Calităţi şi defecte

Calităţi şi defecte..cu toţii le avem pe amândouă.Nu există om perfect deci fără defecte, sau om fără nici o calitate.Aceste calităţi şi defecte ne alcătuiesc de fapt pe noi ca persoane şi ne delimitează personalitatea şi caracterul.Unii au mai multe calităţi, alţii mai puţine, cert este că în fiecare om există, într-o anumită măsură şi o parte bună.Este foarte important să fim atenţi întâi la defectele noastre, iar abia după ce le corectăm să încercăm să îi facem şi pe alţii să facă la fel ca noi.Adesea observăm defectele celor din jurul nostru, îi criticăm, le facem observaţii, îi jignim chiar dar uităm să ne vedem şi pe noi, să observăm ce ar trebui şi ce putem corecta la noi înşine.Facem observaţii unora, ba chiar îi insultăm sau certăm, dar uităm că ieri sau acum câteva zile şi noi am făcut la fel.Înainte de a încerca să îi corectăm pe alţii, ar trebui să ne corectăm pe noi, sau să încercăm să îi corectăm şi pe alţii dar şi pe noi înşine, chiar să recunoaştem greşelile pe care le facem şi defectele pe care le avem şi să aratăm celor din jur că le putem corecta sau elimina.Observăm în general la ceilalţi întâi defectele, vedem şi ne sare în ochi ceea ce este mai urât şi mai neplăcut la acea persoană.Defectele celorlalţi ne fac de multe ori să îi judecăm în gând sau chiar spunându-le în faţă, să avem reţineri faţă de ei sau chiar să ne devină antipatici.Când ne gândim la o persoană pe care o cunoaştem sau când cunoaştem una nouă parcă ne sar în gând întâi defectele ei, care sunt multe şi care ne fac să o judecăm destul de aspru în sinea noastră, iar apoi, undeva mai la urmă ,calităţile.Oamenii se schimbă greu şi îşi corectează greu defectele.Asta este poate pentru că lumea din jurul lor" le scoate ochii" cu acestea şi îi critică şi dispreţuiesc mereu pentru ele.O anumită persoană, văzând că cei din jur îi sar în cap certându-l, dispreţuindu-l şi descurajându-l datorită defectelor lui dar nu observă şi partea lui bună, tinde să îşi formeze din ce în ce mai multe defecte, sau să le adâncească pe cele pe care le are deja.Este ca şi cu viciile.Când într-un grup se fumează intens chiar şi cel care nu fumează tinde să înceapă pentru că este încurajat de anturaj, dar dacă nici unul nu fumează, cel cu acest obicei tinde să îl elimine când toţi îi spun că îi face rău şi nu îi este folositor.Oare cum ar fi dacă am vedea şi am aprecia mai mult calităţile celor din jur.E pictor, dar are patima băuturii.Toţi îi vor sări în cap spunând că e un beţiv, că este un alcoolic, că nu e nimic de el, că nu va ajunge nicăieri etc.Auzindu-i de atâtea ori pe ceilalţi începe şi el să creadă că aşa e şi va începe să reducă pictura şi să bea din ce în ce mai mult.Dar dacă cineva l-ar aprecia, l-ar felicita pentru un tablou sau i l-ar cumpăra, dacă prietenii şi familia i-ar aprecia munca şi l-ar încuraja, băutura poate nu i s-ar mai părea atât de necesară şi de bună, s-ar axa probabil mai mult pe artă, lăsând sticla deoparte.Un elev care când ia nota 10 părinţii nu îi spun nimic, dar când ia 3 este pedepsit şi certat, s-ar putea să nu se apuce de carte cum se aşteaptă părinţii, ci pur şi simplu să se oprească din învăţat de tot.Dar dacă la 10 ar primi un cadou, o apreciere, cu siguranţă ar încerca să mai obţină acest rezultat.Oamenii ar încerca probabil să îşi creeze mai multe calităţi, sau chiar să îşi cenzureze anumite defecte dacă ar şti că ceilalţi îi vor aprecia pentru ele, dar cum ceilalţi nu observă decât defectele, mulţi nu văd rostul acelor schimbări.Ne deranjează ceva la cineva, imediat îi vom spune, poate pe un ton revoltător, dar când realizează ceva sau obţine o promovare la servici nu ne ducem să dăm mâna cu el şi să îl felicităm.Oare cum ar fi dacă i-am face pe ceilalţi să se simtă apreciaţi pentru partea lor bună şi să ne facem nouă înşine observaţiile ce ţin de defecte.Cu siguranţă ar fi mai bine.Vom vedea că dacă facem acest lucru, vom fi chiar noi mai apreciaţi.Spune-i tipului cu care te-ai certat acum 2 luni şi cu care nu ai mai vorbit de atunci- ştii, mi-a plăcut golul care l-ai dat azi la meci, ţine-o tot aşa.S-ar putea să ai plăcuta surpriză să îl vezi mai apoi venind la tine şi cerându-şi scuze pentru cearta de atunci şi dorind să vă împăcaţi, iar dacă nu, oricum nu ai pierdut nimic, ba chiar te-ai dovedit superior.Când vezi că toţi sar în capul cuiva spunându-i cât de oribil a făcut nu ştiu ce şi cât de prost s-a descurcat, tu dute şi spune-i că nu-i nimic, cu toţii mai greşim, oricum, dacă ai fi făcut nu ştiu ce(lucru la care se pricepe) i-ai fi lăsat pe toţi mască.Nu se ştie dacă îl vei face să uite de insultele celorlalţi dar în mod sigur îi vei oferi un zâmbet, îi vei arăta şi îl vei scăpa de gândul că nu toţi sunt împotriva lui.Cu siguranţă atunci când tu vei fi criticat, cel pe care l-ai ajutat îţi va lua apărarea şi te va susţine în faţa" criticilor ".Nu ai nimic de pierdut dacă observi calităţile celor din jur.Dacă vor simţi că tu vezi partea lor bună şi că o apreciezi ţi-o vor arăta din ce în ce mai des şi îşi vor ascunde defectele în faţa ta, poate chiar vor avea tendinţa să le elimine, în speranţa că vor fi apreciaţi şi de alţii.Aşadar, să vedem şi partea bună a celor ce ne înconjoară, să le arătăm apreciere pentru ea şi vom vedea că şi noi la rândul nostru vom fi mai apreciaţi.S-o lăsăm mai uşor cu strigatul defectelor altora în gura mare doar pentru a creea impresia că noi nu le avem şi pentru a-i face să se simtă prost, pentru că nu îi vom face nici pe ei să se schimbe şi nici noi nu ne vom dovedi superiori în faţa lor.Să încercăm să vedem partea plină a paharului când vine vorba de oameni.