Generation... desenchantee

Motto:Trăim într-o lume adânc profană
În care cel mai urât kitsch e operă de artă
Şi în care orice banalitate
E mai presus de lumea spirituală.

Nu e nevoie de un binoclu sufletesc, special creat pentru a vedea că majoritatea oamenilor sunt în permanenţă stresaţi, frustraţi sau şi mai rău:indiferenţi.Privesc în jur şi de multe ori nu-mi place ceea ce văd.Constat cu tristeţe că am devenit niste sclavi:ai timpului, ai banilor şi obiectelor materiale, ai plăcerilor fizice.
De ce?De ce nu suntem capabili să fim independenţi?De ce nu ne putem trăi viaţa şi altfel decât încătuşaţi?Pentru că un sclav nu mai are voinţă, are în cel "mai bun"caz doar spirit de turmă.
În principiu, la întrebarea:"Ce îţi doreşti în viaţă?", majoritatea oamenilor răspund că vor să fie fericiţi-acest lucru implicând de obicei un serviciu bine plătit şi o familie alături(mai există şi câteva nuanţe de răspuns în funcţie de personalitate,vîrstă,etc).
Evident, multe dintre conceptele lumii moderne ne-au fost inoculate de către societate.Să nu uităm că trăim într-o societate de consum , ce are ca principal obiectiv comercializarea cât mai multor produse.
Mi-a fost dat să aud de nenumărate ori replica:"Înainte de a avea un copil trebuie să îi pot asigura toate condiţiile şi un viitor reuşit".Acum urmează inevitabil întrebarea:Adolescenţii emo din ce cauză au apărut oare?Vila de 20 de camere si contul substanţial din bancă nu le-au putut înlocui părinţii.Un copil fericit are nevoie, în primul rând de dragoste şi atenţie.Nu insinuez că nu sunt necesare şi niste condiţii decente de trai dar factorul iubire este cel esenţial.Acesta a fost doar un exemplu despre cum ne lăsăm conduşi de modul altora de a gândi şi despre cum o generaţie de părinţi sclavi ai timpului şi materialismului va da naştere unor copii la fel de trişti ,datorită lipsei de afecţiune.
Trăim vremuri confuze.De multe ori, pentru a intra în diverse grupuri, tinerii de azi(afectaţi şi ei de spiritul turmei)ajung să îşi piardă identitatea. La începutul articolului spuneam că un lucru mai grav decât frustrarea este indiferenţa.Când spun asta, mă gândesc la o resemnare în faţa condiţiei noastre de sclavi.Pentru că mai există şi acea categorie de sclavi visători ce cred că îşi vor arunca lanţurile într-o zi.N u vă lăsaţi însă amăgiţi!Odată intraţi în acest cerc vicios ,o să vă fie aproape imposibil de ieşit, deoarece întotdeauna vă veţi dori mai mult.
Şi nu veţi înceta să fiţi frustraţi.Singura soluţie este să găsim o profesie care să ne placă , să ne ofere satisfacţii şi să nu uităm niciodată de lumea noastră lăuntrică.
Ştiu că e greu să ai principii într-o lume imorală, să mai crezi când cei din jur şi-au pierdut credinţa să lupţi pentru libertatea ta când ceilalţi au renunţat la ea, considerând-o o povară.Dar ce lucru important a fost obţinut vreodata fără efort?

Acum o melodie a unei tinere cântăreţe belgiene, un fel de strigăt îndurerat în acest întuneric aproape de nepătruns.Ştiu că nu e singura care se revoltă împotriva noii ordini a acestei lumi, stiu că mai sunt oameni care poate sunt lipsiţi de îndrumare dar care tânjesc dupa libertate mai mult decât după orice.O melodie pe care v-o dedic cu toată dragostea şi cu speranţa într-o lume mai bună.

Desenchantee...
Asculta mai multe audio Muzica