miercuri, 23 septembrie 2009

Următorul pas!



Despre voinţă şi vocaţii a mai scris un articol şi colegul dragoş, dar acesta se referă în mod deosebit la o anumită categorie de persoane şi anume tinerii, mai ales cei care sunt în ultimul an de liceu.
De ce am ales să reiau acest subiect?Pentru că are o importanţă covârşitoare.Pentru că noi suntem următorul pas, generaţia care poate schimba ceva!Şi nu putem face lucruri măreţe atât pentru noi cât şi pentru societate decât dacă ne găsim locul potrivit.Lumea nu e chiar fără speranţă, nu cât timp mai există oameni cu vise şi dorinţa unei lumi mai bune.
Ştiu că acum mulţi sunt ca nişte vrăbiuţe speriate de furtună care nu ştiu ce drum să aleagă, sau şi mai comod se gândesc că vor vedea mai încolo, ori se lasă profund influenţaţi de cei din jur.Doar că alegerea profesiei, alegerea a ceea ce vrem să facem pe tot parcursul vieţii trebuie să ne aparţină.Noi o să trăim în continuare, o să depunem eforturi peste eforturi şi nu cei care fac alegeri în numele nostru.Nu contează cît pare de greu sau cât vei câştiga.Dacă îţi place cu adevărat ceea ce faci, vei avea numeroase satisfacţii şi vei putea lupta cu mult mai mult curaj atunci când întâmpini dificultăţi.Satisfacţiile de ordin moral te vor încuraja să lucrezi în continuare şi vei ajunge din ce în ce mai bun în acel domeniu.(o dată cu asta vor creşte şi beneficiile materiale).Alegerea viitoarei profesii este o decizie de care apoi va depinde întreaga noastră viaţă.Nu merită să pierdem poate singura şansa de a ne construi un viitor fericit şi de a pune o primă dar foarte importantă cărămidă a unei vieţi împlinite.Îmi doresc din suflet ca Dumnezeu să ne ajute pe fiecare şi vă dedic cu mult drag rândurile de mai jos prin care mi-aş dori să realizaţi că în această căutare a identităţii şi drumului potrivit nu suntem singuri:

Prea Bunule Dumnezeu milostiv şi atotînţelept,
Tu, care cunoşti inima fiecăruia dintre noi,
Călăuzeşte-ne pasii şi ajută-ne să găsim drumul cel drept.
Luminează-ne mintea, să putem inţelege
Care ne este vocaţia în aceasta viaţă efemeră
Şi de asemenea, să putem mereu deosebi şi alege:
Ce este inutil şi ce folositor, ce e bine şi ce rău.
Nu ne părăsi nicio clipă , căci suntem slabi si dezorientaţi
Nu ne uita, căci fără Tine plutim rătăciţi
În mijlocul furtunii, ca o barcă fara cârmă , în larg.
Ajută-ne , Preasfântă Treime, în fiecare zi, în fiecare ceas
Ajută-ne, că fără Tine nu putem face nici măcar un pas.
Milostiveşte-te de noi, cei care acum
Plutim intr-un ocean de întrebări fără răspuns
Ocroteşte-ne şi ne dă înţelepciune
Fiindcă azi, mai mult decat oricând, avem nevoie de Tine!

2 comentarii:

Anonim spunea...

da,noi suntem urmatorul pas, e important sa fim un pas facut cum trebuie si care sa fie un exemplu pentru cei ce vor urma.foarte bun articolul, felicitari doamna pshiholog;)!

Fetita Junglei13 spunea...

Foarte bine zis.Imi place rugaciunea de la sfarsit. Zile bune va urez.

 
blog template by suckmylolly.com : header hand photo by Aaron Murphy