Părinţi şi copii

Părinţii,cei care ne dau viaţă,iar apoi multe altele.În cazurile bune,părinţii au grijă de copiii lor şi îi cresc cu maximă responsabilitate dar şi făcând multe sacrificii.La o anumită vârstă copiii devin apţi pentru a lua propriile decizii iar părinţii le acordă libertatea pe care şi-o doresc,continuând totuşi să-i ajute.Copiii,atunci când părinţii le interzic ceva,au de multe ori tendinţa să spună că le-ar fi mult mai bine fără părinţi,sau că aceştia pur şi simplu sunt incorecţi şi greşesc.De obicei,copiii realizează că părinţii le doreau binele şi îi protejau abia după un timp în care îşi dau seama ce urmări putea avea acea acţiune a lor sau unde i-ar fi dus.În majoritatea familiilor, putem spune că părinţii doresc binele copiilor şi sunt dispuşi să facă orice pentru ca aceştia să se realizeze şi să fie fericiţi.Desigur,nu puţine sunt cazurile în care aceştia mai şi exagerează,greşesc,sunt prea protectivi sau grijulii,prea exigenţi etc.Uneori,chiar şi când copiii lor devin adulţi,aceştia îi ajută să ia decizii,îi îndrumă în diferite situaţii sau îi susţin material şi moral atunci când le este greu.Totuşi,chiar şi când copiii lor ajung la o vârstă la care să zicem că nu mai e nevoie ca părinţii lor să ia decizii pentru ei, aceştia intervin în viaţa lor şi în deciziile lor încercând să le influenţeze aşa cum consideră ei că e mai bine.Un părinte bun este acela care are grijă de copilul lui, îl ajută, îl înţelege, ştie să vorbească cu el, îl protejează şi ştie exact cât de restrictiv trebui să fie cu acesta, cât şi când trebuie să îi acorde libertate.Chiar dacă suntem copii sau adulţi, trebuie să recunoaştem că fără ajutorul lor şi fără prezenţa lor în viaţa noastră nu am fi ajuns unde suntem astăzi.E normal ca noi să avem unele pretenţii de la ei,dar să ne gândim că totuşi,poate ar merita şi ei ceva de la noi.Părinţii nu sunt ca unele rude sau prieteni,lor nu trebuie să le faci cadouri scumpe sau să faci cine ştie ce gesturi ca să le arăţi că îi apreciezi.O simplă afirmaţie atunci când ei îţi spun că ai greşit, o floare mamei din când în când sau o cravată tatălui, un mesaj de sărbători atunci când eşti plecat, pentru ei înseamnă foarte mult şi putem fii siguri că le merită.Nu putem spune că părinţii au dreptate mereu, copiii în nici un caz nu au, poate doar uneori.Au în natura lor tendinţa de a greşi, dar de aceea sunt părinţii lângă ei, să îi facă să greşească cât mai puţin.Sigur,poate ne-au mai greşit şi ei din când în când,poate ne-au mai certat,poate uneori ne-au supărat şi nu ne-au lăsat să facem ceea ce în momentul acela ne-ar fi făcut fericiţi,dar dacă părinţii noştrii sunt aşa cum sunt majoritatea,adică iubitori,să mai trecem şi noi cu vederea,să-i mai iertăm când ne supără şi să nu uităm că şi noi le-am greşit în multe,ba mai mult de atât,într-un fel,le suntem datori.Esenţial este să învăţăm să îi ascultăm şi să comunicăm cu ei,astfel dacă suntem copii vom obţine mult mai multe de la ei,iar dacă suntem adulţi vom obţine cu siguranţă,pe lângă părinţi,nişte buni prieteni.