Copilărie

Copilăria, cu siguranţă este o perioadă deosebit de frumoasă şi care nu se repetă.Dar oare ştim să o preţuim destul?Copilăria este perioada în care ai posibilităţi infinite, cea în care îţi lipsesc grijile, cea în care nimeni nu se aşteaptă şi nu cere prea multe de la tine, perioada în care tu nu ştii să minţi şi nu ai cu ce să greşeşti celor din jur.Este cu siguranţă, alături de tinereţe, o parte foarte plăcută a vieţii.După o vârstă totuşi, începi să vrei parcă să te îndepărtezi de ea, să devii mare, să faci ce vrei şi să te bucuri de privilegiile adulţilor uitând de copilărie.Toată lumea începe să aibă pretenţii de la tine, intervin din ce în ce mai multe probleme şi începi să te confrunţi cu greutăţile vieţii.Mulţi încearcă să se maturizeze brusc, sau prea devreme şi de multe ori văd această maturizare total greşit.Cred unii că dacă fumează sau imită alte obiceiuri proaste ale celor mai în vârstă acest lucru îi va face mai maturi.Nu mai vor să se bucure de copilărie ci să arate celor din jur de ceea ce sunt capabili.Adesea auzim părinţi care spun copiilor lor de 13,14,15 ani "maturizeaza-te, nu mai eşti un copil, trebuie să înveţi să faci aia şi aia" sau profesorii din şcoli sau chiar licee care atunci când te aud sau văd râzând sau glumind cu colegii îţi aruncă o replică gen "maturizaţi-vă şi voi, sunteţi mari".Această noţiune nu este percepută chiar foarte corect.A te maturiza nu înseamnă să te abţii de la a glumi, a fi vesel, binedispus etc.Maturizarea este dobândirea puterii de a distinge între ceea ce este bine şi ceea ce este rău, este dobândirea puterii de a alege singur ceea ce vrei să faci, ce fel vrei să fii, ce este bine şi ce nu pentru tine.Este acea putere de a-ţi stabili priorităţile şi de a-ţi creea chiar nişte principii.Nu vei fi cu nimic mai matur dacă vei adopta o expresie extrem de sobră şi dacă vei încerca să ieşi în evidenţă fumând şi lăsând să pară că eşti ceea ce nu eşti defapt.Este bine să păstrăm anumite lucruri şi din mentalitatea de copil, să ştim în continuare să fim sinceri cu noi, să ne lăsăm să ne bucurăm de ceea ce ne place, dar în acelaşi timp să devenim maturi prin felul nostru de a gândi, de a vedea şi aprecia lucrurile.Desigur, nu am putea să începem să facem tumbe la şedinţa cu asociaţii, dar trebuie să ştim în viaţa de zi cu zi, să mai fim şi copii şi să păstrăm ceva din copilul din noi, indiferent de ce vârstă avem.De asemenea, n-ar trebuii să ne grăbim să scăpăm de ea pentru că aşa cum spune şi Cedrik în piesa de mai jos, e posibil să ne pară rău.