curajoşi, încrezători şi puternici.
Perfecţiune de durată nu există, nu printre oameni.Dar la noi nu există nici măcar un strop de conştiinţă.Ne-am obişnuit să privim, să comentăm, să ne plângem, să criticăm tot ce există sub soare.Doar atât.Ne complacem în această situaţie, doar e aşa comod să ne bem cafeaua şi să-i judecăm pe alţii!Nu am mişca un deget să facem ceva, să schimbăm şi mai ales să ne schimbăm mentalitatea asta pasivă!
Un articol scris cu lacrimi în suflet, după ce am trecut prin câteva flăcări;vor urma focuri de tabără dar fiecare îşi alege viaţa pe care vrea s-o trăiască.
Pentru cei care s-au regăsit măcar înt-un cuvânt sau două, pentru românii care nu au uitat ceea ce sunt, pentru oamenii care mai cred în valoarea gândirii şi a libertăţii.
Pentru că voi, acestia, deşi nu prea numeroşi sunteţi nişte campioni!

Vescan-suflet de campion
Asculta mai multe audio Muzica

Gândire pozitivă

Fiecare dintre noi are anumite probleme, anumite zile mai proaste, depresii, griji sau zile în care pur şi simplu are impresia că nu-i merge nimic.Trebuie să recunoaştem că uneori viaţa poate deveni chiar foarte gri.Problemele care ni le creem şi grijile care într-o astfel de societate sunt foarte greu de evitat, stresul şi dilemele personale ne fac din ce în ce mai trişti.Vedem oamenii din ce în ce mai abătuţi, mai ocupaţi, nu mai au timp să glumească, să râdă sau măcar să zâmbească.Toţi sunt posomorâţi şi concentraţi pe nişte lucruri nu foarte importante asemenea unor roboţi.Întradevăr, este greu să traversezi o perioadă mai dificilă a vieţii cum sunt cele de mai sus, dar trebuie să ne dăm seama şi că putem să le traversăm şi altfel, într-un mod care cu siguranţă va fi şi mai plăcut, dar ne va face şi să le depăşim mai repede.În această perioadă scurtă pe care o avem de trăit, mereu am crezut că grijile cu care de multe ori ne chinuim sunt o pierdere de timp.Nu avem cum să le evităm, fie că vrem sau nu acestea vor apărea de multe ori în calea noastră, dar asta nu înseamnă că trebuie să le lăsăm să ne afecteze atât de mult.Trebuie să vedem că întotdeauna există şi o parte plină a paharului.Putem privi viaţa cu mai multă seninătate decât o facem atunci când suntem orbiţi de griji şi de stresul zilnic.Este important să ne concentrăm pe lucrurile care ne fac să ne simţim bine, care ne înveselesc, care ne fac să vedem lucrurile într-o altă lumină.O glumă, o muzică bună, un film, o discuţie cu un prieten, toate te pot face să te simţi mai bine.De apreciat sunt cei care ştiu să-şi depăşească problemele glumind practic pe seama lor.Este mai bine să faci haz de necaz şi să încerci să rezolvi ceva decât să te panichezi şi să disperi în faţa unui impas.Nu trebuie să le vedem ca pe nişte ziduri de nedepăşit, sau ca pe un sfârşit de drum.O gândire pozitivă ne va ajuta întotdeauna.Acelaşi lucru este valabil şi atunci când urmărim ceva.O astfel de gândire ne poate fi de mare folos în tot ceea ce ne propunem.

I shouldn't be alive

Amintiri

Ne aduc un zâmbet deşi unele pot fi cu adevărat neplăcute.Le avem pe tot parcursul vieţii, fie ele bune sau rele.Practic, ele sunt ceea ce rămâne dintr-un moment indiferent de cât de plăcut a fost.Fac parte din noi şi din viaţa noastră.Cele plăcute ne fac să regretăm mai puţin lucrurile pe care nu le-am făcut, deciziile pe care le-am luat, ne binedispun şi ne fac dornici de a ne creea altele.Ele rămân în sufletul nostru şi ne ajută să nu îi uităm pe cei care ne-au ajutat, ne-au fost alături, ne-au dăruit un zâmbet sau care pur şi simplu au avut un rol anume în viaţa noastră.De multe ori când suntem cu moralul la pământ, o amintire plăcută este tot ceea ce ne trebuie pentru a putea să ne revenim şi să mergem mai departe cu curaj.O amintire este cu atât mai plăcută dacă în respectivul moment chiar ai trăit clipa şi te-ai bucurat de ea fără să te gândeşti la altceva.Ele reprezintă totodată trecutul, prezentul, dar şi viitorul nostru.Toate aceste 3 dimensiuni ale timpului se transformă până la urmă în amintiri şi noi la rândul nostru într-o amintire pentru alţii.Ele reprezintă practic ceea ce a fost mai frumos în viaţa noastră, momentele plăcute şi de care vom fi întotdeauna mulţumiţi şi fericiţi atunci când ni le vom aminti.Îmi place să le consider ca o avere personală şi de fapt asta şi sunt, ba chiar una foarte bine conturată şi pe care ar trebui să punem accent deoarece nimeni nu ne-o poate lua.Este evident că ne simţim bine atunci când ne aducem aminte de un moment plăcut din viaţa noastră.De aceea trebuie să ne străduim să avem parte de cât mai multe, să trăim cu adevărat cât mai multe clipe şi să ne pierdem cât mai puţin timp întristându-ne sau făcându-ne singuri probleme care oricum nu se rezolvă dacă ne chinuim şi le acordăm prea multă atenţie.Într-un moment în care nu eşti chiar în apele tale, e mai bine să cauţi să faci ceva plăcut, cu siguranţă îţi va fi mult mai de folos şi va fi o mică contribuţie la averea ta personală.Cât despre amintirile mai puţin plăcute, nici despre ele nu putem spune că sunt complet inutile sau că ne-am putea lipsi de ele.Au şi ele un rol, acela de a face să ne revizuim, să ne dăm seama de greşelile pe care le-am făcut şi unde ne-au dus acele greşeli şi să nu le mai repetăm.Aşadar, cele mai puţin plăcute ne învaţă cum să le evităm pe viitor astfel încât să avem parte numai de amintiri care să ne bucure şi să ne mulţumească.Asta bineînţeles dacă şi noi suntem dispuşi să învăţăm de la ele.O amintire este şi ceea ce vom deveni noi în ochii celorlalţi.În urma noastră în sufletele celor apropiaţi sau chiar şi ale celor care doar ne-au cunoscut rămâne o simplă amintire.Depinde de noi dacă facem din acea amintire ceva plăcut sau mai puţin plăcut.Dacă le vom oferi ceea ce şi noi am primit de la alţii pe care acum îi ţinem minte cu drag şi vom încerca să fim mereu cu zâmbetul pe buze în faţa lor atunci e foarte probabil să rămânem pentru ei o amintire pe care cu siguranţă o vor căuta cândva şi pe care o vor preţui.Să ne îmbogăţim aşadar şi pe noi dar şi pe cei din jurul nostru contribuind reciproc la micile noastre averi personale.Să nu uităm nici că, până la urmă, asta vom ajunge.

Bitza - Memento mori
Asculta mai multe audio Muzica

Swat4

Swat 4 este unul dintre acele jocuri care vă pot ţine cu siguranţă câteva ore bune în faţa calculatorului.Este un joc foarte reuşit şi cu siguranţă nu vă va lăsa dezamăgiţi.Jocul te pune în situaţia de a lua decizii importante de care depinde viaţa anumitor personaje sau chiar a ta.Tema jocului este modul de acţiune al poliţiştilor din trupele speciale şi misiunile la care aceştia participă.Practic rolul care îţi este atribuit este acela de coordonator al misiunilor respective.Foarte interesant este faptul că tehnicile care se regăsesc în joc sunt chiar cele folosite şi în realitate de către poliţişti iar misiunile sunt foarte realiste.Fie că este vorba de salvarea ostaticilor în timpul unui jaf într-un mall sau de debarasarea unui întreg hotel de suspecţi, multitudinea de situaţii care apar pe parcursul unei misiuni este foarte realistică şi îţi oferă o senzaţie aparte.Acest joc descrie practic munca soldaţilor swat şi sacrificiile făcute de ei în diferite situaţii pentru a salva vieţile oamenilor nevinovaţi.Swat 4 este un game foarte reuşit deoarece reuşeşte atât să te înveţe ceva despre modul de acţionare ale unor astfel de trupe cât şi să te pună în pielea unuia dintre soldaţi.Jocul nu este nici foarte greu, dar nici foarte uşor.Un lucru care mi s-a părut extrem de interesant este că dacă reîncerci să faci aceeaşi misiune ea poate fi mai complicată decât atunci când ai încercat-o prima dată.Numărul de inamici se poate mări, pot fi mai mult sau mai puţin pregătiţi să te primească sau chiar civilii pot opune rezistenţă.Deşi nu este un joc chiar foarte mare, este unul care cu siguranţă vă va încânta.În filmuleţul de mai jos se prezintă cum decurge o astfel de misiune.Chiar dacă nu vă va plăcea într-un mod deosebit, cu siguranţă vă va face să apreciaţi mai mult munca unor astfel de oameni.

Cum să nu te comporţi la prima întâlnire!

Gânduri la ceas de lacrimi dumnezeieşti

Ne plângem tot mereu
Că n-avem bani
Că e din ce în ce mai greu
Cu cât se-aştern peste noi,ani.
Şi suspinăm după-o vacanţă
La mare, la munte sau în Franţa
Pentru că nu mai avem timp de distracţii
Am devenit ocupaţi ca nişte sclavi pe plantaţii.
Ne lăudăm că am evoluat...
Deşi am rămas tot în lanţuri!
Doar că acum le vedem doar noi(poate le ghicesc însă şi alţii).
Dar nu se plânge nimeni
Că nu mai există sentimente
Sau că e o criză acută printre valorile sfinte.
(Poate le-am acorda mai multă importanţă
Dacă ar fi dezbătute în parlamente).
Acum nu ne mai pasă decât de noi
Şi de cum să câştigăm lupta
Această luptă absurdă în care totul se reduce la doi
Doi indici ai niveluli de trai.
Care ne fac să ajungem doar statistici în tabele
Fără suferinţe, bucurii sau alte sentimente reale.
Poate ar trebui să trăim cât un fluture,
Cât o picătură sau cât o lacrimă de dor
Poate am trăi mai intes sufleteşte
Dacă am realiza cât suntem de muritori!

Internet şi televiziune

Internetul şi televiziunea...două dintre cele mai importante invenţii ale ultimelor secole.Omul a fost dintotdeauna dornic de comunicare şi de un acces cât mai rapid la informaţie.Aceste două revoluţii tehnologice încearcă să ofere omului ceea ce îşi doreşte.Dacă stăm să analizăm internetul este o invenţie mult mai serioasă şi mai folositoare decât televiziunea.Acesta are numeroase avantaje faţă de televiziune şi o gamă mult mai largă de opţiuni.Principalul avantaj al internetului este multifuncţionalitatea lui.Acesta permite oamenilor nu numai să se informeze, dar şi să comunice, să cumpere, să vândă, să transmită ideeile şi creaţiile lor, să se afirme, să îşi rezolve problemele sau chiar să câştige bani.Internetul poate substitui atât telefonul, televizorul cât şi ziarul.Practic el reprezintă o bază uriaşă de informaţie la care orice utilizator poate avea acces într-o mai mare sau mai mică măsură.Acesta nu este nu numai o sursă de informaţie ci şi o utilitate.Multe probleme se pot rezolva în zilele noastre cu ajutorul internetului nemaifiind nevoie să apelăm la anumite instituţii sau persoane.Accesul la bunuri digitale cum ar fi filmele, jocurile şi muzica sunt şi ele la îndemâna oricui acest lucru făcând din internet şi o sursă excelentă de "entertainment".Ceea ce probabil îl face mai atractiv şi mai util este faptul că îţi oferă posibilitatea de a alege, posibilitate pe care televizorul sau radioul nu o oferă.Tu poţi alege ce vrei să vezi, citeşti sau asculţi.Astfel, internetul oferă fiecărei persoane numai ceea ce doreşte şi nimic mai mult.Un alt lucru care atrage la internet şi un alt avantaj al său este că îţi oferă posibilitatea de a avea o părere şi de a o exprima, lucru care televiziunea şi radioul îl oferă mult mai greu.În prezent este utilizat de o masă destul de mare de persoane, dar există şi multe persoane care nu ştiu nici măcar cum să-l acceseze.Totuşi, aceasta este cu siguranţă mijlocul de informare şi comunicare al viitorului.Internetul oferă o libertate deosebită utilizatorului care atrage şi care bineînţeles îl face plăcut de folosit.Rapiditatea cu care oferă informaţii este din nou un lucru incredibil de util, acesta conţinând informaţii despre absolut orice domeniu.Indiferent de ce eşti pasionat sau interesat, internetul are ceva să-ţi arate şi să-ţi ofere, ba chiar te poate pune în legătură cu oameni care sunt interesaţi de aceleaşi lucruri ca şi tine.Bineînţeles, se vorbeşte mult şi despre partea mai puţin bună a internetului, partea lui nocivă şi care poate afecta oamenii.Cum trăim într-o societate extrem de nocivă este normal ca şi acest mijloc să aibă şi astfel de părţi.Totuşi, internetul nu te forţează să le accepţi sau să iei la cunoştinţă despre acele lucruri care te-ar putea afecta aşa cum face televiziunea sau radioul, ci îţi oferă posibilitatea de a lua singur decizii.Influenţa lui negativă este discutabilă.Doar un om foarte naiv şi fără tărie de caracter ar putea fi influenţat negativ de utilizarea lui.Dacă utilizatorul doreşte informaţii sau alte lucruri nocive le poate avea, dacă nu, nu le va avea.Internetul poate fi o sursă excelentă de unde te poţi documenta, învăţa, unde te poţi exprima şi îi poţi asculta pe alţii.După părerea majorităţii este o invenţie mai mult decât bună, ea permiţându-ţi să ajungi, chiar dacă doar într-un mod virtual, oriunde îţi doreşti prin doar câteva clickuri.Faţă de celelalte mijloace internetul te poate învăţa să faci diverse lucruri, să îţi găseşti noi pasiuni şi să afli lucruri noi de la diverşi oameni.Când acesta îţi oferă posibilitatea de a te distra, de a te informa, de a te exprima şi de a păstra legătura cu familia sau prietenii este greu să nu îl consideri o invenţie revoluţionară, una de care lumea chiar avea nevoie.Personal consider acest mijloc mult mai puţin nociv şi mai manipulant decât televiziunea.Să ne bucurăm aşadar că putem folosi acest mijloc de comunicare şi informare şi să încercăm să-l utilizăm în aşa fel încât să ne fie de ajutor şi nu să ne influenţeze într-un mod negativ.

Un Film Simplu!

Into the wild

Nu putem spune despre into the wild că este doar un film foarte bun, este mai mult decât atât.Into the wild este povestea unui om, unui tânăr de fapt, dar nu a unuia obişnuit.Christopher McCandless făcea parte dintr-o familie destul de înstărită, avea o soră şi studia la un colegiu important.Copilăria lui nu fusese totuşi una foarte fericită şi nici de viaţa lui ca adolescent nu era prea mulţumit.Părinţii săi s-au căsătorit, spune el, neştiind ce fac, neştiind ce vor, nepotrivindu-se şi grăbindu-se.În familia lor au existat pe parcursul anilor multe scandaluri şi certuri pline de violenţă şi cuvinte urâte care l-au afectat puternic atât pe el cât şi pe sora lui.Dacă putem spune ceva despre Christopher putem spune că era un om a cărui suflet tânjea după libertate, o libertate pe care puţini dintre noi o înţelegem.Mai mult decât atât, el dorea să descopere şi fericirea, o fericire pe care mulţi o caută dar spre care el avea să-şi croiască drum într-un mod neobişnuit.După primii ani de colegiu Chris şi-a cumpărat o maşină veche cu care a înconjurat ţara.Nu a stat aproape deloc acasă în acea vară ci a făcut ceea ce îi plăcea lui mai mult şi anume să colinde, să fie liber.A vizitat nişte rude mai îndepărtate de la care a aflat nişte lucruri interesante despre familia lui.Nici el nici sora lui nu erau ai părinţilor care i-au crescut.A aflat de la el şi sora lui, dar au hotărât să nu spună alor săi că ştiu despre acest lucru.Viaţa lor a continuat ca şi până atunci, până când Chris a terminat colegiul.Deşi acesta vedea carierele ca fiind o invenţie a secolului în care trăia şi nu îşi dorea una totuşi el învăţa foarte bine şi a reuşit să termine fără medii sub 10.De-a lungul vieţii sale economisise 24.000 de dolari şi plănuia să meargă să studieze dreptul la Harvard.La cina în familie de după absolvire părinţii l-au felicitat şi s-au oferit să-i cumpere o maşină nouă.Reacţia nu a fost cea la care oricine s-ar fi aşteptat.Tânărul era de-a dreptul indignat întrebând mirat ce are maşina lui, de ce să renunţe la ea şi spunându-le părinţilor săi că nu vrea una nouă.Le spunea că la ei e mereu vorba de bani şi de obiecte, numai lucruri materiale şi că ar trebui să înveţe să se bucure şi altfel.Chris avea un apartament şi stătea singur urmând să devină student la Harvard.Într-o zi Chris a plecat cu maşina la plimbare gândindu-se la viaţa pe care şi-o doreşte...şi hotărăşte să o urmeze.Acesta îşi taie permisul, buletinul şi toate celelalte acte şi dă foc celor 24.000 de dolari după care îşi abandonează maşina şi pleacă fără să ştie unde.Chris nu avusese în viaţa lui telefon, nu că şi-ar fi dorit.Părinţii şi sora lui decid să-l viziteze, dar Chris nu mai era acolo.Chris avea de gând să găsească libertatea şi fericirea pe care şi-o dorea.Era sătul de societatea care ţinea oamenii în "cuşti" şi care le murdărea sufletele şi vieţile cu nocivitatea şi mentalităţile pe care le crea.Chris avea de gând să trăiască într-o altă lume, una a lui, una pe care o înţelegea.Aşadar, Chris începe să străbată kilometri, mii de kilometri, ba chiar îşi dă şi un nou nume, Alexander Supertramp.Alexander se întâlneşte în drumul lui cu tot felul de oameni, hoinari ca şi el sau pur şi simplu oameni normali.Povestea lui îi zguduie pe toţi şi mai ales vorbele pe care acesta le spune.Întrebat de unii oameni de ce fuge sau ce vrea să facă el răspundea că nu el e cel care fuge şi că nu vrea decât să trăiască, dar nu aşa ca ei în acele "cuşti sociale" ci să trăiască cu adevărat, în libertate extremă.Alexander îşi face numeroşi prieteni printre ceilalţi hoinari, ba chiar campează cu ei în anumite locuri.Chiar şi în locurile unde lucra era foarte iubit şi simpatizat de toată lumea.Totuşi, povestea şi mentalitatea lui, firea lui optimistă şi mereu fericită îi uimea pe toţi.Anumite secvenţe din film sunt de-a dreptul emoţionante.Felul în care mulţumea prietenilor care îl ajutau şi pleaca mai departe arată ce om deosebit era.Nu dorea niciodată bani, spunând că nu vor face decât să-l limiteze şi să-i facă viaţa mai puţin plăcută.Adora să aibă puţin ştiind că de fapt are foarte mult, cum spunea el "viaţa şi frumuseţea e prea minunată ca să o pot părăsi".Se bucura de orice, de peisaje, de oamenii plăcuţi pe care îi întâlnea, de animalele pe care le vedea, de locurile unde stătea, chiar şi de un măr pe care îl mânca şi căruia îi vorbea până îl termina spunându-i ce fruct bun şi hrănitor este.Îi plăcea cum spunea el să se descurce doar cu mâinile şi mintea lui trăind în sălbăticie şi mereu pe drum.Cu siguranţă era un singuratic, trăia cea mai mare parte a timpului singur.Compania şi-o găsea în cărţile lui pe care le iubea şi în jurnalul pe care îl completa seară de seară.Vroia să ajungă în Alaska şi era atât de sigur pe el încât nu se îndoia că nu ar putea.Problemele le avea atunci când încerca să treacă graniţe el neavând nici un fel de act acum şi fiind dat şi dispărut de familia sa de mai bine de un an.Întâlneşte la un moment dat şi o fată cu care petrece o perioadă de timp care a cântărit foarte greu atunci când au trebuit să se despartă.Ajutat de prietenul său Ron acesta îşi continuă drumul spre Alaska.Ştia acum să vâneze, avea tot ce îi trebuia, era obişnuit cu natura şi o iubea.Casa lui termporară era acum un autobuz vechi dar care pentru el era căminul perfect.Gândirea şi felul lui de a fi este una care ar impresiona pe oricine.Da, este un scenariu excelent de film, dar acesta nu este un scenariu.Filmul este făcut după jurnalul său, cartea surorii lui şi după povestirile celor care l-au cunoscut.Christopher McCandless/Alexander Supertramp chiar a existat.Deşi a trăit puţin a reuşit să realizeze ceea ce puţini ar avea curajul să încerce.Filmul este făcut în memoria lui (12 februarie 1968-18 august 1992) şi este realizat excelent.Soundtrackul este de asemenea ireproşabil.Un film care cu siguranţă trebuie văzut, cu siguranţă vă va oferi o stare plăcută şi poate vă va încuraja să vă bucuraţi mai mult de lucrurile acelea care contează cu adevărat şi care ne pot face şi mai fericiţi, dar şi mai liberi.Vă las pe voi să vedeţi cum reuşeşte Chris să scape de societatea pe care o displăcea atât de mult.Vizionare plăcută!

Stand-up!

Generalizare

Ceva din ce în ce mai des întâlnit în societatea noastră este generalizarea.Pe lângă tendinţa noastră naturală de a judeca apare şi cea de a generaliza.Nu poţi judeca o carte după copertă, un om după etnia din care face parte sau ţara din care provine, nu poţi vorbi despre ceva din moment ce nu cunoşti decât o parte din el.Se generalizează când vine vorba de orice.Cu siguranţă auzim şi vedem destul de des consecinţele acestui fenomen.Un exemplu ar fi chiar modul în care românii sunt văzuţi în unele ţări străine cum ar fi Italia.Oamenii şi-au creat o impresie foarte proastă despre ei după numeroasele crime şi alte incidente care au fost comise de români.Bineînţeles, s-a generalizat şi astfel aceştia au ajuns chiar să fie persecutaţi, agresaţi sau nevoiţi să se întoarcă în ţară.Nu mai contează miile de exemple de cetăţeni români care muncesc cinstit şi care încearcă să-şi îmbunătăţească traiul lor şi al celor de acasă.Mulţi dintre ei sunt nişte oameni cu adevărat deosebiţi de pe urma cărora ţara respectivă chiar profită şi are avantaje.Nu, toate aceste lucruri nu mai contează.Acei români care nici măcar nu erau români, acel strop de rău într-o comunitate bună a reuşit să creeze o impresie celor din jur care cu greu ar mai putea fi schimbată.Un alt exemplu de generalizare de data aceasta chiar prostească ar fi cea făcută după sex.Bărbaţii sunt aşa şi femeile sunt aşa.Aceasta este una dintre cele mai folosite generalizări din ultima vreme şi este cu adevărat deranjantă pe lângă faptul că este total puerilă, lipsită de sens şi de fundament.Nu se poate vorbi despre bărbaţi la general la fel cum nu se poate vorbi nici despre femei.Cu toţii suntem diferiţi, fiecare are o anumită personalitate, un anumit orizont şi anumite dorinţe de la viaţă.Nu poţi să spui despre toţi/toate că sunt în acelaşi fel şi vor aceleaşi lucruri.Dacă o femeie sau un bărbat te-a dezamăgit nu e normal să generalizezi.Este ca şi cum ai renunţa la a te mai deplasa vreodată cu maşina după ce a ta te-a lăsat în drum sau ca şi cum nu ai mai purta haine deoarece cândva nu ţi-a venit bine o bluză.La fel este şi cu discriminarea în funcţie de rasă.Deşi majoritatea unei anumite rase sau etnii poate fi într-un anume fel asta nu înseamnă că toţi membrii sunt la fel.Marea masă de ţigani care sunt văzuţi destul de prost de lume ascunde şi oameni de milioane care nu au furat sau făcut vreodată rău, care învaţă şi care muncesc fiind uneori chiar mai de încredere decât alţi muncitori de alte naţionalităţi.Nu poţi vorbi cu adevărat despre ceva până nu îl cunoşti mai în amănunt şi chiar şi atunci tot nu poţi să generalizezi o anumită categorie.Este de-a dreptul frustrant când te încadrezi chiar tu într-o astfel de categorie despre care se spune ceva de genul că toţi ar fi la fel, toţi fac la fel, toţi gândesc la fel.Se poate vorbi despre o majoritate, se poate vorbi despre o mare parte dar niciodată despre tot întregul.O expresie românească spune foarte bine "fiecare pădure cu uscăciunile ei".Bineînţeles, aşa cum nimic nu poate fi perfect şi nimeni nu este lipsit de defecte nici o anumită categorie nu poate exista fără anumite părţi mai proaste.Şi acesta este unul dintre paşii pe care trebuie să reuşim să-i facem dacă dorim să devenim mai civilizaţi şi mai deschişi la minte.Aşadar, să încercăm să nu mai punem etichete pe diferite grupuri sau oameni, să nu mai judecăm greşit şi să evităm să generalizăm pentru că este una dintre cele mai pripite fapte.