Dacă nu voi vedea niciodată minunea zilei de mâine?
O întrebare pe care, dacă ne-am pune-o toţi în fiecare zi, cu siguranţă s-ar putea schimba multe pe această planetă.
Dar ne-am obişnuit să trăim în aceeaşi rutină, cu speranţa (deşi nerostită)că suntem nemuritori.Sau cel puţin nu vom muri în viitorul apropiat.Nu mâine.
Pentru că avem grijă să ne autoiluzionăm zilnic cu fraze de genul:"Imposibil, ar fi o tragedie , mai am atâtea de făcut..nu, nu eu şi nu atât de devreme."
Dacă am reuşi să facem acest exerciţiu , însă, am asista la o spectaculoasă răsturnare de valori.
Problemele până atunci importante , vor deveni fire de praf neînsemnate(ce mai contează dacă n-ai găsit adidaşi pentru viitoarea excursie sau că ieri ţi s-a stricat maşina de spălat, dacă oricum nu o să le mai foloseşti vreodată?
În schimb, perspectiva unui sfârşit apropiat ne face mai preocupaţi de starea noastră sufletească.Acum ne pare mai rău ca niciodată că am ţipat la colega de serviciu/şcoală sau ne amintim cu regret că nu am mai vorbit cu prietenul din copilărie de ani buni.
Aşa că uităm de adidaşi , punem mâna pe telefon , sperând că vechiul nostru tovarăş de năzdrăvenii nu şi-a schimbat numărul.Stăm la depănat poveşti o jumătate de oră şi ne promitem o revedere cât mai curând. Apoi ne amintim de colega nedreptăţită şi îi trimitem şi ei un mesaj prin care ne cerem scuze.
Astfel, peste o zi-două, la o şuetă cu amicul regăsit , ne va fi mult mai uşor să găsim adidaşii , iar colega ca să ne arate că i-a trecut supărarea ne va recomanda un instalator priceput.
Pare aproape de necrezut dar , în realitate e foarte simplu.Ne lipseşte însă voinţa.Şi perseverenţa.
Dacă am încerca , în fiecare zi să ne imaginăm că ziua prezentă este poate ultima din viaţa noastră, atunci am reuşi să ne ghidăm mai abil eforturile pentru a ne găsi pacea interioară.Şi am pune pe primul plan valorile spirituale în defavoarea materialismului efemer.
Şi la final, melodia al carui titlu m-a inspirat pentru acest articol.
If Tomorrow Never Comes
Asculta mai multe audio Muzica
Acum o lună
5 comentarii:
Nici cu articolul asta nu m-ai dezamagit:).Da, foarte adevarat,am simtit si eu de multe ori lucrurile pe care le spui tu.Avem impresia ca suntem nemuritori si ca o sa avem tot timpul sa realizem ceea ce ne-am propus, ne facem probleme din niste lucruri nesemnificative si uitam de cele cu adevarat importante.Foarte buna si piesa;)
sa fiu sincera eu nu ma gandesc la ziua de maine doar daca e vrun test sau ceva ce imi pune mintea la contributie.ai dreptate traim in rutina dar cum ar fi sa nu trai in rutina?cati dintre noi au curajul sa puna mana pe telefon sa isi ceara scuze?cati si-ar calca pe mandrie?putini sau poate nimeni.cati ar fi mai spontani,ar face ceva ce si-au dorit poate ani la randul?putini sau poate nimeni.cei ce intr-adevar reusesc sa iasa din randul lumii sunt insultati,batjocoriti,ridiculizati si cred ca de putini apreciati.rutina ne ajuta pe multi sa fim noi insine.rutina ne ajuta sa ajungem acolo pas cu pas nu dintr-o data.asta cred eu.
eu cred ca ne lipseste curajul de a ne dori schimbari in viata noastra.
Foarte adevarat graiesti... De asemenea eu sunt convins ca in lumea asta mareee, nimic nu este intamplator. ORICE are un scop, de care ne vom da seama mai devreme sau mai tarziu, sau poate niciodata, insa el exista ;)
"CARPE DIEM!"...Asa este, macar o clipa daca ne-am gandi ca viata asta este atat de scurta, cu siguranta am pretui-o mai mult...Poate ca dificultatile care ne complica existenta ne impiedica sa facem asta si suntem mai preocupati de vasnicul materialism [asa cum ai spus si tu] decat sa iubim si sa-i facem pe cei din jurul nostru fericiti. Oricum, asta nu este e scuza pentru actiunile unora dintre noi... Minunat articolul tau...chiar ajungi acolo unde trebuie;)). Din nou, "traieste clipa", maine nu se stie daca vom mai avea ocazia!!!
Deci superb
Trimiteți un comentariu