Un omagiu adus unei arte mai mult decât unui sport..unor artişti excepţionali care vor rămâne , cu siguranţă nermuritori prin dragostea cu care patinau, prin mişcările unice, prin frumuseţea şi armonia dansului care i-a făcut celebri-dansul pe gheaţă.
Şi a trecut şi Sfântul Andrei,şi ziua în care ne-am sărbătorit originile daco-romane, şi a început oficial luna cadourilor.Din fericire sau nefericire, "după buget", cum ar spoune un personaj al lui Caragiale.
E minunat să vezi zâmbete, bucurie, şi să simţi căldura sărbătorilor alături de cei dragi.Doar că, în ultimii ani, am cam pierdut sensul lor.E luna cadourilor, total de acord, doar că de cele mai multe ori ne place să primim cât mai multe şi uităm să dăruim.Să nu uităm că e mult mai frumos să faci un cadou.Apoi noţiunea de cadou , în zilele noastre se reduce la câteva lucruri banale, strict materiale(cu tristeţe, pe un site care avea drept titlu "n idei de cadouri", îţi oferea una singură(un set de parfumuri şi creme), diferenţa era doar numele firmei.
Oare chiar atât de lipsiţi de imaginaţie am devenit?Ne limităm la cadouri strict materiale, fără un strop de originalitate, şi mai ales, dragoste.
Pentru că nu pot accepta ideea că ,dăruind primul parfum găsit pe raftul unui magazin , ai pus în el o părticică din sufletul tău.
Poate că acestă binecunoscută criză financiară va avea şi o parte pozitivă, ne va incita la creativitate şi la daruri mai pline de căldură spirituală.
Personal, abia aştept Crăciunul, şi ador această parte a anului, deja am câteva idei de cadouri pentru cei dragi.De asemenea, o ultimă sugestie, să nu uităm că sărbătorim Naşterea Domnului şi un an nou , aşa că ceva cât de mic care să amintească de acest lucru ar fi mai mult decât potrivit într-un dar cu ocazia sărbătorilor.Şi nu uitaţi de urări!(cuvintele sunt importante şi pot avea un farmec aparte, spuse din suflet).
(Cu speranţa că, fiecare dintre noi, va face măcar un dar în aceste zile minunate!)
La final, o melodie care îmi place mult şi care îndeamnă tocmai la dragoste, pentru că viaţa este extrem de scurtă.
Holograf - Doar o viata nu-mi ajunge sa iubesc
Asculta mai multe audio Muzica
Citându-l pe "Cetăţeanul Turmentat" al lui Caragiale:
"Eu cu cine votez ?"
LE: Si ăsta pentru că oricum nu le pasă! :
Multă vreme a trecut..de când gândurile într-un articol nu le-am mai aşternut...
Din fericire,cu folos, cred eu.În primul rând, prin intermediul acestui acest articol aş dori să mulţumesc tuturor celor care au votat lucrarea mea din cadrul concursului antidrog"E viaţa mea, eu decid!"Datorită vouă , articolul meu a ajuns să fie corectat de o comisie de specialitate şi apoi selectat în marea finală.Astfel, am ajuns să trăiesc una dintre cele mai frumoase experienţe pâna la ora actuală.
Timp de 2 zile am fost la Bucureşti , am cunoscut o mulţime de tineri din toată ţara, mi-am făcut prieteni noi am aflat multe lucruri despre consumul de droguri(în cadrul conferinţei de sâmbătă, 22 noiembrie), am întâlnit oameni doritori să ajute şi tineri plini de vise şi de dăruire.Şi,poate, cel mai important am învăţat că, atunci când îţi doreşti un lucru cu adevărat, prin efort susţint , îl poţi obţine.Nu contează că e doar o idee, un vis, cât timp tu crezi în el şi eşti dispus să faci tot ce se poate pentru a-l îndeplini.
Dinu Olarasu - N-ai nevoie de foarte multe
Asculta mai multe audio Muzica
Mulţumesc încă o dată ;deşi a trecut aproape o săptămână, dacă nu aş vedea diploma(am luat şi premiul 3 la secţiunea mea)încă nu aş putea să cred că totul a fost o realitate minunată şi nu un vis frumos.
În concluzie, aş vrea să închei cu mesajul sub care s-a derulat întregul proiect al aepado(Asociaţia Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului)şi care , din punctul meu, poate fi aplicat în diverse domenii , nu doar în ceea ce priveşte consumul de droguri:"E viaţa ta! TU decizi!" şi cu promisiunea că nu voi merge mai departe şi voi încerca să mă implic şi mai profund în acest proiect precum şi în altele de acest fel.
Până data viitoare, vă las în compania unei melodii ce îmi aminteşte întotdeauna de lucrurile cu adevărat importante ale vieţii si de faptul că nu ne trebuie atât de multe lucruri pentru a putea fi fericiţi.
.jpg)
.jpg)
Ceva ce multora le lipseşte sunt manierele.Lipsa lor o observăm în fiecare zi în activităţile cotidiene- în trafic, în magazin, pe stradă, în instituţii etc.Înjurăturile, solicitările pe tonuri şi cu cuvinte nepotrivite, certurile şi îmbulzeala fără sens de la ghişee au devenit ceva obişnuit şi ceva la care, din păcate, mulţi dintre noi s-au alăturat.Este adevărat ca societatea este una din ce în ce mai şubredă, dar acest lucru ne oferă şi un avantaj.Este foarte uşor să ne dovedim şi să fim superiori.Bineînţeles, unul dintre cele mai importante lucruri la un om este felul în care se comportă şi în care vorbeşte.Dacă vrem să fim nişte oameni în adevăratul sens al cuvântului este important şi respectul pe care trebuie să îl arătăm celorlalţi, dar mai ales nouă.Este normal să te respecţi şi deşi poate nu pare, poţi face acest lucru respectându-i şi pe ceilalţi, cel puţin formal.Manierele reprezintă una dintre cele mai fine forme prin care le putem arăta respect altora dar şi prin care ne putem respecta pe noi înşine.Dacă dovedim că le avem cu siguranţă toţi cei din jur ne vor privi altfel.Este practic şi un mod prin care putem cere/impune respect.De exemplu, unei vânzătoare sau funcţionare mai respingătoare îi va fi mai greu să refuze sau să bruscheze un om care i s-a adresat frumos decât unul care a venit cu gând de ceartă.Chiar dacă nu veţi fi trataţi altfel atunci când ţineţi cont de maniere veţi avea măcar satisfacţia că vă acordaţi respect.O persoană respectabilă ţine la felul în care se comportă şi vorbeşte, deci nu se va adresa niciodată urât şi se va comporta frumos cu orice străin sau cunoscut.Contrariul nu ar dovedi decât proasta educaţie, caracterul urât şi mai ales lipsa inteligenţei.Manierele nu sunt doar o formă de a impune şi de a acorda respect, ci pur şi simplu sunt ceva firesc, ceva ce ar trebui să aibă în gând toţi oamenii în orice împrejurare.Ele sunt o formă de a ne arăta prietenia, admiraţia şi sunt absolut necesare atunci când dorim să purtăm o conversaţie plăcută cu o persoană pe care nu o cunoaştem sau cu care avem o anumită relaţie.Desigur, ele trebuie să fie prezente şi între prieteni sau în viaţa de cuplu.Nu vei vorbi formal cu prietenii, te vei simţi în largul tău, dar asta nu înseamnă că într-un restaurant sau cafenea vei începe să vorbeşti cât se poate de tare şi să gesticulezi vehement doar pentru că te afli între prieteni.Ele pot fi privite şi ca o etichetă, o etichetă pe care noi singuri decidem dacă ne-o punem sau nu.Dacă decidem să nu o purtăm atunci pretenţiile noastre de a fi ascultaţi şi respectaţi ar trebui să dispară pentru că nu am mai fi demni de ele.Dacă decidem să o purtăm atunci ne vom afla cu siguranţă cu o treaptă mai sus în faţa celorlalţi, mai mult ca sigur vom fi şi respectaţi, priviţi şi trataţi aşa cum ne dorim şi vom fi nişte persoane plăcute pentru cei cu care interacţionăm.Aşadar, într-o lume în care deşi merge pe direcţia proastă devine mai uşor să fii superior, să nu alegem să fim inferiori.
O întrebare pe care mulţi şi-o pun, pot oare cumpăra banii fericirea?Păi, fericirea este cu siguranţă ceva spiritual, este scopul vieţii noastre şi este probabil unul din cele mai profunde sentimente.Cum ea poate fi diferită de la o persoană la alta, este şi greu s-o definim.Ea nu poate fi explicată concret, dar poate fi simţită şi sunt sigur că fiecare dintre noi a simţit-o la un moment dat.Este ceva care vine din tot sufletul, din adâncul nostru şi care are la bază, de cele mai multe ori, un motiv.Mulţi oameni caută această fericire în tot felul de moduri, de multe ori fiind chiar dezamăgiţi că aceasta nu li se arată, dar la o observare mai atentă ne putem da seama că ea este în noi, este în noi şi asteaptă ca noi să ne dăm voie să fim fericiţi.De cele mai multe ori acesta este motivul lipsei ei, faptul că nu ne putem permite să fim fericiţi ori asociem neaparat acest sentiment cu prezenţa unui motiv.Fericirea nu este dependentă de nimic, nici măcar de acel motiv în lipsa căruia puţin oameni zâmbesc.Deci, fericirea e ceva spiritual, ceva ce vine din interior.Cele spirituale sunt mult diferite de cele materiale, lucrurile materiale situându-se într-o cu totul altă sferă decât cele spirituale.Deci, nu putem spune că banii pot cumpăra fericirea.Ea nu ar putea fi cumpărată şi nici nu ar putea avea vreodată vreun preţ.Banii sunt doar unul din motivele de care noi oamenii ne legăm atât de mult şi fără de care considerăm că nu putem fi fericiţi.De câte ori nu ne propunem să ne cumpărăm sau să facem ceva după care ne promitem că vom fi fericiţi şi nu ne vom mai dori nimic?Cu siguranţă ni s-a întâmplat de nenumărate ori şi totuşi, după ce am obţinut ce vroiam am constat dezamăgiţi că nu am găsit fericirea la care ne aşteptam sau nu ne-a ţinut atât de mult pe cât vroiam.Deci, ne dorim altceva, dorim să urcăm pe altă treaptă după care ne spunem că vom reuşi în sfârşit să fim fericiţi, dar nu vom fi.Un alt lucru care ne împiedică de multe ori să fim fericiţi sunt probleme de zi cu zi.Nu poţi fi fericit când te gândeşti că ai ceva de rezolvat, spunem noi.Ne gândim că dacă am avea bani, aceste probleme ar dispărea şi prin urmare mult râvnitul sentiment ar fi mult mai uşor de obţinut.Dar cheia spre acel echilibru pe care-l căutăm şi implicit cheia spre fericire nu stă în posesie, în a avea cât mai multe.Probleme vom avea întotdeauna, indiferent de cont şi indiferent cine am fi, aşa este viaţa şi aceste probleme, chinuitoare de multe ori, sunt "condimentele" ei prin care trebuie să trecem cu capul sus, cu curaj şi încredere pentru că trăitul este până la urmă şi o luptă.Se spune că fără puţină ploaie nu am mai putea preţui soarele, aşa este şi cu probleme care ne chinuie în viaţa de zi cu zi.După cum spuneam, ne gândim că având mai mulţi bani, problemele nu vor mai exista, dar nu este deloc aşa.Ni se pare ceva normal să avem şi să ne folosim de lucrurile din jurul nostru.Venim acasă, avem ce mânca, cu ce ne îmbrăca şi multe altele.Le vedem în fiecare zi ca pe nişte lucruri fireşti şi nu ni se pare nimic deosebit, ba chiar suntem nemulţumiţi,vrem mai mult.Un om care nu are casă, ce mânca şi nici pe departe condiţiile în care oamenii de rând trăiesc se gândeşte probabil că daca ar fi în locul unuia ca noi ar fi fericit pentru totdeauna şi toate problemele lui ar dispărea.Ce şi-ar mai putea dori?Ar avea mâncare, haine, adăpost.Dar nu este aşa, ajuns în postura la care visează va fi încântat şi lipsit de probleme un timp după care i se va părea ceva normal, care i se cuvine şi va constata şocat că şi acum probleme se ivesc ca şi înainte.Prezenţa banilor nu înseamnă lipsa problemelor.Ele vor continua să apară oricum.Pentru oamenii bogaţi, există unele chiar mai apăsătoare decât cele pe care le avem noi.Frică că ar putea pierde ceea ce au şi ajunge mai jos decât sunt poate fi un stres insuportabil pentru un om bogat şi nu prea poate fi alungată.Odată cu această problemă vine automat şi dorinţa de mai mult.Aşa cum noi ne dorim să avem mai multe, aşa şi cei bogaţi vor mai mult decât au, iar dacă nu reuşesc să obţină teama ca "izvorul" lor de "fericire" să sece devine din ce în ce mai mare şi chinuitoare.Pe lângă asta, chinul de a menţine acea avere crează şi el destule probleme care îi fac chiar şi pe bogaţi nefericiţi şi lipsiţi de timp pentru a se bucura de ceea ce au.Banii pot simula fericirea, o fac chiar foarte bine.Sunt asemenea unui drog, te duce în altă lume dar sentimentul pe care ţi-l dă când te trezeşti din starea euforică nu este deloc unul plăcut.Banii îţi pot oferi anumite lucruri, dar îţi şi pot limita libertatea.Aceştia te pot face foarte uşor să devii sclavul lor, te pot face chiar să uiţi de fericire, să nu-ţi mai doreşti decât să ai mai mult şi să nu pierzi ce ai.Deci practic banii te leagă de o mulţime de lucruri de care nu ar trebui să depinzi.Da, sigur, te pot ajuta să te distrezi, dar distracţia nu e tot una cu fericirea.Te pot ajuta să ai, dar a avea nu e tot una cu a fi fericit.Fericirea este totuşi ceva atât de frumos, ceva ce ar trebui să vină din noi şi pe care să ne-o oferim reciproc, este păcat că noi oamenii o limităm la un lucru atât de banal, atât de monoton şi lipsit de farmec cum sunt banii.Trebuie să ne ferim să ne limităm întreaga existenţă la bani.Fericirea e scopul vieţii noastre, reprezintă practic lucrul pentru care noi luptăm, pe care încercăm să-l atingem.Valoare unui om stă într-un fel şi în acest scop al lui.Când nu poţi estima valoarea scopului tău, a fericirii pe care ţi-o doreşti eşti cu siguranţă mai sus decât cineva a cărui scop şi motivul pentru care el trăieşte îl constituie un preţ, oricât de multe zerouri ar avea el.Fericirea nu poate fi calculată în bani, ea nu este un simplu produs, este ceva pentru care trebuie să luptăm, ceva care vine din noi şi din oamenii importanţi pentru noi.Fericirea adevărată este cea pe care nu ţi-o poate lua nimeni, ceva ce ai şi ştii sigur că va rămâne al tău pentru totdeauna.Aceasta ar putea fi o parte a fericirii şi cu siguranţă o vilă sau o maşină nu s-ar încadra aici.Fericirea stă în oameni, în reuşite personale, în linişte, în frumos.Dacă staţi să vă gândiţi la ce ţineţi cel mai mult de pe lumea asta, veţi constata că acel ceva sau cineva nu costă nimic.Desigur, există numeroase căi de a te apropia de fericire, dar e puţin probabil ca banii să fie una eficientă.Te vor duce probabil destul de aproape, dar nu ţi-o vor putea oferi niciodată pe deplin.Mulţi dintre cei bogaţi nu sunt împăcaţi cu ei înşişi, acesta este iarăşi un lucru foarte important.Dacă eşti împăcat şi mulţumit de tine însuţi poţi fi sigur că deţii ceva ce mulţi şi-ar dori.Fericirea nu este deci ceva material, gândul că ea ar putea fi cumpărată asemenea unui obiect rămâne doar un vis, unul urât.Banii nu îţi pot oferi decât o iluzie a ei sau în cel mai bun caz îţi pot oferi o fericire "bolnavă", una falsă.Ea stă şi poate fi oferită şi de oameni, oamenii de care avem nevoie, prietenii şi familia.Pe aceştia nu îi vom putea cumpăra niciodată cu bani sau am putea cumpăra doar nişte falsuri, nişte oameni de proastă calitate, care nu ne-ar face viaţa mai frumoasă, ba dimpotrivă.Există într-adevăr o avere care ne poate face fericiţi, cea spirituală, cea care nu rugineşte şi nu poate fi furată, pe aceea trebuie să ne bazăm.Spuneam şi în alte articole despre acea "avere personală" pe care o reprezintă amintirile proprii.La fel, şi aceea ar trebui să însemne ceva valoros pentru noi, ceva care cu cât va fi mai plină de oameni şi de lucruri frumoase, cu atât ne va face mai fericiţi.Fericirea poate veni deci dintr-o mulţime de lucruri şi locuri, banii nu se prea numără printre ele, poate doar ne place nouă să ne minţim aşa.Fericirea costă probabil răbdare şi puţin mai multă înţelepciune.Mai jos este un documentar despre fericire şi bani şi una din piesele mele preferate, the simple things.Vă doresc să fiţi cât mai fericiţi.
După cum îi spune şi numele, flight simulator 2004 nu este un joc video ci un program soft, un simulator, care are ca scop sa-i înveţe pe cei care îl folosesc numele şi modul de utilizare al aparatelor de la bordul diferitelor modele de avioane, tehnici de zbor şi să le ofere o experienţă virtuală cât mai realistă a unei călătorii printre nori.Desigur, simulatorul mai conţine multe alte lucruri interesante şi despre aeroporturi, trafic aerian etc.Un lucru interesant este că acesta poate fi accesat şi din opţiunea multyplayer ceea ce înseamnă că odată deprinse cunoştinţele de zbor veţi putea pilota alături de alte persone, intra în legătură cu ei prin radio, parcurge diferite rute sau puteţi intra în postura unui coordonator de trafic aerian şi să urmăriţi zborul altor avioane.Cum era şi normal, avioanele sunt complexe, la fel este şi simulatorul.După primele zile veţi fi tentaţi să renunţaţi la el deoarece este mult prea greu de înţeles fără anumite cunoştinţe şi cu greu veţi ajunge să savuraţi din plin plăcerea pe care v-o poate oferi.La acest simulator pentru a te putea bucura de reuşita care într-un joc video să zicem ţi-ar fi fost oferită într-o oră trebuie să te străduieşti mult mai mult, învăţând în acest timp cât mai multe despre uriaşele "păsări".Nu se prea poate sări direct la pilotarea unui 747 pe o anumită rută, deoarece atunci când turnul vă va cere de exemplu să introduceţi frecvenţa nav a pistei pe care v-o comunică sau să schimbaţi altitudinea, direcţia, canalul de zbor şi viteza în acelaşi timp nu veţi şti cum să procedaţi.Dar odată ce începi să înveţi câte ceva, simulatorul prinde farmec.Conţine aproape toate aeroporturile din lume, deci puteţi exersa/învăţa pe aeroportul din oraşul sau localitatea în care locuiţi.Desigur, are şi anumite dezavantaje.Deoarece conţine atât de multe informaţii şi mărimea lui este destul de mare.Programul are 10 giga, urmând ca mărimea să crească la 15 după ce este instalat.După instalare puteţi downloada şi introduce avioane sau alte opţiuni noi cum ar fi firme de zbor- tarom,blue air etc, aeroporturi s.a.Cu cât veţi introduce mai multe cu atât mărimea lui va creşte.Este un program care spun eu că merită încercat pentru că te învaţă cu adevărat ceva.
Iată că a început acea perioadă importantă pentru orice ţară şi anume perioada alegerilor, a campaniilor electorale şi a referendumurilor.Ca de fiecare dată, candidaţii, fie ei independenţi sau susţinuţi de alte grupări politice îşi prezintă ideile, propunerile pe care le au pentru viitor şi încearcă să ne convingă că ei doresc o reală schimbare în bine.Vedem totuşi cum de câţiva ani cetăţenii, cei cărora candidaţii se străduiesc să le câştige încrederea, nu se mai prezintă la vot.Motivele pot fi variate- indiferenţă, rareori lipsă de timp, faptul că oamenii sunt sătui până peste cap de promisiuni nerespectate şi de lipsa de respect faţă de oamenii de rând, de nenumăratele drepturi pe care ar trebui să le aibă dar de care nu se pot bucura, de traiul din ce în ce mai greu de întreţinut etc.Totuşi, atât cetăţenii cât şi politicienii cunosc semnificaţia acestui gest colectiv.Acesta reprezintă un protest, un mod prin care oamenii încearcă să arate cât de nemulţumiţi, dezamăgiţi sau chiar scârbiţi sunt de modul în care acei politicieni îi conduc.De câţiva ani, România nu a mai făcut progrese serioase datorită acestui dezechilibru politic.Nimeni nu mai conduce ţara, toţi sunt ocupaţi cu aceste lupte pentru funcţii, de numiri, de demisii, de alegeri, de realegeri, toţi vorbesc de camere, parlamente, guverne dar nimeni nu se ocupă de conducerea ţării în mod concret.Noi ne aflăm într-o continuă organizare, într-o continuă perioadă de probă, e ca şi cum ne-am certa în faţa unei case care arde încercând să stabilim cine să stingă focul.Oamenii politici nu mai reuşesc să câştige încrederea oamenilor şi comportamentul lor, modul lor de a se expune public şi felul în care discută şi se confruntă cu alţi adversari politici îi fac pe cetăţeni din ce în ce mai lipsiţi de speranţă şi de gânduri de mai bine.Evident, politicienii şi-au dat seama că acest gest reprezintă un protest, dar în nici un caz nu sunt impresionaţi şi nu ne putem aştepta ca din ruşine sau cu părere de rău să încerce să înceapă să facă ceva pentru a se revanşa şi a redobândi încrederea populaţiei.Ba dimpotrivă, lipsa de interes de care dăm cu toţii dovadă îi încurajează pe politicieni să-şi continue circul şi le întăreşte convingerea că nu suntem decât nişte mascote cu care se pot juca cum vor ei şi care pot fi uşor manipulate.Din moment ce majoritatea ţării nu are nimic de spus despre conducătorii ei, ei practic primesc undă verde la a continua ca şi până acum.Acest drept de care beneficiem trebuie exercitat, nu neaparat cu convingerea că va fi mai bine, dar pentru a arăta că nu suntem doar o simplă masă de oameni nepăsătoare, care nu se poate ridica în picioare când are ceva de spus, ci că suntem un popor unit şi că noi suntem de fapt cei în slujba cărora se află cei din funcţiile înalte.Se spune că dacă tu nu ştii exact ce vrei şi ce îţi place şi dacă nu ai anumite preferinţe, nici celorlalţi nu le va păsa niciodată de ce preferi sau îţi doreşti tu şi prin urmare nici nu îţi vor oferi.Cam aşa este şi cu oamenii politici.Trebuie să cerem mai mult, să ştim ce vrem, să spunem asta uniţi şi cu siguranţă vom primi mai mult.Chiar dacă nu avem un candidat care să fie pe gustul nostru sau nu îl considerăm pe niciunul demn de funcţia de preşedinte, trebuie să încercăm să stabilim totuşi care e cel mai bun dintre ei şi să ne exercităm dreptul de cetăţeni arătând că totuşi, şi noi avem ceva de spus.
Un filmuleţ care m- a impresionat, pe cât de scurt , pe atât de profund.
Exista Dumnezeu? (Does God exist?)
Vezi mai multe video din Incredibil
Efectul Mozart este o teorie conform căreia muzica clasică a lui Wolfgang Amadeus Mozart poate îmbunătăţi iq-ul pentru o perioadă scurtă de timp la fel ca şi capacitatea de învăţare, atenţia şi memoria.Tot această teorie susţine că ascultată de copii sub 3 ani aceasta le poate influenţa viitoarea evoluţie şcolară şi modul de a gândi.Deşi a fost afirmată, nici după numeroase experimente cauza acestui efect nu a fost găsită.Mai jos aveţi câteva piese ale marelui compozitor numai bune pentru învăţat sau meditat şi una dintre cele mai plăcute versiune ale piesei Ave Maria.
Jesper Kyd - Ave Maria (Hitman Version)
Asculta mai multe audio Muzica
The boondock saints, un film cu un subiect total neobişnuit şi a cărui acţiune este una foarte interesantă.Acţiunea se desfăşoară în America, într-o perioadă în care mafia rusească câştiga sume mari din vânzarea drogurilor şi armelor pe aceste teritorii.Filmul începe prin a prezenta doi fraţi, nişte băieti foarte inteligenţi, cu idealuri înalte, credincioşi şi cu dorinţa eternă ca în lume să se facă dreptate.Aceştia vorbesc despre oameni decenţi, cinstiţi, care muncesc pentru familiile lor şi care vin acasă, deschid televizorul şi văd numai ştiri despre violatori, criminali, mafioţi şi mulţi alţii care scapă nepedepsiţi şi în cazul cărora nu se face dreptate.Lumea devine din ce în ce mai nesigură şi mai nedreaptă, iar răul domneşte, în special cel mai mare şi anume indiferenţa.Cei doi sunt scârbiţi de oamenii care "poluează" această lume şi se hotărăsc să ia problema în propriile lor mâini.Cu crucile la gât, cu măştile pe faţă, spunând o rugăciune moştenită de la tatăl lor aceştia încep să ucidă zeci de membrii ai clanurilor mafiote şi mulţi alţi oameni care au scăpat nepedepsiţi de justiţie.Numărul mare de crime este anchetat de numeroşi detectivi, iar liderul acestora vede în cele din urmă că lista lor cu traficanţi şi alţi oameni periculoşi a fost aproape curăţată şi că aproape toate personajele pe care le anchetau de ani de zile fuseseră lichidate.Una din cele mai interesante scene ale filmului se desfăşoară într-o sală de judecată unde un magnat tocmai să pregătea să fie "iertat" de judecător pentru crimele pe care le făcuse.În sală erau şi familiile oamenilor ucişi de acel membru al mafiei.Când judecătorul se pregătea să pronunţe nevinovat, "sfinţii", care acum erau 3 îşi fac intrarea şi spun oamenilor că a trecut prea mult timp fără să existe dreptate şi că ei vor face tot posibilul ca nimeni să nu scape nepedpsit pentru faptele sale şi vor muri făcând acest lucru.După ce îl aruncă pe judecător de pe scaunul său, cei trei îl pun în genunchi pe acuzat, îşi spun rugăciunea şi îl împuşcă fără nici un fel de remuşcare în faţa familiilor mulţumite dar totuşi speriate de atitudinea lor.Un film destul de bun care merită văzut.Vizionare plăcută!
Cinematografia, una dintre cele mai profunde, pline de mesaj şi sentiment arte din câte există.Este cu siguranţă o artă care transmite mult, o artă care te poate atinge indiferent de ce personalitate ai şi la care s-a muncit foarte mult pe parcursul anilor.Cinematografia este una dintre cele mai vechi forme de divertisment, filmul fiind pentru oameni un mod de relaxare, de informare, de cultivare şi de a socializa cu ceilalţi.Întotdeauna am văzut filmele ca pe nişte realizări extraordinare ale oamenilor şi ale diferitelor ţări care le-au produs.Dacă am fi reuşit să renunţăm pe parcursul istoriei să ne batem cu arme şi să începem să concurăm în astfel de arte ar fi fost excelent.Filmul este practic o combinaţie între carte şi teatru cu ceva în plus.Reprezintă practic imaginaţia eliberată a omului.Fireşte, filmul nu poate înlocui cartea sau teatrul, dar asta nu înseamnă că nu poate transmite la fel de multe sau nu se poate ridica la nivelul acestora.Relatarea evenimentelor, a diverselor întâmplări sau a unor momente istorice prin film a avut întotdeauna un impact uriaş asupra oamenilor.Lucrurile pe care ţi le poate oferi un film bun pot fi la fel de plăcute şi folositoare ca şi cele pe care ţi le poate oferi un tablou, o carte sau o piesă de teatru.Practic, aceste arte oferă omului o ieşire din cotidian, îi oferă posibilitatea de a vedea şi a compara viaţa sa cu cea a altor persoane sau timpul în care trăieşte cu cele mai vechi, îi trezeşte anumite sentimente, îl educă, îl relaxează sau îl amuză.Indiferent de scopul pentru care ne înfructăm din aceste arte ele merită preţuite deoarece scopul lor este exclusiv dedicat nouă, cei care le "folosim".Munca depusă pentru a face o astfel de peliculă este deloc neglijabilă.Actori, operatori, regizori, scenarişti şi mulţi alţii lucrează pentru produsul finit, ceva care să-i încânte pe privitori, care să le ofere un sentiment plăcut.Mereu am crezut că actorii sunt unele din puţinele vedete care chiar îşi merită banii, iar aici mă refer la adevăratele genii cinematografice care şi-au pus puternic amprenta asupra cinematografiei şi au jucat un rol important în istoria ei.Nu cred că există vreun top 10 cinematografic care să nu conţină cel puţin un film în care a jucat Al Pacino, iar ca el sunt mulţi.Marlon Brando, Andy Garcia, Robert De Niro, Robert Duvall, John Cazale, Diane Keaton şi mulţi alţii, mai tineri sau mai bătrâni, cu mai multă sau mai puţină experienţă, dar adevăraţi profesionişti.Când ţi se transimte ceva, când rămâi cu ceva, sau când ai fost ajutat să-ţi formezi o impresie despre ceva anume atunci înseamnă că acel film chiar şi-a atins scopul.Chiar şi scurt metrajele au de multe ori un mesaj atât de puternic sau o acţiune atât de concentrată încât îţi poate transmite o multitudine de sentimente în doar câteva minute.Ar fi bine ca oamenii să înceteze să se mai preocupe de lucruri deloc necesare şi inutile şi să investească cât mai mult timp în aceste lucruri minunate cum sunt filmul, cărţile, teatrul şi muzica.Aceşti oameni, artiştii, fie ei actori, scriitori sau muzicieni sunt de multe ori cei care ne readuc zâmbetul pe buze, cei adevăraţi merită cu adevărat respectul nostru.Filmul, fiind o artă care combină 3-muzica, teatrul şi cartea putem spune că a prins şi a rămas mai mult în inimile oamenilor decât celelalte.A trecut şi el ca multe alte lucruri prin mai multe etape odată cu trecerea timpului.Filmele vechi, clasice, au avut mereu ceva al lor, dar vocile erau destul de false şi diferitele stări erau mimate de actori într-un mod care nu le făcea să arate deloc natural.Pe parcurs însă actorii au mai învăţat şi au devenit din ce în ce mai buni.Filmele care se încadrează între cele noi şi cele vechi sunt, fără ezitare, cele mai atractive.Putem spune că o mare realizare a cinematografiei a fost apariţia filmelor color.Regizorii şi lumea nu era încă dornică de sf, exagerări şi alte lucruri asemănătoare în filme.Filmele care prezintă viaţa de acum câteva decenii, războaie, sau a căror acţiune se petrece în trecut dar care sunt realizate cu tehnici moderne şi cu actori actuali au un farmec aparte şi majoritatea filmelor premiate se încadrează în această categorie.Pe parcursul timpului lucrurile s-au mai schimbat, iar regizorii ca Francis Ford Coppola au devenit din ce în ce mai puţini.În ultimii 5 ani am fost invandaţi de filme de duzină, de foarte slabă calitate cum ar fi filmele lui Jackie Chan, care din punctul de vedere al multor critici au fost absolut jalnice.Roboţi veniţi să cucerească lumea, păienjeni şi rechini uriaşi care atacă tineri plecaţi în tabără într-o noapte furtunoasă, un tip dur care omoară o armată şi pleacă acasă fericit, mii de stereotipuri de genul acesta şi filme făcute în 2 zile cu buget redus împânzeau micile ecrane.Totuşi, fiecare pădure are uscăciunile ei.Ca şi muzica, şi filmele au partea lor de "umplutură".Putem spune că din 10 filme, maxim 3 ar merita văzute, dar acelea 3 vor fi un adevărat deliciu pentru orice mic cinefilm.Filme ca "Inglorious Bastards" ne readuc speranţa că poate vom reveni la filme excelente ca între anii 80-95.Să sperăm din tot sufletul că această artă ne va încânta şi de acum încolo şi că ne vom putea bucura de ea.
Deşi de multe ori binevenite schimbările nu sunt chiar aşa de uşor de făcut.La un moment dat, ele devin mult mai greu de realizat deoarece "materia" pe care încerci s-o modelezi este deja bine formată şi nu prea mai poate fi modificată decât cu foarte multă voinţă.Trebuie să recunoaştem că, în anumite momente, simţim nevoia de o schimbare în viaţa noastră dar nici noi nu ştim prea bine în ce am vrea să conste.Ca multe alte lucruri şi aceste schimbări pot avea şi părţi mai puţin bune.O schimbare poate modifica ceva în bine sau în rău.De multe ori ne schimbăm într-un mod negativ aproape involuntar lăsându-ne influenţaţi de multe lucruri din jurul nostru cum ar fi anturajul, anumite influenţe negative ale societăţii etc.Când vine vorba de o schimbare în bine, lucrurile stau cu totul altfel.O astfel de modificare a noastră necesită un oarecare efort dar pe care, dacă avem voinţă, îl vom face fără probleme.Aşa cum mereu putem deveni mai buni într-un anumit domeniu sau într-o anumită activitate, putem deveni mereu şi nişte oameni mai buni.Această evoluţie personală o putem realiza cu ajutorul acestor schimbări, modificându-ne şi renunţând la anumite obiceiuri, concepţii care ne-ar putea influenţa într-un mod negativ şi face mai puţin plăcuţi celor din jur.Schimbându-ne pe noi şi devenind nişte oameni mai buni devenim un exemplu şi pentru ceilalţi.În această perioadă observăm o nevoie şi o dorinţă a oamenilor pentru schimbare şi nu neaparat pentru o schimbare personală, ci pentru una generală, a modului de viaţă, a ţării şi a multor alte aspecte.Oamenii încă visează la o schimbare generală în bine în urma căreia vieţile lor să devină mult mai prospere şi plăcute, lumea mult mai civilizată şi deschisă, iar valorile sociale să fie cu totul altele decât cele de acum.Trebuie să ne dăm seama că această schimbare generală pe care toţi ne-o dorim este oarecum imposibilă fără unele individuale, ale fiecăruia dintre noi, fără o "muncă" pe care s-o depunem împreună şi mai ales, fără voinţă.Nu vom reuşi să schimbăm nimic nici în vieţile noastre şi nici în general dacă ne va fi frică să facem acei câţiva paşi grei, dar care ne vor duce spre mai bine şi care apoi ar putea fi cu uşurinţă urmaţi de alţii.Deci, pe viitor, să sperăm că vom avea parte de cât mai multe schimbări în bine pe toate planurile.
Duminica trecută am avut ocazia să ajung la un festival de muzică.Dar nu orice fel de muzică ci un gen care mi-a pătruns în fiecare fibră şi mi-a bucurat inima aşa cum nu mai simţisem de mult.
Probabil fiecare dintre noi are un gen preferat, pe care îl ascultă indiferent de vremea de afară sau de cea din suflet.
Sunt fericită că am reuşit să intru în minunata atomosferă pe care ţi-o creează muzica folk.Nu pot spune că sunt un fan înfocat, deşi o ascultam frecvent şi înainte dar ,de o săptămână parcă nu mi se mai dezlipeşte din atrii.
Este ceva cu totul deosebit, acea combinaţie perfectă între versuri şi melodie care te duce spre tărâmuri de o frumuseţe nebănuită.
Este păcat că ascultăm din ce în ce mai multă muzică comercială doar pentru că e "cool" sau doar ca să fim "în rândul" grupului de prieteni.Ne uităm originea, valorile, ne creăm o falsă identitate.Eu iubesc muzica în general, doar că în ultimul timp observ cu tristeţe că oamenii confundă kitsch-ul cu adevărata artă.
Muzica,ca orice artă în general, nu trebuie să fie doar un mod de relaxare şi atît(pentru asta există dormitul)ci un mod de îmbogăţire spirituală, o cheie spre frumuseţe şi armonie.
În continuare, o să pun câteva melodii ce mi-au plăcut,(toate au fost extraordinare dar ar fi prea multe pentru un singur articol).Vă recomand cu căldură muzica de calitate şi puteţi asculta cu încredere melodiile de mai jos(citându-l pe Vasile Şeicaru:"folk-ul nu a făcut rău nimănui, niciodată).
Ovidiu Scridon-Mi-e dor
Asculta mai multe audio Muzica
Vasile Seicaru - Antiprimavara
Asculta mai m
MIRCEA BANICIU - Esarfa in dar
Asculta mai multe audio Muzicaulte audio Muzica
Felon este unul din acele filme poate nu suficient de profund pentru a intra într-un top serios, poate nu demn de primi numeroase premii dar cu o poveste destul de interesantă şi cu nişte roluri bine jucate de către actorii nu foarte cunoscuţi.În rolul principal este Stephen Dorff, care joacă rolul unui afacerist căreia îi merge foarte bine având o firmă de succes şi o familie foarte frumoasă căreia să se dedice.Are un fiu şi o soţie la care ţine foarte mult şi cu care îşi face planuri de viitor.Totul merge foarte bine până când, într-o noapte, aude un zgomot în casă.Acesta îşi duce familia într-o cameră şi coboară să vadă ce se întâmplă.Reuşeşte să îl găsească pe intrus iar acesta o ia la fugă.Wade îl urmează şi având impresia că scoate din buzunar un pistol îl loveşte.Când îşi dă seama că acesta murise după lovitură şi că nu avea o armă ci doar un portofel furat din casă acesta intră în panică.Soţia lui sună la poliţie iar detectivii veniţi la faţa locului îl arestează pe soţul ei pentru crimă deoarece îl lovise pe infractor în afara casei,acolo unde el nu mai era un pericol.De aici începe practic povestea.Wade este condamnat la 3 ani de închisoare dar fiindu-i greu să se adapteze la viaţa de închisoare şi să reziste fără să intre în probleme pedeapsa îi e prelungită la 6 ani.El şi soţia lui trec prin nişte momente foarte dificile, iar pentru un moment el aproape îşi pierde speranţa.În cele din urmă lucrurile iau o turnură interesantă pentru ei şi viaţa amândurora are să se schimbe.Vă las pe voi să descoperiţi finalul acestui film,vizionare plăcută!
Un vot pentru draga noastră colega Laura (artemis) la următorul link:
http://aepado.ro/sistem_vot.htm
Id lucrare: 365
Mulţumim!
Puteţi da câte un vot în fiecare zi, desigur, dacă se poate!
Edit: Lucrarea pe care o sustinem este de fapt un articol pentru o campanie antidrog. Mai multe detalii gasim aici: http://antidrog.blogspot.com. Lucrarea poate fi accesata aici
Oare ce ne coordonează viaţa şi o face să meargă în direcţiile pe care, de multe ori, noi nu vrem să se ducă?Fiecare dintre noi şi-a pus probabil la un moment dat această întrebare, este oare destinul cel care ne "organizează" viaţa sau totul depinde doar de noi înşine?Destinul reprezintă practic drumul fiecăruia dintre noi care ar fi creat şi planificat dinainte într-o mai mare sau mai mică măsură.Mulţi dintre noi cred în acest "destin", în faptul că nimic nu e întâmplător şi că totul se întâmplă cu un scop anume.Este foarte posibil ca acest lucru să fie adevărat, credinţa în destin ne oferă practic şi o speranţă dar uneori şi o consolare.Putem spune că într-adevăr fiecare om are o cale a lui mai mult sau mai puţin predestinată.Totuşi, dacă alegem să credem în destin, este bine să o facem doar într-o anumită măsură.Putem spune despre multe lucruri din viaţa noastră că nu au fost doar simple coincidenţe şi că au avut un rost, putem discuta despre destinul glorios sau tragic al cuiva, ne putem gândi la al nostru dar asta nu înseamnă că nu putem să alegem ce vrem să facem cu viaţa noastră, ce acţiuni vrem să intreprindem sau cum vrem să fim.Atunci când viaţa noastră merge pe o cale nu tocmai bună sau ne aflăm într-un moment mai greu putem face schimbări şi de multe ori lucrurile depind foarte mult de noi.Putem face schimbări pentru noi şi cei din jur şi probabil că ne putem şi organiza şi crea viaţa aşa cum ne dorim.Cea mai plauzibilă variantă ar fi aceea că fiecare are un destin al său şi că poate nu tot ce ni se întâmplă sunt pure coincidenţe dar cu siguranţă avem şi noi o destul de mare putere asupra vieţii noastre, a felului nostru de a fi şi putem influenţa destul de mult ceea ce ni se întâmplă.Aşadar, să luptăm cât mai mult şi să nu ne culcăm pe o ureche gândindu-ne că nu putem schimba nimic.Cu siguranţă o putem face dacă ne dorim.
Deşi poate unii nu recunosc, cu toţii sperăm.În adâncul fiecăruia dintre noi, sperăm.Sperăm la o zi de mâine mai plăcută, la anumite realizări, la îndeplinirea anumitor vise sau la o schimbare.Speranţa este ceva de care ne putem agăţa în orice moment al vieţii noastre şi chiar şi atunci când ni se poate părea că aceasta este în zadar, ea nu ne poate face rău, ba din contră.Oricât de rău ar fi, poţi mereu să speri că va fi mai bine.Niciodată nu trebuie să încetezi să speri, dar probabil nici nu ai putea.O fărâmă de speranţă va rămâne întotdeauna în noi, chiar şi atunci când totul pare în zadar şi poate chiar încercăm să o evităm.Speranţa ne şi oferă într-o anumită măsură o parte din lucrul la care sperăm.Simţim, măcar pentru puţin, cum e să avem sau să întâmple lucrul la care am sperat şi asta ne dă putere nu numai pentru a merge mai departe ci şi pentru a face ceva astfel încât să primim sau să realizăm lucrul la care sperăm.Este ceva de care noi oamenii ne putem bucura şi pentru care ar trebui să fim recunoscători, unul din acele lucruri pe care nu ţi le poate lua nimeni şi mai ales un lucru de care nu ar trebui să ne fie frică şi pe care nu ar trebui să îl evităm.Foarte bine este şi că ea moare ultima, deci după cum spuneam nu vei rămâne niciodată în imposibilitatea de a spera.Unii pot considera aceste "medicamente sufleteşti" cum ar fi speranţa sau visele unele care te pot trage înapoi, dar nu este deloc aşa, ci mai degrabă am putea spune că sunt necesare pentru a putea merge înainte.Probabil că fiecare dintre noi le folosim dar nu toţi o recunoaştem şi probabil că nici nu ne-am putea lipsi de ele deoarece sunt de multe ori singurele alternative într-o lume atât de gri.
În titlul articolului am scris "necuvântători" dar nu sunt sigură că este aşa.Uneori, am avut sentimentul că de fapt, ei mă înţeleg foarte bine.Animalele de companie, prietenii fără cuvinte, indiferent cum i-am numi, trăirile ce ne încearcă sufletul atunci când vedem în preajmă dragălaşul jucăuş preferat probabil sunt aceleaşi.Nu pentru toţi, din nefericire- am avut trista surpriză să constat că există oameni pentru care un animăluţ reprezintă doar o vietate care trebuie hrănită când îi e foame şi eventual dusă la veterinar când are probleme de sănătate.Nu ştiu dacă o pisică, un căţel, un papagal sau un hamster au suflet dar cu siguranţă pot fi mai "umani" decât mulţi dintre semenii noştri.
Cum să crezi că o asemenea fiinţă este inutilă sau şi mai rău...bună de aruncat în stradă?Un animăluţ simte întotdeauna afecţiunea, şi te răsplăteşte în felul său:se joacă cu tine, toarce sau pur şi simplu îţi dă senzaţia că te înţelege.
Pentru mine nu prea există noţiunea de stăpân , ei îmi sunt doar prieteni , atât de neastâmpăraţi, frumoşi şi inteligenţi că nu îmi pot imagina unii mai simpatici.
Ne ascundem după cuvinte crezând că aşa scăpăm şi de vina de a-i abandona sau pur şi simplu de a le refuza acea fărâmă de atenţie şi dragoste pe care ne-o cer cu atâta dor ...Doar că nu este vorba despre un serviciu pe care îl facem acestor pufoşi cu ochii vii ci despre un schimb reciproc, pentru că un animal de companie este, la rândul său, capabil de afecţiune.În plus prin modul de a se juca, dormi sau chiar prin modul în care ne priveşte ne poate ajuta să ne relaxăm şi, mai ales, ne aminteşte acel adevăr pe care îl ştim cu toţii dar pe care de multe ori îl uităm , şi anume că fericirea stă în lucruri aparent mărunte dar care, în realitate , au un rol foarte important.
Am evoluat mult în ultimii ani, cel puţin din punct de vedere tehnologic am reuşit să ne dezvoltăm mult.Omul a avut dintotdeauna o gândire foarte dezvoltată, o dorinţă deosebită de a descoperi, de a-şi uşura viaţa şi de a inventa lucruri noi pe care mai apoi să le dezvolte şi să le facă din ce în ce mai bune.Viitorul a reprezentat pentru noi mereu o poartă spre ceva uimitor, spre noi lucruri fabuloase, spre o dezvoltare extremă.Niciodată omenirea nu a văzut viitorul ca fiind doar o continuare a prezentului în care se vor face mici progrese şi în care viaţa va continua ca şi până acum.Anii ce au trecut peste lume şi-au pus puternic amprenta şi multe lucruri s-au schimbat radical.Oamenii dezvoltă anumite idei şi concepte foarte repede.O maşină care astăzi este nouă peste 10 ani va fi o ruşine, la fel şi un calculator sau altă invenţie tehnologică.Oamenii se dezvoltă extrem de rapid şi această sete de nou şi de inovator îi face foarte inventivi.Există oameni longevivi care numai pe parcursul vieţii lor au fost martorii unei evoluţii atât de rapide şi de drastice încât nu mai pot face comparaţie între vremurile în care s-au născut şi cele de acum.Dacă lumea are o caracteristică de bază pe care o avea întotdeauna atunci aceea este schimbarea.Acest factor ne va fi mereu caracteristic.Posibilităţile de evoluţie sunt probabil nelimitate.Se spune că tot ceea ce omul îşi poate închipui poate fi şi realizat şi e destul de posibil ca noi chiar să avem puterea să ne dezvoltăm mult mai mult decât suntem astăzi din anumite puncte de vedere.An de an apar lucruri noi sau se dezvoltă cele vechi ducându-ne într-o direcţie spre care păşim cu viteză dar fără să fim însă foarte siguri unde ne va duce.Oare unde ne va duce viitorul, este oare bine să evoluăm cu aşa o mare viteză şi cel mai important, vom mai avea un viitor dacă vom continua în acest ritm?Îngrijorător este faptul că mediul în care trăim şi această planetă pe care o avem este posibil să nu reziste la toate ideile şi planurile noastre de viitor.Este puţin probabil că va reuşi să mai suporte prea multe milenii sau secole de dezvoltare rapidă, dezvoltare pe care noi o avem în plan şi la care se lucrează în fiecare zi, deşi poate noi, oamenii obişnuiţi, nu ştim nimic.Viitorul într-adevăr este "strălucitor", extravagant şi plin de lucruri noi şi care la prima vedere ne-ar încânta dar este posibil să nu avem posibilitatea să ne bucurăm de ele sau să ne anuleze din vieţile noastre lucruri mult mai simple, dar care poate erau mult mai plăcute şi ne îmbogăţeau spiritual mult mai mult.Omul este întradevăr o fiinţă inteligentă, dar din păcate nu poate evolua la fel pe toate planurile.O comparaţie poate puţin nepotrivită ar fi cu a unui "tocilar" care deşi cunoaşte multă carte şi are o mulţime de cunoştinţe nu are şcoala vieţii şi nu ştie să se descurce şi în alte domenii.Cam aşa suntem şi la general, ne întrecem în invenţii şi în procese tehnologice, dar poate viitorul nu ar trebui să însemne doar atât pentru noi, poate că ar trebui să însemne o altfel de dezvoltare, o lume mai bună, dar construită altfel.
Pe parcursul vieţii este normal şi necesar să ne dezvoltăm personal, să ne creem un anumit fel de a ne comporta, vorbi, gândi şi în general un mod de a fi.Bineînţeles, în acest proces joacă un rol important educaţia, puterea noastră de a ne autoeduca dar pot avea un rol destul de mare şi modelele pe care ni le stabilim.Aceste modele au practic acele lucruri pe care am dori să le vedem la noi, care ştim că ne-ar trebui, ne-ar folosi şi pe care ,în general, le vedem la alţii.Fie că recunoaştem sau nu, cei din jurul nostru, oamenii cu care interacţionăm sau pe care doar îi vedem sau cunoaştem contribuie la dezvoltarea noastră.Practic, încă de mici ei sunt cei care ne dau anumite exemple, pozitive sau negative.Când vezi pe cineva cu o anumită statură şi de care îţi place în sinea ta îţi doreşti într-o mai mare sau mică măsură să tinzi spre el ca model, ca exemplu.Conştientizezi că aşa ar fi bine să fii, iar când vezi o altă persoană mult mai jos situată şi aici nu mă refer la o situaţie materială sau la o postură anume ci pur şi simplu la modul de a fi îţi spui în sinea ta că aşa nu ar trebui să fii sau să ajungi.Este un lucru bun să ai modele demne de urmat în jur şi mai important este să ştii să ţi le selectezi şi ce anume să selectezi de la ele.Se spune că albina adună polen chiar şi de la florile fără un miros plăcut şi din el face miere.Aşadar, modelele noastre nu trebuie să fie neaparat nişte persoane perfecte, cum de altfel nici nu există, sau doar o singură persoană.Este bine să fim originali, să avem ceva al nostru şi imitarea întru totul a vieţii unui anumit "model" sau în totalitate a felului lui de a fi ar fi chiar ceva greşit.Este interesantă ideea de a aduna de la cât mai mulţi ceea ce este bun şi cu ce reuşeşti să aduni să te formezi pe tine având bineînţeles şi ceva al tău.Probabil această metodă ar fi cea care ne-ar ajuta să valorificăm modelele pe care ni le selectăm într-un mod corect.Fiecare persoană are anumite calităţi şi părţi bune, care ne şi plac şi pe care le putem ,cu puţin efort, prelua şi modela în noi.Putem învăţa de ce nu şi de la defectele celorlalţi, având grijă să nu le dobândim şi noi.Trăim într-o lume care din păcate cam duce lipsă de modele de urmat şi probabil de aceea apar zilnic chiar şi în viaţa publică indivizi din ce în ce mai patetici pe care oamenii slabi, din lipsă de alte exemple, îi urmează întru totul.Totuşi, modelele există, chiar şi într-o lume plină de lucruri pe care n-ar trebui să le preluăm, există persoane şi oameni care ne pot ajuta să ne formăm aşa cum trebuie şi ajuta să devenim aşa cum ne dorim.După cum spuneam, nu există modele perfecte, dar dacă ni le vom selecta cu atenţie şi vom încerca şă învăţăm şi să preluăm cu adevărat lucruri bune de la ei vom vedea că ne vor fi de folos.Să nu uităm totuşi că nu este corect a ne limita la una sau mai multe persoane, încercând practic s-o imităm doar pentru că o admirăm.Alegerea şi "urmarea" modelelor este ceva diferit care nu îţi interzice să fii tu, ba dimpotrivă, te ajută să devii un om mult mai bun şi desigur, un model de la care alţii ar avea multe de învăţat.
Întotdeauna mi s-au părut extrem de bune filmele inspirate după întâmplări reale.Un astfel de film este şi "the counterfeiters", câştigător al premiului oscar.Acesta prezintă una din multele poveşti care au stat în spatele războiului mondial şi al naziştilor.Personajul principal este Sally Sorowitsch, un evreu falsificator de bani şi acte.Acesta era cel mai bun falsificator evreu şi probabil tot cel mai bun din Germania.Datorită reputaţiei sale a început să fie căutat de către nazişti dar nu pentru că ar fi fost periculos într-un anume fel ci pentru că aceştia aveau nevoie de el.Nu erau puţini evreii cu experienţă în falsificarea banilor sau cu alte cunoştinţe necesare în acest domeniu.Aceştia erau mai "norocoşi" decât evreii de rând.Naziştii stăteau destul de prost din punct de vedere economic în acea perioadă a războiului şi hotorâseră să îi folosească pe aceşti evrei într-o operaţiune de amploare de falsificare de acte şi bani care să restabilizeze economia germaniei şi să finanţeze practic războiul.Neavând încotro şi dorind să trăiască aceştia acceptă să "lucreze" pentru nazişti falsificând sute de milioane de lire sterline, dolari şi acte.Sorowitsch era coordonatorul echipei care producea valuta falsă şi care era ţinută într-un lagăr, dar a cărui condiţii şi reguli erau cu mult diferite de cele ale unui lagăr normal, asta îi făcea pe ei mai "norocoşi" decât ceilalţi.Totuşi, dispreţul cu care aceştia erau trataţi sau chiar ucişi atunci când nu se conformau era acelaşi.În echipa de falsificatori exista un singur "martir", unul care spunea mereu că nu ar mai trebui să-i ajute pe nazişti pentru că făcând bani pentru ei nu fac decât să ajute la continuarea războiului şi la uciderea seminilor lor.Totuşi, nimeni nu îl asculta, toţi se temeau pentru viaţa lor şi nimeni nu era gata să moară pentru un principiu sau pentru onoare.Filmul este foarte interesant, actorii din toate rolurile sunt foarte bine selectaţi, iar lucrurile care sunt prezentate în acesta sunt adevărate.Vă doresc vizionare plăcută!
