Societate

Facem parte din ea alături de toţi ceilalţi oamenii pe care îi cunoaştem sau nu şi cu care convieţuim într-un fel sau altul.Ne influenţează şi poate că dacă am încerca am putea s-o influenţăm şi noi.Societatea ne reprezintă practic pe noi, modul în care trăim şi în care ne organizăm.Ca orice "colectiv" şi el are anumite pretenţii şi ne creează anumite îndatoriri, dar în acelaşi timp şi cerem ceva de la el.Este uşor de văzut cum societatea zilelor noastre este oarecum defectă, iar această defecţiune a ei creşte pe zi ce trece.Nu se poate spune exact unde este problema, dar cum ea este formată din noi este evident că problema este la mulţi dintre noi, la modul nostru de a gândi, de a vedea lucrurile şi în obiceiurile proaste pe care le-am dobândit.Multe părţi din acest colectiv nu merg bine, cei care ne conduc, mass-media, instituţiile, şcolile şi chiar oamenii de rând care sunt din ce în ce mai puţin oameni cu cei din jurul lor.Bineînţeles, societatea în care trăim are şi ea anumite valori, anumite "scări sociale" pe care trebuie să încerci să urci pentru a putea rămâne în rândul lumii.Din păcate, aceste scări valorice devin din ce în ce mai penibile şi pentru a putea urca pe ele trebuie să renunţăm la anumite convingeri ale noastre şi să încercăm din răsputeri să ne ţinem după ceilalţi pentru a nu fi consideraţi nişte neadaptaţi.Acest lucru poate nu ar fi atât de grav, dar totuşi, ce poţi face când vezi că toţi se îndreaptă în direcţii greşite şi singura cale pentru ca tu să rămâi şi să fii cum vrei să fii ar fi să devii un "neadaptat".Oamenii au simţit mereu nevoia de a se lua unul după altul, fie că au recunoscut-o sau nu, dar în ultimul timp am început să avem ca "fruntaşi" nişte oameni fără direcţie.De asemenea, societatea reprezintă ,după cum am spus şi modul în care ne organizăm şi ne conducem.Putem spune că deşi societatea cere destul de multe de la noi, ne oferă chiar foarte puţine.Societatea ne tratează din ce în ce mai mult ca pe nişte roboţi şi nu ca pe nişte oameni.Viaţa noastră devine exact ceea ce nu ar trebui să fie, o supravieţuire şi nu ceva de care să ne putem bucura cum ar fi normal.Oamenii renunţă la a mai avea idealuri, la a mai spera, la a mai avea vise şi nu mai doresc decât să poată să-şi asigure traiul şi să fie măcar într-o anumită măsură în rândul lumii.Este trist şi tot odată înspăimântător să vedem cum uităm să ne bucurăm de ceea ce avem, uităm să punem în valoare lucrurile frumoase care ne înconjoară şi uităm să şi trăim.Un tânăr care ar trebui să fie plin de speranţă pentru viitor, să trăiască din plin şi să guste din toate bucuriile vieţii luptând în acelaşi timp pentru un ideal este cu siguranţă descurajat de toate valorile penibile pe care le încurajează societatea care practic se cam contrazic cu ale lui, de faptul că aceasta nu îl încurajează ba dimpotrivă şi de faptul că probabil nu ar da doi bani pe el sau pe ce ştie să facă.Mulţi dintre noi nu fac decât să meargă la servici zi de zi, cu un program cam de la 7 la 4, să ajungă acasă obosiţi şi fără dispoziţia necesară de a mai face şi altceva şi să aştepte salariul mic şi aproape inutil de la sfârşitul lunii suprapus cu grijile datoriilor şi taxelor.Este trist cum vieţile noastre ruginesc aşa şi cum nu reuşim să ne mai oferim nimic, nimic plăcut şi chiar şi lucrurile mici de care ne-am putea bucura parcă nu reuşesc să ne mai aducă un zâmbet în această lume din ce în ce mai gri.Putem spune că acest "colectiv" este unul egoist care nu se gândeşte la tine ca membru al său, ci doar la cum te-ar putea exploata, cum te-ar putea transforma în ceva productiv.Ba chiar şi această productivitate la care contribui este răsplătită din ce în ce mai prost şi o mare parte din acea răsplată îţi este cerută înapoi.Practic din muntele de îndatoriri pe care îl ai faţă de acest colectiv şi de care te achiţi el nu îţi mai oferă nimic înapoi.Ne transformăm treptat în nişte roboţei plictisiţi, fără dorinţe sau prea multe gânduri, care nu ştiu să meargă decât pe un singur drum, acela de la servici acasă şi al căror vis este doar să nu aibă datorii şi să fie "împăcaţi" cu societatea.Nici măcar libertatea pentru care ne-am zbătut atât nu prea mai pare atât de reală, societatea continuând să ne limiteze din nenumărate direcţii.Aşadar, scopul societăţii nu este de a oferi membrilor ei ceva, ci doar de a funcţiona, de a menţine o rutină plictisitoare şi până la urmă inutilă.În concluzie, în această societate este cu siguranţă foarte greu să trăieşti, dar să şi supravieţuieşti, este una în care ne este din ce în ce mai greu să ne găsim fericirea dar din a cărei căutări ne putem face un scop pe care probabil îl vom îndeplini dacă vom înnota împotriva curentului şi vom lupta pentru idealurile noastre.Mai jos este un scurmetraj care conţine un discurs, zic eu, sugestiv.

Eddie Vedder - society
Asculta mai multe audio Muzica